Acesta nu este un articol despre „Donʼt Look Up“. Este despre noi

Acesta nu este un articol despre „Donʼt Look Up“.
Este despre noi

E normal să-ţi placă filmul „Dʼont Look Up“. E normal şi să nu-ţi placă FOTO Shutterstock

Aş fi început acest text cu un citat din Ion Raţiu, care, parafrazându-l pe Voltaire, a spus: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“. Victor Ponta nu l-a plagiat (!?), ci doar l-a aruncat în derizoriu, folosindu-l în campania electorală, în 2014. Cred, totuşi, că fraza este însăşi esenţa democraţiei. Şi asta trăim noi acum, nu?

Ştiri pe aceeaşi temă

„Do it!“, „Donʼt!“ sunt cuvintele care-mi sună cap pe măsură ce scriu. Publicarea acestui articol vine cu asumarea tuturor reacţiilor, oricare ar fi ale. Hate, love, share. Tot din prima, vine şi confesiunea: Mi-a plăcut! E normal să-ţi placă filmul „Donʼt Look Up“. E normal să nu-ţi placă, ba chiar să-l urăşti. Necunoscuţi, colegi de breaslă, prieteni, amici sau rude au avut aceste reacţii, într-o extremă sau alta. Nimic la mijloc.

Specialişti, cronicari şi critici de film pot argumenta atât de bine, încât să te ruşinezi de propria-ţi „rotten evaluation“, oricare ar fi ea. Sunt oameni cu ani petrecuţi în Cinematecă şi festivaluri de film (Chapeau!), care pot distruge orice argument pro „E genial“ sau orice argument contra „E o mizerie“. Cu pertinente argumente legate de background, subtilităţi, regie, montaj, joc actoricesc etc. „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“, a spus Ion Raţiu.

Însă, aşa cum îndrăznesc să cred că presa e încă făcută de jurnalişti pentru cititori, cred că filmele sunt făcute pentru oameni, pentru spectatori. Iar orice mecanism intern a atins în noi „Donʼt Look Up“ încât să ne despartă mai abitir decât vaccinul, a reuşit!  O Apocalipsă „poche“ a stârnit în reţelele sociale, nu ai cum să rămâi îndiferent. Iar asta înseamnă, în pragmaticul, chiar mercantilul spirit hollywoodian, că scopul a fost atins.

Îl iubeşti sau îl urăşti, nu poţi ignora acest film. Însă, mai presus de orice erudiţie, cultură cinematografică sau senzaţie rămasă – fie ea de timp pierdut sau revelaţie - „Donʼt Look Up“, cu toate urmele lui de praf de cometă din social media, arată nevoia noastră de validare. Pentru a nu sfârşi obliteraţi, definitiv, de un virus sufletesc: nepăsarea. De aceea, cititori ocazionali sau fideli, cu sau fără hate, binevoiţi un share sau link în primul comentariu. Cu toţii avem nevoie de validare :).

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările