În primul rând, filmul lui Danis Tanović face parte din categoria celor care-şi propun să sensibilizeze audienţa asupra unor probleme majore, politice sau – în cazul de faţă – sociale, ale lumii contemporane. Este o sarcină pe care pelicula şi-o îndeplineşte din plin, dovadă premiile internaţionale pe care le-a primit (mai ales, cele trei premii importante la Festivalul de la Berlin din acest an: Marele Premiu al Juriului, Ursul de Argint pentru cel mai bun actor şi Premiul Juriului Ecumenic).

Totodată, „Un episod din viaţa unui culegător de fier vechi“ este unul din acele rare filme, apaţinând categoriei de mai sus, care este interesant şi prin sine însuşi, din punct de vedere al cinemaului implicat. Graniţa dintre ficţiune şi documentar este foarte subţire în acest film şi, de fapt, acesta este şi principalul punct de interes al peliculei.

Sărăcie şi rasism

Filmul documentează problemele minorităţii rome din actualul stat Bosnia-Herţegovina (şi, de fapt, din întreaga zonă est-europeană). Pe lângă sărăcia cronică de care suferă această comunitate (eroul principal, Nazif, nu are altă sursă de existenţă decât vânzarea obiectelor de fier vechi pe care le culege de la groapa de gunoi), apar şi probleme mai dramatice, de viaţă şi de moarte. Astfel soţiei lui Nazif, Senada, spitalul local îi refuză un chiuretaj vital, în urma pierderii unei sarcini, pentru că familia nu posedă asigurare medicală.

Chiar dacă nu este vorba deloc de un rasism deliberat – mai degrabă de unul al superbirocraţiei şi al formalităţilor, mai importante decât viaţa unui om –, cazul poate fi socotit de către un occidental ca atare. Aceasta pentru că aceşti oameni nici nu au avut vreodată şansa la o slujbă adevărată, ducând o existenţă mai mult improvizată. Complică şi mai mult lucrurile faptul că Nazif este un veteran al sângerosului război civil bosniac (1992-1995), iar proaspătul stat independent nu i-a oferit nimic în schimbul anilor petrecuţi în tranşee.

Premiat cu Oscar

Subiectul este unul dificil şi care stârneşte multe animozităţi, de aceea şi poate fi ratat foarte uşor, ceea ce nu este cazul aici. Numele regizorului Danis Tanović nu este, însă, deloc al unui oarecare. Acum în vârstă de 44 de ani, cineastul bosniac este posesorul unui Premiu Oscar pentru film străin, primit în 2002 pentru debutul în lungmetraj cu „No Man’s Land“ (film distins şi cu premiul pentru scenariu la Cannes, precum şi la „Oscarul“ european). Este un premiu după care cinematografia română încă jinduieşte, şi probabil o va face multă vreme.

Şi ficţiune, şi documentar

„Am întâlnit şi ţigani nefericiţi“, s-ar putea intitula filmul lui Tanović, parafrazându-l pe cel al iugoslavului Aleksandar Petrovic din 1967 (care, cu toată impresia greşită dată de titlu, este o dramă de un realism crâncen). Astfel de filme fac uitat pitorescul în care s-a complăcut multă vreme un alt bosniac, Emir Kusturica, cu „Pisică albă, pisică neagră“ (1998) şi chiar şi în capodopera „Vremea ţiganilor“ (1988), realizată în cheie mitică şi poetică.

„Un episod din viaţa unui culegător de fier vechi“ este unul din acele filme care-şi propun să şteargă percepţia unei graniţe între ficţiune şi documentarul de artă. Cred că e lucrul cel mai urgent pentru o educaţie cinematografică reală. Sunt filme de ficţiune, ca acesta, care par un documentar observaţional, precum există şi documentare care arată ca un film realist de ficţiune improvizat pe platou (vezi, la noi, filmele lui Thomas Ciulei, „Asta e“ şi „Podul de flori“). De altfel, toţi actorii din acest film sunt neprofesionişti care-şi interpretează propriile roluri şi reconstituie un episod real din viaţa lor anterioară.

 

„Un episod din viaţa unui culegător de fier vechi”/ Epizoda u zivotu beraca zeljeza (Bosnia, 2013)

Regia: Danis Tanović

Cu: Nazif Mujic, Senada Alimanovic, Sandra Mujic, Semsa Mujic

Rulează la: Grand Cinema Digiplex