"10.000 i.Chr.": aventuri în epoca preistorică

Există o veritabilă tradiţie - datorită spectaculozităţii incontestabile - a filmelor a căror acţiune se petrece în epoca preistorică. Fascinaţia lor nu potea fi negată. Ele sunt

Există o veritabilă tradiţie - datorită spectaculozităţii incontestabile - a filmelor a căror acţiune se petrece în epoca preistorică.

Fascinaţia lor nu potea fi negată. Ele sunt pe gustul unor categorii largi ale publicului, răspund curiozităţii copilului din fiecare dintre noi faţă de vremurile care se pierd în negura începuturilor, fiind, într-un fel, expresia modernă a legendelor şi basmelor cu zmei şi balauri. La un loc, aceste producţii cinematografice se constituie într-o filmografie impresionantă.

O filmografie impresionantă

Amintim între altele de "One Million Years B.C. (1940), ultimul proiect al legendarului D.W. Griffith ("Naşterea unei naţiuni", "Intoleranţă"), părintele cinematografiei moderne, care a lăsat însă pănă la urmă locul ca regizor al acestui film lui Hal Roach (producătorul genialelor comedii cu Stan şi Bran) şi fiului acestuia Hal Roach Jr., distribuţia incluzând câţiva actori cunoscuţi ai vremii, între care Victor Mature, Carol Landis şi Lon Chaney Jr. (fiul altei figuri legendare a cinematografului, Lon Chaney, poreclit "Omul cu o mie de feţe" datorită uimitoarei sale capacităţi transformaţionale).

Filmul, care a rulat şi pe ecranele noastre, s-a bucurat de un asemenea succes încât, în 1967, studiourile britanice Hammer l-au reluat sub acelaşi titlu, cu Raquel Welch în principalul rol feminin, aceasta provocând o adevărată senzaţie la vremea respectivă prin faptul că arbora o pereche de bikini "preistorici" de toată frumuseţea.

Aceleaşi studiouri britanice (a căror specialitate erau de fapt producţiile "horror") dădeau la iveală, doi ani mai târziu, "When Dinosaurs Ruled the Earth", primul film în care preistoricele animale păreau reale, fără a mai avea acele mişcări sacadate de până atunci şi fără a lăsa, deci, să se întrevadă că e vorba de simple machete. "Quest for Fire" (1981), filmul lui Jean-Jacques Annaud, după romanul faimos al lui J.H. Rosny Sr., este până azi considerat cea mai bună producţie cinematografică cu subiect preistoric, în vreme ce "Clan of the Cave Bear" (1986), ecranizare a best-sellerului omonim al lui Jean M. Auel, merită a fi reţinut prin aceea că e vorbit în întregime într-o limbă inexistentă, presupusă a fi folosită de oamenii preistorici, toate dialogurile fiind de aceea subtitrate. Şi nu strică de adăugat că primul desen animat american (1909) a fost "Gertie the Dinosaur" (autor: Winsor McCay), tot aşa după cum unele comedii cu Buster Keaton (Malec) şi Stan şi Bran sunt filmate în decor preistoric.

Monştri înspăimântători într-o lume pierdută în negura timpului

Aparent, "10.000 i.Chr.", filmul prezentat în această săptămână pe ecranele bucureştene, nu ar constitui, aşadar, o noutate deosebită, dacă nu ar fi "micul" amănunt că între timp a intervenit ceea ce se cheamă CGI (computer-generated images), monştrii fioroşi care populau Terra în acele vremuri îndepărtate părând a fi de o stupefiantă realitate (v. şi "Jurassic Park" al lui Spielberg).

Să ne înţelegem de la bun început: nu este un film de Oscar, nici vorbă de aşa ceva, "10.000 i.Chr." nu îşi propune nimic altceva decât să distreze, targetul său fiind, fără doar şi poate, publicul adolescentin. Sunt prezente din abundenţă toate elementele unui film cu subiect preistoric menite să atragă tinerii spectatori: o lume de mult dispărută, cu relief contorsionat şi vegetaţie luxuriantă, animale înfricoşătoare, fiinţe primitive, dar brave, care au de făcut faţă unui mediu ostil şi unor inamici văzuţi şi nevăzuţi ce le pun la tot pasul viaţa în pericol.

Mamuţii care fac să tremure pământul sub greutatea lor, tigri giganţi cu colţi mai ascuţiţi decât tăişul unei săbii, alte fiare ale junglei, deşerturi nesfârşite, râuri înspumate, munţi semeţi, nimic din recuzita care înflăcărează imaginaţia unui tânăr nu lipseşte.

Vânătorul de mamuţi salvează viitorul civilizaţiei

Tocmai acest peisaj halucinant cu fauna şi flora sa stranie, recreate cu ajutorul computerului, constituie principalul atu al filmului lui Roland Emmerich, regizorul cunoscut pentru înclinaţia sa spre fantastic, spre fabulos ("Ziua independenţei", "Ce se întâmplă poimâine"). Story-ul este, în schimb, linear, respectând cu sfinţenie toate şabloanele genului.

Undeva, într-o vale pierdută între munţi, tânărul vânător de mamuţi D'Leh (dacă îl citim de-a-ndoaselea, cuvântul înseamnă în germană, limba maternă a regizorului, erou - Held) trăieşte apăsat de stigmatul că tatăl său a părăsit odinioară tribul, ceea ce echivala cu trădarea. El îşi găseşte consolarea în iubirea pentru tânăra Evolet (aceeaşi onomastică simplistă: literele din mijloc citite invers compun cuvântul "love", de data aceasta în engleză!).

Când tribul va fi atacat de un grup de războinici misterioşi, vânători de sclavi, iar Evolet va fi răpită, eroul nostru (îndemânarea în aruncarea suliţei l-ar face invidios până şi pe Leonidas, căpetenia spartanilor) împreună cu alţi câţiva membri ai tribului vor porni în urmărirea răpitorilor. Pe drum vor avea de înfruntat, evident, monştri preistorici şi nenumărate alte primejdii, pentru ca în final să ajungă într-un ţinut fantastic cu piramide care se înalţă până la cer, în semn de slavă a unui zeu tiranic.

Aici, iubita sa e ţinută prizonieră alături de alţi sclavi, iar D'Leh va lupta nu numai pentru eliberarea lor, ci şi pentru salvarea viitorului, a civilizaţiei umane ce va veni. Desigur pretenţii prea mari nu trebuie să avem. Interpreţii celor două personaje principale (Steven Strait şi Camilla Belle) fac şi ei ce pot. De fapt nu ei sunt adevăraţii eroi ai acestui film - care seamănă până la un punct cu "Apocalypto" al lui
Mel Gibson -, ci efectele speciale, restul având o importanţă secundară. Este, în fond, noul trend al majorităţii filmelor "fantasy" şi SF de peste Ocean.