Chiar ieri mi s-a întîmplat o pove. Duminică, zi liberă, adică una în care mi-am propus să fac multe, pe care chiar le-am scris pe-o hîrtie pentru eternitate şi viitorii vînzători de olografe de scriitori. Cu liniuţă şi de la capătul din stînga. Vreo cinşpe. Ei bine, primul semn negativ a fost cînd am dat cu nasul de cum era pe-afară. Adică soare intens, cer senin şi nori de cealaltă parte a pămîntului. Aia cu oameni răi. O vreme necinstit de superbă pentru un început de Făurar. Bine, m-am trezit şi eu după un orar de wend, da’ pe la 9 jumate, chiar eram apt de toate cele. La un moment dat, conform cu orarul zilei, am mîncat un antreu uşor, adică juma de porţie de amestecături pescăreşti, vreo şase, şapte soiuri, fiecare cu segmentul ei de papile pe care trebuia să le satisfacă, făcute pe plită, înrudite cu niscava mămăligă. Cu oarecare mujdei. Aşa cum îi stă bine unui biet suflet de creştin. Rămăseseră de-aseară.

Surprins de volumul neaşteptat de scăzut al interiorului meu digestiv, am zis că e cazul să fac o mică pauză, înainte de a se întîmpla să curgă peste ele nişte storceag, acolo. Care deja aştepta cuminte şi cald, pe aragaz. Iar eu eram într-un mic respire. Că nu se cade a amesteca două chestii faine şi multilateral fine. Ambele le aveam din ziua dinainte. From Papa D La Mare. Şi stînd eu într-o rînă, aşteptînd momentul H spre a continua festinul, soarele de-afară a zis Hai la mine, n-am mişcat un deget, dar cînd a repetat c-o voce simţitor mai aspră eu, mai slab de înger, n-am avut reacţie, ăla a perceput ca fiind un acord tacit şi a continuat, Da’ ia şi bicla, aşa că n-am mai avut încotro, şi-am făcut-o şi p-asta. Aici apare episodic şi ăl cu coadă, care mă îmbie să fac puţin pe gospodarul, aşa că dau o fugă prin piaţa volantă de la Statuie, da, acolo în Piaţa Eroilor, iau pîinea lipsă de acasă, pe-asta o găsesc chiar alături de maşinuţa băieţilor care aduc săptămînal peşte proaspăt din Grecia şi-l prepară în faţa ta,da, Papa D, n-am cum să nu-i salut, în fiecare zi de wend au meniuri diferite iar eu client fidel, chiar şi treburile alea de mic dejun tot de-aicea, ieri, mda, prin contribuţia avută ar trebui să fiu măcar în consiliul de administraţie, ori cel puţin un acţionar semnificativ, dar încă nu, Salut, ce fac băieţii? Ce-i în cutia aia cu capac verde?, arată bine... Scorpie şi creveţi. Dar ce bunătăţi faceţi? Acuma avem paste cu scorpie şi creveţi. Şi-s gata? Imediat facem... Fie, pune-mi una. Unde? Păi la pachet că sînt cu bicicleta. Mvai, păi nu sînt bune reci, se usucă pastele, nu merge la pachet. Bine, fie, deşi eu tocmai m-am ridicat de la masă între două feluri tot de-ale voastre, din alea luate ieri, şi asta tocmai pentru a include ceva mişcare.

Hai, dă şi-un şpriţ. Pînă a fost gata a mai trebuit unul, apoi la mîncare, altul... Super pastele alea dominate de scorpie! Pentru că se cerea totuşi şi-un dram de mişcare, de-aici m-am dus pentru o tură prin Izvor, apoi în Cişmigiu, ca să mă bucur de ghiocei, deh, suflet feminin, n-ai ce să-i faci, dup-aia la meci să văd cum CSM bate echipa lui Manu, antrenorul campion mondial de la fete, a urmat o pizza la Trattoria de lîngă Polivalentă cu ochii la TV pe victoria Vâlcei, tot handbal, dup-aia acasă pe cea a CFR-ului şi aşa mai departe. Deci n-am făcut absolut nimic din ce mi-am propus pentru acea zi de duminică. Şi totul doar de la nişte paste cu creveţi şi scorpie de mare. E adevărat că teribile!

Uau, deja Făurar ?!
S-a dus o lună!
Azi e luni, ieri a fost decembrie, mîine e... 2023.

Aşa că în viaţă totul trebuie făcut încă de ieri. Că azi nu se ştie ce se mai întîmplă. Bine, adevărul e că mai am şi nişte plachie de somon, tot de la aceeaşi sursă, dar asta merge deseară, direct de la frigider…

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt „Ce mult te-am iubit!“, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

Citiţi aici toate editorialele semnate de Cezar Pârlog.

Pe Cezar Pârlog îl găsiţi şi aici