E mai şi-n prag de iunie, căldura vine cu vacanţele şi concediile aferente iar motoarele..., ei, „motoarele“, încep să funcţioneze, pe bună dreptate, la ralanti. Chiar şi aşa, mai au şi nevoie de a fi alimentate. N-ar vrea ele dar n-au încotro, fierbe apa, tahometrul cere pauza legală şi te obligă să intri într-o librărie, tot mai des devenită ceainărie, se pregăteşte şi de-o berărie, raţiuni economice, distribuitorul de bere artizanală îşi verifică deja lista de clienţi, îşi freacă satisfăcut mîinile, ajunge aici în trei sferturi de oră. Iar cînd tu deja îţi bei licoarea binemeritată plimbîndu-te printre rafturi, nu ştii ce carte să alegi, să cumperi, să o oferi şi apoi să îi telefonezi ca să o întrebi dacă i-a plăcut, ca un preambul al unei declaraţii de dragoste, apar eu, ca din întîmplare, te salut afectuos, îţi fac cîteva complimente, ăla cu „arăţi super, ai slăbit?“, e cel mai de efect, tu îmi povesteşti şi de ultima amică, „e aşa şi aşa“, eu te compătimesc sincer şi-ţi recomand ceva pentru revitalizarea relaţiei: „Ia domnule cartea aia a lui Cosmin Neidoni, îl ştiu eu, e o carte bună, nu vei da greş la fata aia. Garantat! Să fie „Viaţa la 40 de ani“!  

Mda, nu sună deloc bine, nu-s în formă, oboseală, mă frecţionează unu la serv, şi acasă... Dar materialul trebuie predat, iar eu mai încerc o dată.

Talie potrivită, ochelari, tunsoare parcă prea decentă, sacou cu batistă la buzunar. 35, 37 de ani. Parchează lîngă trotuar, coboară, se aşează la prima masă, comandă ceva şi frunzăreşte detaşat meniul. Se pare că este un client fidel. Omul e cu spatele la BMW-ul negru din care a coborît, în mod sigur e al lui, de un an jumate tirajele la ultima lui carte „Viaţa la 40 de ani“, se succed săptămînal într-un ritm ameţitor şi asta mă enervează. Aşa că sînt nevoit să iau măsuri. La semnalul meu, patru rackeţi moldovenieni care stăteau la pîndă în două maşini alăturate se năpustesc spre mica terasă, deja i-au lipit capul de masă şi la răceala de metal corect patinat se mai adaugă şi pe cea a ţevii unui Colt de 45 proptit leal de ceafă. Nu vreau să văd mai mult, am stomacul sensibil, sar în şaua Simsonetei mele model 1955 şi dispar pedalînd în viteză. După vreo trei sute de metri viteza e suficientă şi la a şaptea încercare reuşesc să pornesc puternicul motor de 45 cmc. În timpul ăsta Cosmin îşi soarbe ultima picătură din cafeaua lui ristretto, scoate două bancnote dintr-un portofel de piele, le aşează cu discreţie sub scrumiera de sticlă, se îndreaptă spre maşină, apasă butonul telecomenzii, claxonul BMW-ului ţiuie scurt, deschide portiera, se urcă, porneşte motorul şi nici nu ştie prin ce era să treacă. Trînteşte uşa şi pleacă mai departe.

Sau...

Cosmin Neidoni a scris o carte. Se numeşte „Viaţa la 40 de ani“.

Pe un douăjtrei al unei luni trecute, La un Tîrg esenţial de carte, Cosmin l-a invitat la o lansare comună pe Cezar împreună cu noua lui producţie literară. Nu-i spunem aici numele, nu ăsta este obiectul acestor rînduri. Cezar a fost onorat, şi-a luat nevasta şi s-a dus acolo. Lansarea a fost faină, Cezar s-a făcut de rîs, apoi a semnat şi el pe o sută douăzeci şi trei de dedicaţii unice pe cartea lui personală, nu-i dăm numele aici, pentru că este un articol publicitar doar pentru Cosmin, apoi au mers la restaurant, a mîncat ce i-a dat Cosmin Neidoni şi chiar i-a plăcut mult, local mişto, Braşov, exact la poalele drumului spre Poiană. Cînd Cezar savura îngheţata aia italienească, uşa se dă de perete şi în continuarea unor impetuoase picioare apare chiar fata aia la care a ajuns cartea recomandată de mine.

Drace, am uitat să zic că personalul librăriei care a făcut deja a treizeci şi doua adresă la Inspectoratul teritorial de muncă pentru a beneficia de sporuri şi grupă pentru activitate grea, chiar au dreptate, numai eu, care recunosc, am trecut absolut accidental pe acolo doar de două ori, şi asta săptămîna trecută, am văzut trei tiruri din care descărcau ca nişte furnicuţe „Viaţa la 40 de ani“. Şi că restaurantul ăla, „Roata norocului“, tocmai a fost închis de OPC, sau au încercat să-l închidă; dar eu cred totuşi că a fost o „mînăreală“.

Şi azi e chiar 23! Miercuri, 23 mai. Iar cartea asta chiar merită să fie citită!

„Viaţa la 40 de ani“, adică puţin din Osho, puţin Anthony de Mello, poate şi puţin Coelho; eseuri, discursuri tematice, cuvinte de suflet, trăiri. Poate fi citit cîte un text de sine stătător sau doar un fragment, fiecare în sine fiind unul memorabil. Iar Cosmin Neidoni, un scriitor cu certe calităţi de psihoterapeut.

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Ce mult te-am iubit!“,  Editura Libris Editorial, 2018,  „Electric puzzle“, Editura Neuma, 2017, Life stuff sau Învăţături pentru Andreea“, Editura Tracus Arte, 2016, Flori, fete, fiţe sau băieţi“, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional “Vasile Voiculescu“, 2015.