Mesajele ascunse din cărţile pentru copii

Albă ca Zăpada şi mama ei vitregă nu sunt chiar atât de diferite, în esenţă, spun specialiştii

Câţi dintre noi au fost fascinaţi, în copilărie, de frumoasa Albă ca Zăpada şi s-au înfiorat de planul diabolic al mamei sale vitrege? O lectură la maturitate ar putea releva că cele două nu sunt atât diferite, ci, dimpotrivă, seamănă foarte bine, iar ceea ce le uneşte este păcatul trufiei. Şi dacă Grinch fură Crăciunul nu e un lucru rău, ci doar o parabolă pentru consumerism. Iar mesajele ascunse din cărţile pentru copii nu se opresc aici.

Să răsfoieşti o carte pentru copii atunci când eşti adult îţi poate oferi numeroase surprize, unele mai evidente decât altele. Literatura pentru copii are mult mai multe înţelesuri şi substraturi decât cele pe care le percem când suntem mici, atunci când înţelegem doar că binele învinge întotdeauna. Experţi din diverse domenii argumentează această teorie, într-o analiză realizate de BBC.

Poveşti îndrăgite de milioane de oameni, atât de cei mici, cât şi de cei mari, au ele însele, în spate, o „poveste“, Astfel, răutăciosul Grinch care vrea să strice sărbătorile tuturor, află, până la urmă, că spiritul Crăciunului este mult mai profund decât jucăriile, decoraţiunile şi mâncărurile pe care le fură din casele locuitorilor din oraşul Whoville. Şi ce poate fi asta decât o parabolă pentru consumerism, la fel de prezent şi în societatea de astăzi, ca şi în 1957, când Dr. Seuss a scris povestea.

Dacă imaginaţia unui copil poate ajunge cu uşurinţă în locuri nebănuite, mintea lui nu poate descifra, cel mai probabil, simboluri teologice precum cele din „Cronicile din Narnia“. Iar dacă cei mici văd doar aventurile Prinţului Caspian şi curajul puternicului Leu, un matur cu un minim background literar – care a aflat, poate şi ocazional, că autorul C. S. Lewis s-a convertit la creştinism pe când era adult – înţelege altfel simbolistica volumelor.

Iar dacă un copil călătoreşte alături de Alice în Ţara Minunilor, fără să înceteze să se minuneze de transformările prin care trece fetiţa şi de întâlnirile cu tot soiul de personaje ciudate, un cititor avizat l-ar putea bănui pe scriitorul Lewis Carroll de împărtăşirea propriilor experienţe personale date de consumul de droguri.

O altă călătorie celebră, aceea pe care Dorothy o face în ţinutul Oz, este, potrivit unui studiu, doar o alegorie pentru politica monetară a Statelor Unite la început de secol XIX. Iar Albă ca Zăpăda nu este, până la urmă, o adolescentă „imaculată“, crede Sheldon Cashdan, profesor de psihologie la Universitatea din Massachusetts şi autor al cărţii „The Witch Must Die: The Hidden Meaning of Fairy Tales“ („Vrăjitoarea trebuie să moară: Înţelesul ascuns al poveştilor“ – n.r.). Iar dacă în cazul maşterei, care îşi doreşte să fie cea mai frumoasă din ţară, păcatul trufiei este evident, Albă ca Zăpada este şi ea atrasă de veşminte frumoase, de dantele şi, fatal, de mărul cel mare şi roşu.

„Nu cred că «săpăm» vreodată prea adânc după înţelesurile unei poveşti. La suprafaţă, ce-i drept, avem o poveste simplă, dar simplitatea nu înseamnă lipsă de profunzime. În unele dintre cărţile originale avem nişte ilustraţii extraordinare, care ating, de fapt, esenţialul poveştii respective. Şi, chiar dacă nu descifrăm acele mesaje ascunse atunci când suntem copii, nu înseamnă că nu le «ingerăm», chiar dacă inconştient“, explică Dr Alison Waller, lector la Centrul Naţional de Cercetare al Literaturii pentru copii de la Universitatea din Roehampton.

„Aceste înţelesuri ascunse par să ne sară în ochi atunci când recitim o poveste ca oameni maturi. Eu cred că mesajele au fost dintotdeauna acolo, doar că nu aveam noi experienţa necesară pentru a le înţelege“, explică profesorul. Aceste „substraturi“ au un rol fundamental pentru longevitatea cărţilor de copii. 

Potrivit analistului american de origine austriacă Bruno Bettelheim, „Hansel şi Gretel“spune mai mult decât o poveste despre abandon: „Este despre regres, lăcomie, anxietate şi teamă“. Un studiu realizat de acesta în 1976 explică importanţa terapeutică a poveştilor în educaţia copiilor. Aplicând unor poveşti precum „Cenuşăreasa“ şi „Albă ca Zăpada“ o teorie asemănătoare cu psihanaliza freudiană, acesta susţine că „basmele îi pot ajuta pe cei mici să lupte cu propriile temeri şi probleme: de la rivalitatea între fraţi, până la dorinţele neîmpărtăşite şi trăirile ambivalente“.

Lecturarea unor cărţi pentru copii la maturitate poate să releve tot felul de surprize ciudate sau minunate. „Aşa-numita literatură pentru copii are multe de oferit şi adulţilor“, spune autorul cărţii „The Witch Must Die: The Hidden Meaning of Fairy Tales“. „Aceste poveşti le permit copiilor să vadă lupta dintre bine şi rău, pe care o reîntâlnesc, apoi, de multe ori, în viaţa reală. Însă abia atunci când luăm în mână din nou aceste cărţi, decenii mai tîrziu, ne dăm seama că, de fapt, ele vorbesc despre cum să supravieţuieşti în această lume“, conchide Sheldon Cashdan.