Macarons

„U, a, a, ciocolata e a mea/ Aşa că nu nu nu te atinge de ea./ U, a, a, ciocolata e a mea,/ Nu nu nu te atinge de ea...” (Ciocolata – Genius)

Rămas singur la birău, în rest congedii, vacances, nunţi şi alte minunăţii personale ale celor din jur, să le fie!, de cîteva zile tot priveam cu jind, atunci cînd mă întorceam cu coffa de la maşinăria din hol în braţe, la cele cîteva macarons ale colegei personale, ascunse ineficient într-o pungă din biroul ei. Catastife, terfeloage, mobilier abandonat, cu tot cu fişete, cameră şi cu mine personal, părăsite în folosul unor zile la mare. Iar chestiile alea dulci arătau pe zi ce trece tot mai bine, erau frumos colorate, aproape sigur sută la sută natural şi-mi făceau cu ochiul învăluitor. Ce mai, realmente irezistibile! Asta pînă-ntr-o zi, azi 5, fără lună plină dar cu niscava coduri, cînd n-am mai răbdat, o să-i zic că am luat una, două, că mi-a fost poftă, sau n-o să-i mai spun nimic, că doar îi sînt şefu’, se permite, deşi cred că nici n-o să-şi dea seama, întors cum am zis de la început cu coffa-n braţe, şi cu trei fise mîncate de aparat, am început să salivez. Bineînţeles că pregnant, clar, vizibil şi asta doar cu gîndul şi privind cu ochii închişi la întîlnirea celei roz, sau a celei galbene cu cafeaua, de macaroanse zic, cred că merge şi înmuiată puţin, măcar aşa, de moft, că doar lucrurile astea se acceptă la un hedonist.

Chocholate Rain - Tay Zonday

          Zis şi făcut. Cu cafeaua lăsată-n aşteptare, pregătit sufleteşte pentru gestul imoral pe care mă pregăteam să-l fac, şi cu papilele-n extaz, fireşte, mă aplec de spate pregătit să cotrobăi după ele, să aleg culoarea cea mai asortată cu sufletul meu bun şi să mă afund în festin. Bineînţeles că el va avea loc alături, la mine în birou, în linişte, nu o să răspund nici la telefon, mai bine îl şi iau din furcă pentru siguranţă, şefii mai pot aştepta, că doar nu stau în apă, cum avea maică-mea vorba, o să mă aşez în fotoliu, poate mă şi descalţ, chestii. Destul de bine înnodată punga ceia dar reuşesc. Cînd colo ce să vezi, surpriza emisiunii. Chiar maximală! Macarons-urile mele nu erau decît nişte sticluţe dubioase cu ojă colorată fistichiu, probabil luate din Europa, cu cinşpe la un leu. Ce să pot să mai zic?! Decît, nişte ţărani, cum a şi zis în tinereţe Dinu Săraru, ‘ai să trăieşti, maestre!

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt „Ce mult te-am iubit!“, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

Citiţi şi:

- Un scriitor nebun
- Muzică, dragoste, genealogie
- Copaci. Amintiri
- Simonei
- Ciorile lu' nea Nicu