Ana, o fată eminamente faină

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Haideţi la joacă, cu toţii veniţi/ Joaca-i făcută pentru cei mici/ Cei mari şi ei pot veni/ Dăm timpu-napoi şi sîntem copii.”  (Haideţi la joacă – Mihai Constantinescu)

Într-un anume text am scris despre o anume Ană că ar fi „corpolentă”. Da, exact cuvîntul ăsta l-am folosit. A urmat apoi un lung şir de vizionări cu aproape toate persoanele cu acest nume din agendă, la cererea dumnealor, desigur, doar pentru a-mi demonstra contrariul. Pentru asta am intrat prin bucătării, cabine de probă, odată chiar în Zara, tocmai la Sibiu, la etajul unu. Am fost invitat prin sufragerii, prin parcări mai puţin luminate, altădată într-un hotel; scuze, am vrut să zic într-un lift. Care avea şi muzică. Am fost şi la teatru. Acolo evaluarea vizuală s-a făcut pe o scară de incendiu. Cel mai greu a fost să le conving că nu era vorba despre nimeni din realitatea mea imediată, ci că eu foloseam doar un cuvînt care-mi plăcea cum sună, „corpolent”, ceva onomatopeic, îi vedeam, îi simţeam rotunjimea imediat de cum el îmi ajungea în ureche. Bine că nu a fost vorba despre vreo Miha, ştiu de vreo trei ori mai multe!

Imagine indisponibilă

Oricum, data viitoare o să scriu doar despre australience. Sînt mai îndepărtate; iar eu la adăpost.

Parcă şi văd, într-un fragment de text:

„...În faţa mea, în tren, mergeam la Făurei cu o problemă personală, o tanti în vîrstă, bine ridată, se uita fix în irisul meu, şi-mi zîmbeşte:

-  How are you, Cezar?

«Ce mă?!...»”

Bine, de-acord, nu pot să închei aici fără să zic şi textul de la care a pornit toată tărăşenia. Ăsta e:

„Iubita mea Ana, după ce ne cunoşteam deja de şase luni, a găsit pe Facebook un grup de iubitori ai naturii care practicau nudismul. Şi, dintr-o dată, şi-a abandonat blugii ăia faini şi bocancii cu ţinte şi a trecut la fuste scurte şi ciorapi coloraţi. Odată mi-a arătat chiar şi eticheta de la chiloţii ei Penti. Am fost mişcat profund şi i-am şoptit chiar acolo, în restaurant: «Dragă, eu chiar te iubesc!» Mi-a spus că nu sînt o marcă bună şi că n-o să mai ia de la ei. Iar eu am continuat să mănînc din pastrama aia cu mămăligă.”

Şi e scris în „Ce mult te-am iubit!”.

O carte chiar faină.

Bine, fragmentul nu e chiar ăsta, nu mai am curaj să îl pun aici pe cel adevărat, Ana chiar e o super-fată şi face nişte sarmale cu totul deosebite. Şi mai ştie şi la cozonac. Săptămîna viitoare o să-mi facă şi măcinici. Iar Ăl bătrîn ne-a dat la nuntă un bemveu şi o căsuţă la Băneasa, pe malul lacului, „Că doar o fată are tata!”

                                                                               

3

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele carţi apărute sînt „Ce mult te-am iubit!”, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life”, Editura Junimea, 2018.

Citiţi şi:  

- De Sîn' Andrei
- Copaci. Amintiri (III)
- SMS naţionale. Nelimitat
- Muzică, dragoste, genealogie
- De-o ciorbă
- Ciorile lu' Nea Nicu

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite