Vivienne Westwood, marea doamnă punk

Vivienne Westwood, marea doamnă punk

Vivienne Westwood

Un butic din Londra anilor ’70 a devenit un brand internaţional şi o dovadă că moda poate schimba lumea, odată ce viziunea unei femei nu se cramponează în prejudecăţile societăţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Ţelul meu este să-i fac pe săraci să arate bogaţi, iar pe bogaţi să arate săraci" este una dintre declaraţiile făcute de Vivienne Westwood (71 de ani) care caracterizează cel mai bine scopul său stilistic. Brandul Vivienne Westwood reprezintă o casă de modă pentru toate vârstele, care transcende generaţiile.

De la bun început, moda creată de West­wood a fost pentru cei care s-au vrut şi se vor diferiţi, pentru cei cu spirit rebel şi, mai ales, pentru cei care gândesc înaintea timpului în care trăiesc, pentru avandgardişti şi nonconformişti.

Această atitudine menţinută de-a lungul timpului a ridicat brandul Vivienne Westwood de la un butic din King's Road, din Londra, la un lanţ de magazine prezent în 86 de ţări, pe cinci continente.

Peste 20 de linii vestimentare se vând în interiorul magazinelor lui Westwood, printre care şi cele mai importante: Gold Label, cea mai inovativă şi cunoscută, ale cărei piese sunt prezentate în fiecare sezon la Paris, precum şi linia pentru bărbaţi, ale cărei colecţii sunt prezente la Milano.

Vivienne Westwood a transformat nonconformisul într-un stil de viaţă, dar şi un într-un mod de gândire. „Decadenţă, depravare şi demenţă, aceasta este traiectoria modei lui West­wood", a fost descris stilul designerului.

Cu toate acestea, a reuşit să facă istorie şi să schimbe cursul modei prea cuminţi până în anii '70. A refuzat să-şi includă compania într-un trust şi nici nu şi-a impus să o transforme
într-una din cele mai profitabile afaceri ale modei.

A devenit una dintre cele mai profitabile datorită convingerii sale personale că prin modă se poate transmite ideea unei generaţii.

Întâlnirea cu punkul

„Am fost un copil bun şi o mare cititoare. Ce-mi aduc aminte este că celorlalţi copii nu le păsa despre suferinţă, în general. Mie mereu mi-a păsat", spunea Westwood într-un interviu. Din punct de vedere cultural, zona din care venea Westwood, Tintwistle, era destul de primitivă. Tinereţea şi-a dedicat-o luptei împotriva ignoranţei, mai ales după ce s-a mutat la Londra, cu părinţii săi.

„Am încercat să înţeleg un pic mai mult din lume, crezând despre mine că-s cam prostuţă", mărturisea aceasta. A urmat cursurile unei facultăţi de artă, iar în 1962 s-a căsătorit cu Derek Westwood, un muncitor într-o fabrică. Un an mai târziu, Vivienne a născut primul copil, Ben, iar în 1965 s-a despărţit de soţul său.

Căsnicia celor doi s-a terminat când tânăra de atunci l-a cunoscut pe Malcolm McLaren, un student radical şi viitorul manager al trupei Sex Pistols.

Vivienne era educatoare, iar în timpul liber făcea bijuterii pe care le vindea în celebrul târg din Porto­bello. Malcolm provenea dintr-o familie cosmopolită cu origini portugheze şi evreieşti.

„Era foarte atrăgător, ştia tot ce se întâmplă în lume, era la curent cu tot. Eu n-aveam habar de nimic", îşi amintea Vivienne. Doi ani mai târziu, în 1967, s-a născut singurul lor copil, Joe, care astăzi este fondatorul brandului de lenjerie intimă de lux Agent Provocateur.

Colecţie pentru bărbaţi, în 1997,Kate Moss,Pamela Anderson



Din momentul întâlnirii cu McLaren, destinul a început să lucreze pentru West­wood. Cei doi şi-au deschis împreună un butic de haine pe King's Road, unde au început revoluţia stilului cu ace de siguranţă, fermoare, tricouri rupte şi pantaloni bondage, deveniţi reprezentativi pentru acea perioadă.

Fetişurile ascunse, inspiraţia modei

Sursa principală de inspiraţie erau motocicliştii, prostituatele şi fetişiştii. A şocat cu tricourile sale pe care scria „Destroy (n.r. - distruge)", alături de care era imprimată o svastică. „Nu regret nici acum acel gest, era un mod de a spune generaţiilor mai bătrâne decât noi că nu le acceptăm valorile şi nici tabuurile şi că sunt toţi nişte fascişti", explica în stilul tipic designerul englez.

„Când eram în perioada punk, eram interesată de drepturile omului, de aceea am devenit anti casa regală, pentru că vedeam în regină un simbol al ipocriziei", mărturisea recent Vivienne Westwood. Cu toate că astăzi şi-a schimbat considerabil opinia faţă de instituţia regală a Angliei, cariera ei are ca fundament lupta împotriva conducerii, a sistemelor care promovează falşi lideri şi a canoanelor.

Până în 1983, cei doi au transformat din micul butic un loc care stabilea tendinţele internaţionale, dar nu doar ca stil, ci şi de gândire. Abia după ce s-a despărţit de McLaren, Westwood a ieşit din umbra acestuia şi a început să-şi creeze, sub propriul nume, un stil personal. Despărţirea, ca şi relaţia, a fost explozivă şi dureroasă, dar a ridicat-o pe „doamna punk" la un alt nivel.

Decorată de regina Angliei

Deşi prezenta colecţii în fiecare sezon la Paris, compania Vivienne Westwood există abia din anii '90, când „regina modei punk" şi-a consolidat şi mai mult domnia.

A început şi a continuat prin a scandaliza cu fiecare apariţie şi colecţie. Creaturi bizare, modele cu sânii goi pe scenă, printre care şi Kate Moss sau Carla Bruni, erau doar câteva dintre ciudăţeniile introduse pe podium de către Westwood. Manifestele ei stilistice au început să-i aducă recunoştinţa internaţională, dar mai ales, pe cea a compatrioţilor săi, chiar a celor împotriva cărora milita.

În 1991 şi 1993 a fost numită „Designerul anului", în Anglia, iar regina Marii Britanii i-a înmânat ordinul de cavaler. Westwood a început să atragă şi un alt tip de clientelă, nu doar punkeri, câştigându-i admiraţia chiar şi prim-ministrului de atunci, Margaret Thatcher. „Mă bucur foarte mult că este britanică", a spus Thatcher despre Westwood. 

"Încerc mereu să o iau pe un alt drum înapoi spre casă. Este un tip de curiozitate care mă caracterizează, nu vreau să fac mereu acelaşi lucru. De ce trebuie să facem aşa mereu? Eu vreau să fac altfel lucrurile."

Vivienne Westwood designer

Moştenirea modei lui Vivienne Westwood

Cu toate declaraţiile şi manifestele împotriva sistemului, Westwood a făcut pentru britanici mai mult decât s-ar fi aşteptat oricine. Colecţii precum „Anglomania" sau „Anglophilia", cu inspiraţii din trecutul Angliei, au răspândit în toată lumea, prin intermediul hainelor, puternicul stil britanic.

Vivienne Westwood, la Cafe del Mar, în 1998

Tartanul, material de origine scoţiană, a revenit în tendinţele internaţionale după ce Westwood a început să-l introducă în creaţiile sale încă de la sfârşitul anilor '70. Toată munca de creaţie a designerului a avut o puternică inspiraţie istorică, fapt care n-a împiedicat brandul să crească la nivel mondial şi să-i aducă celebritate, precum şi profit.

„Mesajul meu este acesta: alegeţi bine şi cumpăraţi puţin. Nu mă simt bine când trebuie să iau apărarea hainelor create de mine. Dar dacă ai banii şi ţi le permiţi, atunci cumpără ceva de la mine. Doar să nu cumperi prea mult", spunea Vivienne Westwood.

„În primii 15 ani, am urât moda. Nu este un domeniu intelectual, iar eu voiam să citesc, nu să fac modă. Dar eram bună la asta, chiar dacă nu mă reprezintă în totalitate", mărturisea cea care a schimbat parametrii modei internaţionale.

„Încerc mereu să o iau pe un alt drum înapoi spre casă. Este un tip de curiozitate care mă caracterizează, nu vreau să fac mereu acelaşi lucru. De ce trebuie să facem aşa mereu? Eu vreau să fac altfel lucrurile", adăuga Westwood despre viziunea sa de viaţă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: