VIDEO Irina Margareta Nistor: „Nu-mi plac intermediarii între mine şi Dumnezeu“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Criticul de film a stat de vorbă cu jurnaliştii „Adevărul“ despre viaţă şi despre pasiunile sale: cinematografia şi plimbările cu avionul. Irina Margareta Nistor este o femeie norocoasă. A avut o viaţă plină de experienţe şi majoritatea au avut legătură cu filmul.

„Adevărul": Sunteţi pasionată de pilotaj...

Irina Margareta Nistor: Cel mai tare pe lumea asta îmi place să zbor. Am încercat aproape toate variantele. Cu balonul, cu elicopterul, cu avionul pe curse cât mai lungi.

Când aţi călătorit prima dată cu avionul?

Eram studentă şi vara, pentru a câştiga şi eu un ban, luam grupuri de străini ca să-i plimb prin România. La un moment dat am avut un zbor, cred că Bucureşti-Oradea. Pentru că mamei îi era îngrozitor de frică să zbor cu avionul i-am spus că mă duc cu trenul. Şi i-am promis că o sun a doua zi dimineaţă, când urma să ajung. Mi-a plăcut foarte tare. Şi am aşteptat să se facă dimineaţă, iar când am sunat-o deja era un dezastru... Tata găsise banane, un lucru cu totul ieşit din comun pentru vremea aceea, şi s-a gândit el să vină după mine la gară să mi le aducă. Şi bineînţeles că nu m-a găsit.

Citiţi şi:

VIDEO George Mihăiţă: „Aş vrea să le fie bine copiilor mei“

Aşa vă câştigaţi banii?

Eu de la 19 ani câştig bani. Nu era independenţă totală, dar imediat ce am intrat la facultate am început să dau meditaţii. Apoi am făcut traduceri de articole mărunte. După care am început să iau grupuri de străini.

Eraţi ghid turistic?

Nu eram chiar ghid turistic, pentru că eu sunt cumplită la cifre. Nu sunt în stare să fac deconturi. Şi atunci existau nişte grupuri de străini care veneau în România ca să înveţe. Îmi convenea foarte tare, pentru că aşa am văzut şi eu ţara.

Când şi cum aţi descoperit filmele?

De foarte devreme. Mergeam la Sala Palatului cu toată familia cel puţin o dată pe săptămână. Îmi amintesc şi acum că mergam la Sectorul A, rândul 9, scaunele 1,2,3,4,5.

Există o perioadă a filmului care vă place mai mult?

Anii '30 şi '40, categoric, de departe. Pentru că lumea era mult mai elegantă decât este acum. Exista o oarecare distanţă între public şi cei de pe ecran. Acum, lucrurile s-au modificat şi sunt lumi în care nu mă regăsesc şi nici nu mă interesează. Cum ar fi filmul din zilele noastre.

Câteva exemple de filme care vă plac?

Toată seria „Poirot" cu David Suchet. Este exact perioada care îmi place, inclusiv din punct de vedere al arhitecturii. Îmi place că bărbaţii sunt foarte stilaţi şi foarte bine-crescuţi. Chiar şi o crimă are alt farmec, faţă de una imundă aşa cum sunt cele din filmele actuale.

Unde vă place să vă urmăriţi filmele? În avion?

Cel mai bine la prima clasă, dacă se poate. Unul dintre cele mai frumoase zboruri a fost cel spre Noua Zeelandă pentru că sunt multe ore şi am văzut opt filme la dus, zece la întors. Până atunci spuneam că într-o lume ideală mi-ar plăcea să locuiesc într-un hotel, eventual la Ritz. După asta m-am răzgândit şi am zis că aş vrea să locuiesc la prima clasă pentru că acolo poţi să vezi filme, să citeşti, să fii izolat de lume. Sunt agorafobă, deci pot să merg cu liftul, avionul, dar nu suport să fiu înconjurată de prea mulţi oameni.

La cinematograf mergeţi?

A, da. Nu este ţară în care să nu merg la cinema. Pentru că vreau să văd şi cum reacţionează publicul şi pentru că îmi place să observ de la o ţară la alta cum funcţionează.

Aţi piratat vreodată filme de pe internet?

Nu, că nu sunt în stare şi pentru că am suficienţi prieteni care mai fac asta din când în când. Dacă nu găsesşti un film, piratatul este o soluţie pentru că trebuie să-l vezi mai ales din raţiuni profesionale. Când am fost în străinătate am cumpărat cărţi şi DVD-uri astfel că, în loc de o valiză cum e normal am avut două. A doua valiză care era înţesată cu DVD-uri şi cărţi cântărea 25 de kilograme şi am plătit 13 lire pe kilogram.

În ce film credeţi că joacă ţara noastră acum?

Cred că în „Corabia nebunilor".

Credeţi că viaţa dumneavoastră seamănă cu vreun film?

N-aş zice. Nu cred că mi-aş dori acest lucru. Mă străduiesc pe cât posibil să-mi fac în permanenţă scenariul, să nu mă plictisesc şi să trăiesc cât mai multe senzaţii pe care îmi imaginez eu că le trăiesc alţii când joacă în filme. Am început să ţin cursuri în ideea că am vrut să văd cum este să fii profesor şi mi-a plăcut.

Aţi avut o căsnicie scurtă. De ce?

La un moment dat, văzând foarte multe filme, este foarte greu să discerni între realitate şi imagine. Şi ai impresia că lucrurile se pot schimba, că totul va fi foarte bine. Lucrurile nu se schimbă şi am renunţat pentru că am înţeles că nu puteam funcţiona. Cred că de fapt am fost construită să fiu celibatară. Cred că trebuie extrem de multă răbdare şi, foarte obiectiv vorbind, nu cred că aş fi avut. Din punctul meu de vedere, o iubire nefinalizată cu o căsnicie funcţionează mult mai bine. Dar recunosc că mi-am dorit să fiu mireasă şi am avut parte de o nuntă spectaculoasă.

Există vreun erou de film care să fi îndeplinit multe dintre lucrurile la care aspiraţi?

Nu ştiu... Dacă mă întorc la „Casablanca", m-aş gândi la Humphrey Bogart (n.r. - actorul principal din „Casablanca") şi mi-aş zice că, pe lângă fizic, nu mi se părea tulburtor. În plus, bea de stingea. La Paul Henreid (n.r. - interpretul lui Victor Laszlo în „Casablanca"), lucrurile stăteau ceva mai bine, dar era prea preocupat de politică şi aş fi fost pe planul doi. Nu cred că s-a inventat nici măcar un personaj pentru mine (râde).

V-aţi gândit să scrieţi o carte despre viaţa dumneavoastră?

Multă lume spune treaba asta, dar nu ştiu dacă am perseverenţa necesară şi nu ştiu dacă ar interesa. Mi-aş dori să scot o carte de bucate cu reţetele mamei şi să „amestec" şi toate petrecerile pe care le dădeam pe vremuri.

Spuneaţi într-un interviu că nu sunteţi „democrată". Cum sunteţi?

Nu mi se pare că toţi suntem egali. Pe de altă parte, îmi place să mă învârtesc în lumea mea pe cât se poate, chiar dacă uneori sunt nemulţumită de ea, din nou pentru că aşteptările mele sunt mai mari. Nici foarte tolerantă nu sunt.

Dar credincioasă sunteţi?

Nu aş putea să nu fiu având în vedere că am fost botezată la 13 zile, ca să nu mor nebotezată. Bunicul meu spunea că sunt ceea ce se cheamă un copil întors. Şi că m-am întors pentru că are o treabă suficient de importantă aici...presupun că era cea cu casetele. Cred că o existenţă fără un punct de reper religios este foarte greu de dus. În schimb nu-mi plac intermediarii între mine şi Dumnezeu.

Cum vi se par noile filme din România, care au devenit favoritele tuturor?

Sunt filme care funcţionează foarte bine la jurii şi la critică, dar în continuare funcţionează greu la public.

Dar pentru dumneavoastră ca cinefil?

Ca cinefil, sunt puţine filmele la care realmente m-aş duce să le văd din plăcere. Aş vrea la un moment dat să fie şi nişte filme care să nu facă concesii.

Spuneaţi că nu prea dormiţi noaptea.

Nu simt nevoia să dorm foarte mult. Somnul mi se pare la limita inutilului. Ştiu că nu e bine şi că în mod normal ar trebui să dorm măcar şase ore pe noapte, dar cred că de obicei sunt cam patru. Mai ales când se întâmplă să fie o urgenţă, ceea ce mă paşte în curând, pentru că trebuie să termin de tradus un roman. Este bine că în general că nu bat eu la maşină, ci am două fete cărora la dictez.

Filme dublate sau titrate?

Acesta este paradoxul poveştii. Eu am fost mereu de părere că nu trebuie să fie decât subtitrate şi culmea este că am ajuns să le dublez. Dar pe de altă parte le-am dublat lăsând cel mai adesea actorul să se audă. Sunt pentru subtitrare, mi se pare o oroare când se face o dublare din asta în care nu auzi originalul. Le-ar fi convenit foarte mult comuniştilor pentru că ar fi putut să umble şi mai mult pe text decât trişam noi în subtitrări.

În replică: Cristian Tudor Popescu

" Pentru toţi cei din generaţia mea, Irina Margareta Nistor rămâne Vocea care înainte de '89, vorbindu-ne de pe casetele obţinute cu greu, ne dădea în miez de noapte iluzia libertăţii. Sunt apropiat de Irina Margareta Nistor prin maestrul pe care îl recunoaştem amândoi: D. I. Suchianu."

image

„Eu nu am deloc instinct de conservare"

Traduceaţi filme pe ascuns. Cum aţi ajuns la asta?

N-aş zice că era chiar pe ascuns, pentru că ştia toată lumea. Eu mă îndoiesc profund că lumea nu era extrem de informată. Se întâmpla în casa unui particular care avea toată aparatura şi care stătea foarte aproape de televiziune, un inginer pe nume Zamfir. Cred că până la un punct acest domn era foarte pasionat de ceea ce făcea şi era extrem de bine organizat pentru perioada respectivă.

Ce echipament avea?

Avea mereu echipament de utimă generaţie. Uneori primea aparatură din America, dar avea şi din Europa, iar unele filme erau luate de pe sateliţi.

Care a fost primul film pe care l-aţi tradus?

A fost un film de groază, cu Kirk Douglas, care se chema „Furia".

Irina Margareta Nistor, în redacţia „Adevărul“

image

Nu vă era teamă că veţi păţi ceva?

În general ne era teamă din multe puncte de vedere la vremea aceea. Am însă o doză de inconştienţă, pe care am avut-o toată viaţa, şi nu cred că o să mă părăsească vreodată. N-am instinct de conservare, de-aia nici nu-mi este frică de avion. Era şi o oarecare teamă, dar pe de altă parte eram atât de dornică să văd toate filmelea astea încât îmi era perfect egal până la urmă. Cred că mai teamă le era părinţilor mei decât îmi era mie.

Sunteţi conştientă de efectul pe care l-aţi avut asupra oamenilor în acea perioadă?

Nu eram conştientă, dar am constatat cu timpul. Şi părinţii mei m-au auzit târziu traducând, pentru că noi nu am avut video. Un video era extrem de costisitor, era cât o maşină. Iar pentru că noi nu am locuit într-un bloc, habar n-am avut că lumea se strânge să vadă filme. Mă uluieşte memoria pe care o au românii... După 20 de ani să mai aibă nostalgii de genul acesta. Sigur că mă flatează, mă bucură foarte tare că am făcut ceva util. Mult mai târziu am înţeles că foarte multă lume se uita la filme şi că oamenii îmi recunoşteau vocea. Prima dată când am simţit asta a fost în anii '90. Eram la Piatra Neamţ şi m-am mirat foarte tare când am trecut pe lângă o casă din care se auzea vocea mea de pe o casetă, iar cineva s-a oprit să asculte. Şi atunci mi-am dat seamă că există un oarecare efect.

Obiectul Adevărului

" După ce mi-am dorit o viaţă să ajung în Statele Unite, abia anul acesta s-a întâmplat şi acolo m-am dus la magazinul Tiffany. Acolo am văzut medalionul în formă de avion şi mi l-am cumpărat pentru că am simţit că mă descrie cel mai bine. "

image

Curaj: Am o doză de indiferenţă şi de detaşare. N-am instinct de conservare, de-aia nici nu-mi e frică de avion.

Pretenţioasă: Nu-mi plac schimbările. În afară de cele politice, mie nu-mi plac transformările de niciun fel.

Testul Adevărului

Gheorghe Visu: „Prima data când l-am cunoscut pe Gheorghe Visu n-a fost de la teatru, deşi este un actor remarcabil. Ne-am întâlnit pe când eram elevă. Eram cu părinţii mei şi cu un căţel negru. Îmi plimbam câinele prin parc şi s-a apropiat de el şi i-a zis „Ce faci mă, monstrule?". Câinele era o chestie mică. Şi aşa bine mi s-a imprimat replica aia că am avut senzaţia că a spus-o special pentru noi şi era mai mult decât tot".

image

Humphrey Bogart: „Era un tip cuceritor, dar nu suficient de frumos cum era Cary Grant, ca să mă tulbure.".

image

Cristian Tudor Popescu: „Când intri cu el într-o emisiune sau când prezinţi o carte cum a fost cea a lui Tudor Caranfil intervine brusc tracul. Cred că este un personaj, un personaj care iubeşte filmul şi care din când în când mai şi zâmbeşte."

image

Iosif Sava: „Am lucrat cu el pentru «Serata muzicală». A fost un parţial sfârşit al lui în momentul în care a dispărut. Cred că în mintea mea Iosif Sava idealizat ar fi fost un prototip de bărbat ideal."

image

Carte de vizită

- Data şi locul naşterii: 26.03.1957, Bucureşti.
- În 1980 a absolvit Facultatea de Limbi Străine (franceză - engleză) din cadrul Universităţii din Bucureşti.
- A lucrat la televiziunea publică, mai întâi ca redactor şi apoi ca realizator. Acolo a subtitrat peste 500 de pelicule, programe şi piese de teatru şi a conceput şi a prezentat emisiunile: „Video-Ghid", „Serialul Serialelor", „Ecranul", „Spot cinematografic" şi „Cine-lexicon".
- A realizat interviuri cu personalităţi precum Francis Ford Coppola, Charles Aznavour, Giuliano Gemma, Rutger Hauer, Anthony Minghella.

image
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite