Un ultim omagiu adus „profesorului“ Horia Alexandrescu, la capela Cimitirului Belu
0
Generaţiile de gazetari trecuţi prin mâna profesorului Horia Alexandrescu şi oamenii de rând care au avut prilejul şi bucuria de a-l cunoaşte personal pe Omul Horia sunt aşteptaţi de marţi, de la ora 13.30 să îşi ia La revedere de la acesta la capela Cimitirului Belu.
Anca Alexandrescu, fiica maestrului a anunţat pe pagina sa de Facebook că trupul tatălui său va fi depus la capela Cimitirului Belu.
"Tata va fi depus mâine începând cu ora 13.30 la Capela Cimitirului Bellu ortodox. Ultima emisiune cu el va fi miercuri la ora 12 la Cimitirul Bellu.
Vă multumesc tuturor pentru încurajări şi mesaje. Înseamnă enorm pentru noi. Dumnezeu să-l odihnească în pace!"
Cei care l-au cunoscut personal pe Horia au vrut să împărtăşească cu cititorii ziarului nostru câteva gânduri şi memorii despre omul Horia, cel care era tot timpul gata să ajute pe oricine se afla la ananghine. Mai presus de orice dojeană făcută elevilor săi, era tot timpul dreptatea şi şutul acela pentru a-ţi aduce un pas înainte.
Ne-a călit prin muncă şi numai cei mai rezistenţi dintre noi i-au rămas aproape, când majoritatea a plecat. Dacă Horia ura ceva în viaţă era omul leneş, comod, care nu voia să îşi facă treaba cum trebuie faţă de cititori.
Iulia Agâţi Matei, secretar general de redacţie la mai multe publicaţii conduse de profesorul Alexandrescu, mi-a declarat cu ochi în lacrimi că Horia i-a fost ca un tată şi că nu poate accepta pierderea. Îşi aminteşte cu nostalgie de vremurile de început de la cotidianul Independent unde a învăţat meserie de la cel mai bun profesor. De la un om care era gata să îşi dea haina de pe el la propriu pentru oricine avea nevoie. De la un "tată" sever, care nu voia decât binele fiecăruia dintre noi şi pe care i-a ajutat să îşi găsească un loc de muncă atunci când ziarul a fost închis.
Daniela Arnăutu, fostă şefă de departament Social/Sănătate la ziarul Independent, i-a adus un omagiu unic maestrului Alexandrescu pe pagina sa de Facebook.
"Îmi este greu să accept că "domnul director" a plecat. El, Horia Alexandrescu, este omul de la care am învăţat, cu adevărat, presă. Tot el a avut curajul să mă pună şef al paginii de Sănătate şi, apoi, mi-a mai dat să coordonez încă două sectii: Social şi Shopping. A crezut în mine la fel de mult cum am crezut eu în el. Vreme de cinci ani mi-a fost director, la cotidianul Independent. Era recunoscut ca formator de ziarişti.
Temperamental, se enerva teribil când ceva nu ieşea bine, dar la fel de repede îi trecea. Mai mult, recunoştea când nu avea dreptate şi îşi cerea scuze.
Şi ştia să aibă grijă de nevoile fiecăruia în parte. Îmi amintesc că, într-o zi, a văzut un coleg cu nişte pantofi foarte "obosiţi", l-a întrebat ce număr poartă, iar a doua zi i-a adus o pereche de pantofi noi.
Altădată l-a oprit pe unul, încălţat cu şlapi, care tocmai pleca la conferinţă la Primăria Capitalei (era vizavi de sediul nostru din Brezoianu) şi l-a întrebat dacă merge la plajă şi de ce poartă "izmene din judeţul Hawaii" (avea nişte bermude cu flori). I-a explicat că e o problemă de respect de sine, după care vin respectul pentru instituţia pe care o reprezinţi şi pentru evenimentul la care te duci.
Am avut o colegă internată cu TBC şi el, "domnul director", trimitea zilnic pe cineva să-i ducă mâncare la spital.
Pe amicul lui, Mihai Stănescu, a vrut sa-l ajute fără să-l jignească, şi a trimis un coleg să cumpere 100 de căni realizate de caricaturist, pe care, apoi, le-a dăruit în redacţie. Eu o am şi acum... Şi asta este doar ceea ce-mi amintesc acum, pe moment. A fost un mare jurnalist şi a ştiut să fie OM.
A creat redacţii, de la zero, a format generaţii de ziarişti... Practic, Horia Alexandrescu a fost o instituţie de presă... Odată cu plecarea lui se mai destramă o bucăţică dintr-o lume tot mai firavă, cea a presei adevărate.
Dumnezeu să-l ierte!
Drum lin, Horia Alexandrescu! Drum lin, "domnule director"!
Dumnezeu să-ţi dea putere, Anca Alexandrescu!
Condoleanţe familiei!
Se încarcă comentariile...
