Siminică, viaţa ca un salt la trapez

Sora i-a murit în arenă în timp ce executa „saltul mortal“. Cu opt fracturi şi un infarct, pentru fostul acrobat şi clovn, astăzi în vârstă de 75 de ani, viaţa a fost dură, nu „circ“. Siminică (Simion Avram pe numele real) locuieşte pe Şoseaua Ştefan cel Mare, nu departe de Circ. Ocoleşte mereu zona impunătoarei clădiri, pentru că îi dau lacrimile.

Din 1995, de când s-a retras din activitate, viaţa curge altfel pentru Siminică. Monotonia bătrâneţii îi este îndulcită de Cuţa, căţeluşa pe care o scoate zilnic la plimbare, o spală pe lăbuţe şi căreia îi face periaj dentar de trei ori pe zi. „Domnul Siminică a scos iar căţeaua la promenadă", remarcă vecinii, în timp ce animalul şi stăpânul ei îşi văd de viaţa şi plimbarea lor.

Soţia, Doina Florea, acrobată la circ şi fostă balerină, căţeluşa Cuţa şi o pisică tărcată sunt familia lui. Aplauzele au murit, la fel şi emoţia dinaintea săriturii la trapez. Doar Dumnezeu îşi manifestă prezenţa şi acum, la fel ca atunci.

„Eu refuzam să lucrez cu cordonul de siguranţă, aveam acrobaţii complicate şi aveam nevoie de libertate. Dădeam iscălitură, dacă se întâmpla ceva cu mine eram singurul responsabil. Îmi făceam cruce şi mă rugam la Dumnezeu. De fiecare dată am simţit puterea Lui", povesteşte fostul acrobat. În vara lui 2010, când a suportat o dificilă intervenţie chirurgicală, i-a fost pentru prima oară teamă să dea „iscălitură".

„Doctorul Calomfirescu a fost mâna lui Dumnezeu. Credeţi-mă, i-am sărutat mâna!", se minunează cu recunoştinţă Siminică. Viaţa a fost aspră cu cel recompensat de UNITER, în 2002, cu Premiul Special pentru Spectacol de Circ. 

Masca veselă peste un suflet trist

Părinţii, veniţi la Bucureşti tocmai din Huşi, „erau amărăşteni, făceau fel de fel de munci. Tata făcea şi pe zugravul, muncea şi la circ, era şi muzicant, ducea şi recuzita - un fel de a cincea roată la căruţă. Voia să-şi facă anii de pensie, dar pentru cât era angajat el ca sezonier, o lună, nu îi plăteau asigurarea socială", spune.

Gazdele refuzau cuplul de „amărăşteni" când aflau că are trei copii - Siminică a avut un frate şi o soră - „deoarece copiii făceau stricăciuni şi erau gălăgioşi". Aşa se face că Siminică a petrecut primele luni din viaţă în cuşca leului.

„Directorului circului la care lucrau ai mei i s-a făcut milă de ei. Tocmai murise leul şi cuşca lui le-a dat-o lor, s-o îmbrace cu carton şi să stea în ea. Pe mama acolo au apucat-o durerile naşterii când am venit eu pe lume", zice. Au dormit pe sub podeaua circului şi prin tot felul de barăci. Viaţă săracă, de „circari". La cinci ani, Siminică a început primele numere de acrobaţie, exersând împreună cu sora lui, Elena, pe frânghia de rufe a mamei.

Contorsionist la şapte ani

Cu mască...  Foto: Arhiva personală

„La şapte ani am făcut primul număr de contorsionism, cu picioarele pe cap, trase pe la subţioară... Mă băga patronul şi pe mine în spectacol, dar mă rugam mult de el, pentru că faţa mea inspira milă la lume. Faţa mea era tristă - mă durea rău, mă chinuiam să execut figurile! Pe urmă am învăţat că la circ trebuie să râzi, să distrezi oamenii, chiar dacă te doare. Când fratele meu a murit, la 32 de ani, după o operaţie, seara, în manej, a trebuit să râd", povesteşte fără intonaţii.

Apoi, împreună cu Elena, sora sa, a avut propriile numere. Circurile Bernea, Antonio, Palladium, Franzini şi Krately îi disputau aprig pe cei doi copii de 12, respectiv 10 ani. „Oamenii ne dădeau bani, aruncau în noi cu bomboane. Eram atât de fericiţi", spune şi chipul i se luminează la această amintire. Sora sa, căsătorită între timp cu faimosul acrobat Sandi Bernea, a murit la vârsta de 19 ani, într-un spectacol la Râmnicu Vâlcea.

„Butonii de la ghete, care se fixau pe axul pe care ea se învârtea, s-au rupt. A căzut de la înălţime şi a murit sub ochii a 3.000 de oameni. Trei zile, oamenii din oraş nu au putut mânca. La biserică, oamenii stăteau cu orele la rând pentru a-i pune flori pe sicriu", se întristează. Precizează că erorile, în această meserie, sunt cel mai adesea „tehnice". De aceea, îşi făcea cu mâna lui toată recuzita: „Tăiam, pileam, eram şi sudor". Cu toate astea, a suferit opt fracturi. Şi un infarct, în 1999. 

"Mă băga patronul şi pe mine în spectacol, dar mă rugam mult de el, pentru că faţa mea inspira milă la lume. Faţa mea era tristă - mă durea rău, mă chinuiam să execut figurile."

Pribeag în Europa

Siminică: o luptă cu viaţa Foto: Marian Iliescu

La începutul anilor '60, Siminică s-a căsătorit cu Enrika Zavata, acrobată dintr-o cunoscută familie de artişti de circ din Cehoslovacia. „Patru ani a durat aprobarea de căsătorie... Soţia nu a vrut să vină în România, nu-i plăcea comunismul - la ei tot comunişti erau, dar era mai multă libertate, la varieteu se făcea striptease", îşi aminteşte Siminică.

În '68 a fost martor la un moment istoric. „Eram la Bratislava, cu contract de muncă, într-un program internaţional. Într-o noapte, un prieten bulgar îmi zice: «Băi Siminică, tu ştii că este război, mă? ». «Păi cum dracu?». Patru tancuri ruseşti erau în faţa circului. De dimineaţă, am plecat noi pe străzi... Trăgeau ruşii cu tunurile în biserică".

Siminică era foarte solicitat de patronii de cluburi din Austria şi din Franţa. Din cauză că autorităţile române nu-i dădeau viza, a pierdut contracte mari, unul de 700 de dolari pe zi la un club din Viena. Marian, colegul său „de scenă", i-a spus, într-o zi, după luni de aşteptare: „Gata, astăzi primim viza de Austria. Dă-mi paşaportul că merg eu la ambasadă". În tren spre Austria, a aflat cu uimire şi teamă că vizele erau realizate de Marian cu o ştampilă făcută din gumă de şters.

Înapoi acasă

...Fără mască  Foto: Marian Iliescu

Vameşii nu s-au prins, dar ei ajunseseră cu întârziere de două luni. În Franţa, din cauza vizei, iarăşi au ratat startul. Periplul european al lui Siminică a continuat în Elveţia, apoi cu Germania. Între timp soţia, cu care ţinuse permanent legătura, născuse o fiică. Dorul de casă îl trăgea spre ai lui, în România, dar soţia îl împingea spre Occident. „Ea ar fi vrut să lucrez la Circul Krone din Germania, unde se câştigau bani mulţi. Dar ea să stea la Praga, şi eu să-i dau bani. I-am zis gata, m-am săturat".

„Gata" a zis şi după opt luni de stat în lagărul german, unde ceruse azil şi viză pentru SUA. S-a întors în ţară clandestin, ascuns într-o trapă deasupra closetului din tren. Vameşii cehi l-au prins, dar, pentru o sută de mărci, l-au ascuns în cuşeta lor.

De teamă că îl vor denunţa la poliţie, la prima staţie, Siminică a coborât şi a mers pe jos 40 de kilometri până la Pilsen. În 1989, fiind în turneu în Portugalia cu a doua soţie, iar a rămas în lagăr la nemţi unde ceruse azil. Căderea Zidului Berlinului şi Revoluţia Română, văzută la nemţi, la televizor, i-au schimbat ireversibil planurile.

Pe Siminică îl puteţi vedea mâine-seară, de la ora 21.10, la emisiunea ÎnTrecerea Anilor, difuzată de TVR1.

"Patru tancuri ruseşti erau în faţa circului. De dimineaţă, am plecat noi pe străzi... Trăgeau ruşii cu tunurile în biserică."
Siminică
acrobat şi clovn