#Pastilademotivatie. Povestea primei femei ajunse în fruntea Google România: a început făcând cafele şi a trecut prin 9 interviuri la angajare

#Pastilademotivatie. Povestea primei femei ajunse în fruntea Google
România: a început făcând cafele şi a trecut prin 9 interviuri la angajare

Ela moraru, CEO Google România

A început să lucreze la 18 ani, făcând cafele şi visând să fie jurnalist. Este povestea Elei Moraru, prima femeie CEO (Director General) Google România, tânăra care după 9 interviuri a reuşit să convingă gigantului american că determinarea este principalul atu al unui lider.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nu-i place să se întrebe unde o să fie peste 5 ani şi profită de fiecare etapă pentru a învăţa cât mai mult. Ela Moraru (37 ani), prima femeie care ocupă funcţie de CEO la Google România, crede că nu cunoştinţele sunt cea mai importantă calitate a unui profesionist ci potenţialul, determinarea şi deschiderea spre învăţare.

Considerată o apariţie „exotică“ într-o lume dominată de bărbaţi, începutul nu a fost deloc uşor. A terminat facultatea de Jurnalism, la 18 ani lucra ca asistentă în timpul facultăţii, iar mai apoi şi-a continuat studiile în Spania, Scoţia şi Polonia. A lucrat pentru Microsoft şi Xerox, iar în aprilie 2012 a reuşit să treacă de 9 interviuri, devenind CEO al Google România.  

Eşti prima femeie care ocupă funcţia de CEO la Google România. Cum este să rezişti întrt-o lume dominată de bărbaţi?

Am şansa să lucrez într-o companie în care suntem foarte matriciali, încercăm să diluăm tot ce înseamnă ierarhie. Pot să spun că lucrez de ani buni într-un domeniul în care sunt mai mulţi bărbaţi decât femei dar, când intru în birou dihotomia sexului nu mai este atât de importantă, pentru că nu sunt femeia Ela, sunt profesionista Ela.

Ce presupune jobul tău?

Noi suntem un reprezentant al Google în România. Facem foarte multe activităţi în zona de consultanţă în advertising, dar reprezentăm şi tot ceea ce înseamnă produsele noastre în zona de utilizatori.

Ţi-ai dorit să fii actriţă, ai urmat Facultatea de Jurnalism şi ai ajuns să lucrezi în domeniul IT. Cum aşa?

Aşa a fost să fie. Am avut foarte multe şanse şi am muncit foarte mult. Niciodată nu am stat să mă întreb unde o să fiu peste 5 ani şi am profitat de orice oportunitate pentru a învăţa foarte mult. Niciodată nu am zis că nu pot să fac o pagină xerox sau să vând un xerox, ulterior, de-a lungul anilor. Toate lucrurile acestea au venit pentru că mi-am dorit.

Cum ai ajuns la Google România?

Au trecut 6 ani şi jumătate de atunci. Nu ştiam foarte multe lucruri, dar am învăţat extrem de mult. Cred că plusul meu a fost că mi-am dorit foarte mult să învăţ şi să mă provoc întotdeauna pe mine. Şansa mea a fost să întâlnesc nişte oameni deosebiţi. E un merit extraordinar al Google că reuşeşte să aglutineze oameni ambiţioşi şi inteligenţi.

Cum au fost cele 9 interviuri prin care a trebuit să treci?

Au fost destul de variate. O parte din ele au fost făcute în engleză, prin video conferinţă, deci nu aveam nici nu aveam interacţiunea faţă în faţă, trebuia să intuieşti reacţia. A fost interesantă că era vorba de un intervievator cu o perspectivă diferită, o cultură şi un mediu profesional diferit. Şi dacă nu aş fi luat interviul, procesul în sine a fost atât de educativ, încât am profitat la maxim să văd cum am simţit, cum am reacţionat la o serie de întrebări, care erau de logică. Întrebările nu  eram numai pentru a vedea dacă ştii răspunsul corect, era urmărit procesul logic prin care treceai.

Cum a fost ziua în care ai fost numită CEO Google România?

Aproape 24 de ore de foarte multă responsabilitate şi 30 de minute de bucurie foarte mare, când m-am îmbrăţişat cu mama. În rest, am simţi o enormă responsabilitate şi o şansă incredibilă.

Sunt foarte mulţi tineri pasionaţi de IT care poate visează să ajungă într-o companie ca Google. Ce şanse au, cum ar trebui să arate angajatul pe care vi-l doriţi?

Au foarte multe şanse, de altfel, sunt mulţi români care lucrează la Google la nivel mondial. Angajatul ideal este omul potrivit la momentul potrivit. Poate sună derizoriu, dar nu este deloc. Este foarte important să fii la momentul potrivit cu C.V.-ul, care niciodată nu este o pagină goală. Oricât ai fi de tănăr, poate chiar student, nu eşti o pagină goală. Întotdeauna este ceva care te diferenţiază şi care poate fi acel cârlig care să te ajute să obţii jobul pe care ţi-l doreşti.

Dacă ar fi să facem un rezumat al ultimilor 2 ani, ce ai învăţat pănă acum?

Pentru mine a fost extrem de important modul în care lucrez cu echipa. Mi se pare că cel mai important lucru este să înţeleg perspectiva celorlalţi. Este interesantă şi percepţia celorlalţi pentru că apariţia mea este un pic „exotică“, fiind mai tânără, femeie sau pentru că vin dintr-o companie poate mai puţin formală decât altele.

Ai avut provocări din acest punct de vedere?

Sunt nenumărate provocările. Se întâmplă deseori ca percepţia despre cum arată un country manager să fie a unui om îmbrăcat la costum, eventual peste 45 de ani. În niciun caz nu se aplică şi este o şansă increrdibilă ca de la o primă impresie să ai o interacţiune şi să reuşeşti să schimbi complet acea percepţie.

Cum reuşeşti?

Întâi a trebuit să mă conving pe mine, pentru că eram destul de frustrată de interacţiunile în care eram percepută ca fiind mult mai tânără şi, pe cale de consecinţă, mi se aplicau o serie de stereotipuri. După ce am reuşit să evoluez cu mine însămi pe subictul acesta a fost foarte uşor. În cadrul discuţiilor pe care le am încerc să fiu foarte bine pregătită, astfel încât, în momentul în care există o contraargumentare, să ştiu bine ce spun. Iar de aici lucrurile se duc singure pe calea corectă.

Cum s-a întâmplat că în ziua în care trebuia să dai naştere primului copil, tu ai avut timp să trimiţi şi câteva mailuri?

Nu ştiu, aşa s-a întâmplat (Râde). Mintea mea era extrem de lucidă, erau proiecte de care eram foarte ataşată. Dacă s-a putut, de ce nu?

Sunt oameni care te motivează sau au reprezentat un exemplu pentru tine?

Aş putea să numesc o serie de oameni, dar ce aş vrea să  spun este că încerc să învăţ şi de la cei care reprezintă exemple negative. Mi se pare foarte important să înţelegi şi ce nu vrei să fii sau cum nu vrei să faci lucrurile. Este foarte important ca într-o zi plină de dinamism să găsesc momente în care să mă detaşez şi să mă gândesc cum vreau să fiu şi cum pot pune acest lucru în practică. Sunt mai greu de realizat, dar lucrăm la asta.

Dacă aş fi unul din oamenii din echipa ta şi aş veni mâine să-ţi spun că nu mă mai simt fericită şi nu îmi mai place ce fac, ce mi-ai răspunde?

Cred că primul lucru ar fi să te întreb ce te motivează cu adevărat şi cum am putea să facem să identificăm acel element de motivaţie astfel încât să-ţi găseşti cu adevărat jobul ideal tot în interiorul companiei. Dar cu siguranţă nu aş putea să accept că nu eşti fericită cu ceea ce faci.

 

citeste totul despre: