Ovidiu Cernăuţeanu, cântăreţ şi compozitor: „În România îţi ascuţi instinctele“

Ovidiu Cernăuţeanu, cântăreţ şi compozitor: „În România îţi ascuţi instinctele“

Ovi, alături de soţia sa, Kitty, şi cei doi copii: Martin (stânga) şi Philip

Ovidiu Cernăuţeanu (37 de ani) recunoaşte că îi vor lipsi „normalitatea şi liniştea“ din ţara sa adoptivă, Norvegia, însă vrea să-şi încerce norocul şi acasă. Muzicianul crede că, pe plan artistic, în România există un potenţial uriaş.

Ştiri pe aceeaşi temă

După 15 ani de rezidenţă în Norvegia, Ovi, artistul care a câştigat locul 3 la Eurovision 2010, alături de Paula Seling, a luat o decizie şocantă pentru mulţi: a revenit în România. „Toată lumea şi-a pus mâinile în cap, când a auzit", mărturiseşte el. Succesul de la Eurovision trebuia întreţinut, aşa că Ovi s-a aflat mai mult pe drumuri în ultimul an, lucru care i-a afectat viaţa de familie. Iar cum oportunităţile muzicale din ţara natală nu erau deloc de neglijat, muzicianul şi familia sa - soţia, Kitty, şi cei doi copii, Martin şi Philip - au decis să o ia de la început în România.

„Adevărul": Cum aţi luat decizia să vă mutaţi în România, a fost un factor declanşator?

Ovidiu Cernăuţeanu: Sincer să fiu, încă de acum doi ani mă bătea gândul acesta, dar i-am spus soţiei mele că nu putem lua această decizie decât în momentul în care eu voi face nişte paşi importanţi în România, din punct de vedere muzical. A venit Festivalul Cerbul de Aur 2009, dar n-a fost suficient, deşi am avut o expunere foarte bună şi am câştigat două premii. Însă după succesul de la Eurovision 2010, am început să vin din ce în ce mai des în România, cu diverse proiecte. Soţia mea, Kitty, şi copiii, Martin (6 ani) şi Philip (4 ani), erau în Norvegia, iar viaţa de familie devenise chiar problematică. Însă succesul de la Eurovision trebuia întreţinut şi oricum trebuia să ne mutăm din Stavanger, oraşul în care stăteam. Fie în Oslo, fie în Bucureşti. Am început să punem diverse argumente în balanţă şi ne-am dat seama că în România copiii i-ar avea pe bunici aproape, ar învăţa limba, plus că, pe plan muzical, aici e un potenţial mare.

Soţia ta chiar a avut un rol hotărâtor în această decizie.

Da, ea a insistat, a venit cu argumente. I-am spus că România nu e Norvegia, că vom veni aici şi vom fi descoperiţi din multe puncte de vedere, că în România sistemul social e departe de cel din Norvegia, că ne vor lipsi normalitatea şi liniştea de acolo. Am luat decizia anul acesta, în mai, iar în septembrie ne-am mutat. Ne-am spus că dacă nu ne acomodăm într-un an-doi, ne întoarcem, nu e nicio ruşine. Pentru mine n-ar fi o mare problemă, dar ei trebuie să se obişnuiască aici.

"Toată lumea din România şi-a pus mâinile în cap, când a auzit. Prietenii ne spuneau: «Noi nu ştim cum să plecăm de aici şi voi vă întoarceţi!»''

Totuşi, după 15 ani în Norvegia, e o readaptare şi pentru tine.

Eu m-am readaptat încă de anul trecut, când am venit foarte des aici, am mers prin ţară, am avut concerte, evenimente, emisiuni TV. Singurul lucru care m-a speriat un pic a fost ieşirea dintr-un sistem normal, în care, indiferent de situaţia financiară sau de poziţia socială, eşti acoperit, protejat. Aici nu prea mai contezi pe statul român... Dar, atât timp cât proiectele mele vor decurge aşa cum îmi doresc şi voi reuşi să-mi întreţin familia, va fi OK. 

Soţiei tale nu i-a fost greu să-şi părăsească ţara natală, familia, prietenii?

E o ruptură, ce-i drept. Dar ei sunt o naţie cu un spirit de aventură.  Ea a venit şi pe considerentul că eu, pe plan artistic, voi fi suficient de OK încât să întreţin această aventură în România. Însă de anul viitor e posibil să aibă şi ea un job aici, deja a intrat în contact cu câteva companii norvegiene. În Norvegia lucra la o bancă. Nu era vreun director, dar avea un salariu la nivel de Scandinavia. Dar ea şi-a dorit foarte mult, aşa că suntem aici. Copiii învaţă şi ei la o şcoală privată din Corbeanca, iar diferenţele sunt mici faţă de Norvegia, din acest punct de vedere.

Prietenii nu vă apostrofează că aţi lăsat Norvegia pentru România?

Toată lumea din România şi-a pus mâinile în cap, când a auzit. Prietenii ne spuneau: „Noi nu ştim cum să plecăm de aici şi voi vă întoarceţi!". Însă suntem o familie, noi luăm deciziile. Dar, repet: am făcut-o pe considerentul artistic. Aici chiar e potenţial, sunt multe de descoperit.

Care sunt proiectele din România?

Voi continua colaborarea cu Paula Seling şi vom lansa o piesă de Crăciun. Totodată, eu sunt pe ultima sută de metri cu lansarea primului meu single solo, în România. Voi avea şi câteva proiete legate de un show live, „Ovi şi invitaţii", la care lucrez alături de Gabi Huiban. Va fi ceva foarte interesant, nu vreau să spun mai multe deocamdată. Voi cânta alături de artişti speciali şi de trupa mea de acompaniament, The Vagabond. Mai nou, mă interesează şi partea de producţie şi chiar sunt în discuţii pentru a pune bazele unei case de producţie, alături de un partener din Danemarca, Adam Powers, care a lucrat, printre alţii, cu Kylie Minogue. Aş vrea să aducem un suflu nou în muzica pop românească, să facem şi altceva în afară de clubbing şi
dance, să ieşim cu altceva pe piaţa din afară. În România nu există prea mulţi producători care să facă asta. În plus, sunt mulţi oameni talentaţi în România.

Ce-ţi lipseşte din Norvegia?

Liniştea, normalitatea, cum spuneam mai devreme. În România îţi ascuţi instinctele. Îmi va lipsi branşa muzicală, pentru că eu acolo m-am format ca artist. Ultimii cinci ani au fost excepţionali în formarea mea muzicală. Dar nu voi pierde legătura, am reînnoit contractul cu casa de discuri din Norvegia. Oricum, tot pe drumuri voi fi, doar că ne-am mutat baza din Stavanger la Bucureşti.

"Singurul lucru care m-a speriat un pic a fost ieşirea dintr-un sistem normal, în care eşti acoperit, protejat. Aici nu prea mai contezi pe statul român... ''

"Aş vrea să aducem un suflu nou în muzica pop românească, să facem şi altceva în afară de clubbing şi dance, să ieşim cu altceva pe piaţa din afară.''

Soţia lui Ovi, încântată de oameni şi de mâncare

Kitty Jacobsen, soţia lui Ovi, explică şi ea motivele mutării în România. „Am văzut că Ovi călătorea tot mai des în România, iar noi eram tot mai mult singuri. Am început să mă gândesc ce se va întâmpla cu familia noastră, în viitor, şi am decis să ne mutăm aici", a mărturisit ea. Acesta nu este însă singurul motiv: „Copiii noştri sunt pe jumătate români, bunicii lor sunt aici şi am vrut să realizeze că jumătate din viaţa lor e aici, în România."

Deşi în ţara noastră sunt încă destule probleme, Kitty are o atitudine optimistă. „Îmi place foarte mult aici, deşi sunt şi lucruri care mă deranjează. Pe de altă parte, şi în Norvegia sunt lucruri care nu-mi plac. Aici clima e mult mai plăcută, nu plouă atât de mult. Îmi plac oamenii, mâncarea. Nu-mi place traficul, e chiar periculos, nu-mi plac câinii maidanezi. Şi nici sistemul social nu e foarte bine pus la punct, văd o mulţime de copii săraci, iar asta îmi rupe sufletul", a mai spus ea.

citeste totul despre: