Interviu Cosmina Păsărin: „De un an mă iubesc doar pe mine“ FOTO
0
Vedeta vorbeşte deschis despre viaţa ei, despre cum e, cum a fost şi despre ce ar vrea să fie altfel. E un moment în viaţă, acela în care afli câţi ani are Cosmina Păsărin. Senzaţia că o ştii de-o viaţă se scurtcircuitează când îţi zice ea nonşalant: 34 de ani.
de Radu Buzăianu
Ideea că timpul trece repede intră în derapaj. Mă uitam consternat la ea, în timp ce-mi răspundea, parcă ne blocasem în timp. Pe faţa Cosminei nu se citeşte timpul. Cosmina pare tot timpul că are timp. Timp de jumătate de oră, la asta m-am gândit. Cât timp Cosmina rămâne tânără, parcă nici noi n-am îmbătrânit.
Remarc la tine, de fiecare dată când te văd, această capacitate de a fi neschimbată.
Cosmina Eşti tu amabil. Dar sunt şi la mine schimbări, îţi dai seama. Anul acesta împlinesc 34 de ani. Nu pot să spun că arăt ca la 20.
Cum 34 de ani? Am senzaţia că te ştiu de-o viaţă.
(râde) Toată lumea îmi zice asta. Să ştii că transformări care apar odată cu vârsta sunt şi la mine.
În interior? Că ştim cu toţii, interiorul contează.
(râde) Pe interior cred că sunt mai temperată. Nu mai am atâta energie ca înainte. În ultimii doi ani am devenit şi puţin mai pesimistă. Astea poate ar fi schimbările. În rest, încerc să-mi menţin spiritul viu. Şi să iubesc. Că asta ne face să fim mai frumoşi decât suntem.
Eşti greu de iubit, Cosmina?
Eu zic că nu.
Eşti complicată.
N-aş zice. Nu sunt greu de iubit. Şi dacă am face şi o socoteală, ar fi cam trei ani jumătate, cu încă doi ani jumătate şi încă vreo cinci ani, măi, păi mi-am petrecut foarte mulţi ani în relaţii stabile. Acum, de un an sunt aşa, într-o pauză. De un an mă iubesc doar pe mine (râde).
La tine şi pauzele sunt lungi şi stabile.
Adevărul e că ai dreptate. Între relaţiile pe care le-am avut, prima dată mi-am luat un concediu mic, de un an. Apoi a urmat unul de vreo doi ani jumătate şi acum, iată, deja s-a împlinit anul de când am terminat ultima relaţie care a durat vreo cinci ani.
Sper că din cauza ta.
Dragostea se consumă. Toţi ştim asta, toţi am simţit asta. Tu eşti un bărbat căsătorit şi mi se pare un lucru demn de admirat în zilele noastre. E greu să ţii o relaţie şi o căsătorie. Ai văzut şi ai simţit şi tu, cei doi parteneri au şi evoluţii individuale şi o evoluţie pe care o au împreună. La evoluţiile individuale au apărut, în cazul meu, desincronizările.
Fiecare om are o traiectorie proprie, e adevărat.
Eu, când am început ultima relaţie, aveam 28 de ani. La 33 de ani, gândeam altfel. Ne schimbăm. Şi, la un moment dat, în ultima mea relaţie, lucrurile pe care ni le doream individual erau complet diferite. Asta din păcate a produs şi ruptura. Efectiv nu ne mai înţelegeam. Şi atunci fiecare şi-a văzut de drumul lui. Ne-a părut rău că a trebuit să încheiem această relaţie, şi mie, şi lui. Ce e bine este că pentru prima dată în viaţa mea pot spune că-mi pare bine că am rămas prietenă cu omul cu care am fost. Acum avem o amiciţie echilibrată, deşi până să punem stop relaţiei, deveniserăm cam dezechilibraţi.
Se încarcă comentariile...
