„O clipă de sinceritate“ cu Corina Chiriac la împlinirea a 65 de ani

Corina Chiriac a fost atrasă de muzică încă din copilărie FOTO David Muntean

Corina Chiriac, una dintre cele mai de succes soliste de muzică uşoară din România anilor 1970-1980, împlineşte 65 de ani.

Corina Chiriac a fost atrasă de muzică încă din copilărie, timp în care a studiat pianul, iar apoi a urmat cursurile Şcolii de muzică, unde a deprins tainele viorii timp de şase ani. De altfel, ea s-a născut într-o familie de muzicieni, tatăl ei este compozitorul Mircea Chiriac, iar mama, Elisabeta Chiriac, profesoară la Conservator. Anul 1965 marchează prima apariţie a artistei, debutând radiofonic la Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa“, în cadrul concursului „Debuturi“. Câştigă premiul de popularitate al celui mai tânăr concurent cu două compoziţii proprii, ca mai apoi, la doi ani distanţă să intre la fostul Institut de Artă Teatrală şi Cinematografică (actualul UNATC), la clasa de actorie. În teatru debutează într-un rol secundar în piesa „Sfântul“, la Teatrul de Comedie din Bucureşti, iar între 1968 şi 1969 a avut apariţii muzicale literare în cadrul clubului de presă al Casei de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa“.

În 1970, Corina Chiriac participă la concursul TV „Steaua fără nume“, unde obţine nota 10, apoi lansează materilaul „Valurile Dunării“, ca în acelaşi ani să aibă apariţii peste hotare. Debutul internaţional şi-l face la „Zilele culturii române“, din Polonia. Participarea la „Steaua fără nume“ a venit în urma unui paritu cu colegii de la facultate. „La un moment dat, nişte colegi mi-au spus «De ce nu te duci tu la Steaua fără nume, să cânţi?». «Ai înnebunit? Păi eu sunt cântăreaţă? Eu cânt de plăcere.» «Punem pariu că n-ai curaj?» «Punem pariu că am!» Am pus pariu şi m-am dus să mă prezint la Steaua fără nume. Practic, în urma unui pariu, am devenit cântăreaţă“, declara artista în cadrul unui interviul acordat ziarului „Adevărul“.

Corina Chiriac FOTO Arhivă personală

În 1971 obţine „Cerbul de bronz“ la festivalul „Cerbul de Aur“, ediţia a patra, ca mai apoi să apară pe piaţa primul ei disc single, la Electrecord. După ce termină IATC este repartizată la Teatrul de Stat din Oradea unde activează ca actriţă şi ca solistă vocală. În 1973 începe să colaboreze cu TVR şi cu Teatrul Constantin Tănase. Participă în acelaşi an la Festivalul de la Mamaia unde obţine premiul Comitetului de Stat al Radioteleviziunii Române. În 1975 reprezintă TVR la Festivalul Internaţional de la Sopot, din Polonia, unde obţine premiul I „Privighetoarea de chilimbar“ al juriului. În 1979 devine protagonista show-ului TV „Eu sunt Corina“, prima emisiune TV color realizată în România.

Între 1988 şi 1994 lucrează în Statele Unite ale Americii, ca în 1996, pentru un an de zile, să fie directoarea Casei Româneşti la Jocurile Olimpice de la Atlanta. În 1997 devine actriţă la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti. Printre şlagărele care au făcut-o celebră se numără „Strada Speranţei“, „Inimă, nu fi de piatră“, „Uită nostalgia“, „Vorbe de foc“, „Ce mică-i vacanţa mare“ , „O clipă de sinceritate“. Pe lângă piesele de teatru, Corina Chiriac a jucat în filme precum „Muşatinii“, „Cu mâinile curate“ sau „Roşcovanul“. Albumul „Opriţi timpul - Mari succese vol. 1“ este lansat în 2003, în colaborare cu Electrecord. În 2006, Corina Chiriac a primit din partea TVR „Diploma de onoare“ şi trofeul „TVR 50“, an în care apare şi primul ei album de nuvele. În 2007 a prezentat emisiunea „Să v-amintiţi duminica“, la Naţional TV, iar în 2009 a apărut albumului „Mărţişor Prinţişor“.

Deşi, adesea, este catalogată drept „un dinozaur“ datorită longevităţii sale în industria muzicală şi nu numai, Corina Chiriac nu s-a arătat deranjată, glumind de multe ori pe seama acestei etichetări. „Am izbutit să supravieţuit în ciuda aşteptărilor. În pofida etichetării pe care nu doar eu, dar toţi artiştii din generaţia mea, am primit-o, anumea aceea de «dinozauri». Ei, uite că dinozaurii ăştia trăiesc şi sunt iubiţi“, glumea ea într-un interviu pentru „Formula AS“.