Liana Stanciu, realizatoare radio şi TV: „În vacanţa ideală nu există «trebuie!»“

Publicat: 29.06.2012 20:00

Ultima actualizare: 09.08.2022 00:30

Acolo unde se simte cel mai bine: la radio alături de colegul său Raul Brebu

Pentru Liana Stanciu, concediul perfect este cel petrecut în sânul familiei, departe de tot ce înseamnă program prestabilit și fără lucruri impuse.

Ne-am întâlnit acolo unde îi place ei cel mai mult să își petreacă timpul: la radio. M-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze, iar după prima întrebare discuţia a curs de la sine. A vorbit cu patos despre proiectele sale, cu nostalgie despre vacanţele adolescenţei și a avut o sclipire specială în privire când discuţia s-a oprit asupra familiei și asupra fiicei sale, Teodora (6 ani). E genul de persoană care pune pasiune în tot ceea ce face și nu-i place liniștea mai lungă de câteva zeci de secunde.

„Weekend Adevărul": Eşti om de radio, de televiziune, eşti implicată în tot felul de proiecte, ai fundaţia „Salvaţi-vă îngerii", şi eşti şi mamă, şi soţie. Cu timpul pentru tine cum stai?
Liana Stanciu: Ce-i aia? (râde) Timpul meu liber e o chestiune de care vorbesc întotdeauna cam cum vorbesc despre caprele negre sau cum vorbesc despre curcubee, pentru că sunt rare ca fericirea, apar puţin şi durează la fel de puţin şi-ţi aduci aminte cu plăcere de momentele respective. La mine timp liber înseamnă perioadele în care nu am mare lucru de făcut, ceea ce nu există pentru că eu şi soţul meu suntem într-un contra-timp aproape perfect. Eu lucrez de luni până vineri, iar sâmbăta el pleacă la cântare. Dar timpul meu liber este de fapt timpul pe care mi-l aloc pentru mine şi fiica mea, Teodora, în care facem tot felul de trăsnăi, ne jucăm, ne dăm cu rolele, ne dăm cu bicicletele, ne ducem în parc.

Ce crezi că ar trebui făcut pentru ca micuţii să aibă mai multe opţiuni când vine vorba de joacă?
Dacă aş mai avea 25 de ani aş face o chestie apropo de timpul liber. În străinătate există un fel de „bibliotecă" pentru jucării în care copiii care au prea multe le aduc pe cele de care s-au săturat şi le iau pe cele pe care nu le au. Le ţin o săptămână, două, trei... dacă le plac le pot păstra, dacă nu, le aduc înapoi. Este o chestiune extraordinară, pentru că, din nefericire, unii dintre copiii noştri au prea multe jucării care-s inutile, foarte scumpe. Teodora face deja chestia asta. Ia jucăriile, le pune într-un sac şi le dă copiilor de la „Marie Curie".

Tu lucrezi de luni până vineri şi weekendul e doar pentru tine şi Teodora?
Cam aşa, da. Bine, la mine este tot timpul aşa pentru că eu de oriunde sunt, la radio, la televiziune, la spital... fug isteric acasă pentru că ştiu că abia când vine mami începe distracţia. Până la mami este cam ordine aşa, trebuie să citim puţin, trebuie să scriem, mai pictăm... venim de la „grădi", mâncăm, ne odihnim. A venim mami? Gata! Distracţie, nebunie! Ce facem azi? Pictăm cu picioarele! Da! Sau ieşim cu rolele, gata!

Cum arată un weekend reuşit pentru tine?
Păi uite, de exemplu am fost într-un weekend la nişte foarte dragi prieteni de-ai noştri, care au o mică pensiune să-i zicem, e vorba de Mişu (n.r. - Mihai Găinuşă) şi Ioana. A fost un weekend minunat în care am putut fi toţi, în care ele au avut programul lor, independent de al nostru, şi noi am putut să povestim, pentru că eu realmente am ajuns să vorbesc cu soţul meu mai mult la telefon decât faţă în faţă. Ceea ce este destul de neplăcut. Mai sunt şi alte weekenduri frumoase. Weekendurile în care nu e nimic la „impuse". Nu trebuie să ne ducem la nu ştiu ce, la nu ştiu cine...

Cum ar arăta pentru tine vacanţa ideală?
Este undeva pe o insulă curată, albă şi frumoasă, cum sunt alea de prin Grecia de le vezi prin ilustrate sau prin reportaje, cu lume puţină în jur - ceea ce este aproape imposibil în ţara noastră. Vacanţa ideală ar fi obligatoriu la vară, la mare, undeva unde să fie soare, să nu existe telefon mobil, niciun tip de comunicare, pentru că pe cei importanţi i-aş lua cu mine, undeva unde să nu existe „trebuie să facem" sau „trebuie să mergem". Programul să fie spontan, toată lumea să facă ce ar dori, să nu mâncăm aia pentru că are nutrienţi, să nu mâncăm ailaltă pentru că n-am mâncat săptămâna asta şi nu avem suficientă nu ştiu ce. Cred că asta e vacanţa ideală.

Preferi România sau străinătatea când vine vorba de concediu?
Ai să râzi, dar prefer România. Îmi place la nebunie la Sighişoara. Este un oraş superb. Îmi plac zonele în care nu se duce toată lumea în vacanţă. Am fost la Roman. Când a zis Mihai „noi mergem trei zile la Roman" toată lumea era „o, ce frumos! Te duci la Roma..." Nu măi, cu «n» la sfârşit, Roman!" Toţi: „Cum? Ce-i asta?" E un orăşel moldav, superb. Şi avem atâtea locuri, multe, imense, frumoase şi noi ne ducem la bulgari, în Dubai, în Bali...

Există lucruri la care n-ai putea să renunţi nici măcar în vacanţă?
Da! La cafea. E greu fără ea. Am încercat şi am avut tensiunea 9 cu 5, mă durea capul de credeam că-mi plesneşte şi-mi iese creierul prin piele. E foarte clar că am o dependenţă. Dar vreau să-ţi spun ceva. Mă mai păcălesc cu câte un ceai cu câte o chestie... şi să ştii că merge. Mai există dependenţa de familie, de Teodora, de Mihai. E o dependenţă pe care mi-am creat-o şi nu mi-e ruşine de ea. Mai e o chestie. Mă enervează liniştea. Adică e ciudat când e linişte mai mult de câteva zeci de minute, linişte totală. (şoptit) Trebuie să se audă un acord, o chitară, un pian ceva în spate. Îmi place muzica.

22 de ani de radio

Numele : Liana Stanciu Georgescu
Data şi locul naşterii: 24 iulie 1971, Bucureşti
Starea civilă: Căsătorită (cu Mihail Georgescu - Bere Gratis)
Studiile şi cariera:
- Facultatea de Limbi Străine, secţia Engleză-Spaniolă

- Liceul a fost împărţit între Colegiul Naţional „Sfântul Sava" şi Colegiul Naţional „Matei Basarab"

- În decembrie 1990 a intrat la Radio Contact, unde a rămas până când s-a transformat în Kiss FM. După această transformare a trecut în „barca" Star FM, care s-a transformat în Magic FM. Practic lucrează pentru aceeaşi instituţie de aproape 22 de ani

- În 1995 a intrat în televiziune. A început cu TVR
unde avea emisiuni-concurs pentru copii, a cochetat cu alte câteva posturi TV, Antena 1, Prima TV

- Din 2001 până în 2008 a realizat emisiunea „Trenul vieţii" la B1 TV. Din 2008 e angajata TVR
Locuieşte în: Bucureşti

„Cel mai bine mă simt acolo unde uit că sunt în secolul XXI"

Dacă ai putea să evadezi, să-ţi iei familia şi să pleci în orice colţ al lumii, unde te-ai duce?
La mine acasă! (râde) Habar n-am. Depind de foarte multe lucruri. M-aş duce acasă sau în studioul de radio. Eu acolo mă simt cel mai bine. Pe cuvânt. Nu ştiu să-ţi spun. E prea mult. Poate pe o plajă, populată de oameni civilizaţi, puţini, cu floră şi lucruri frumoase în jur. Asta ar fi a treia opţiune. Pentru că fiică-mea s-a uitat ciudat la mine când i-am arătat o gâscă. Îmi pare tare rău.

Îţi aduci aminte de vacanţele adolescenţei?
Îmi aduc aminte de expediţiile pe care le făceam. Doamne, ce frumos era! Căram cu rucsacul câte 9, 12, 16 kilograme în spate. Plecam cu şcoala. Eram 20 de copii, unul în spatele celuilalt în pantaloni scurţi şi cu rucsacul în spate şi mergeam. Am văzut toate mănăstirile din Moldova de două-trei ori, am văzut cetăţile frumoase. Găteam pe loc, făceam supe, făceam salate. Făceam colete pe care le trimiteam din Bucureşti în oraşele în care urma să ajungem, le luam de acolo şi le căram cu noi.

Îmi amintesc un drum de la Suceava la Rădăuţi... Nici nu mai ştiu exact unde e Rădăuţiul (râde). Cea mai frumoasă vacanţă este totuşi vacanţa pe care am făcut-o cu părinţii mei la mare, la un hotel din Mamaia. Îmi aduc aminte că a fost superb, dar s-a terminat prost pentru că tata a făcut o discopatie lombară şi-am ajuns pe la spital. Dar atunci am putut face orice. Eram cu mama, cu tata, cu fratele şi am făcut tot ce ne-a trecut prin cap. Am jucat fotbal, golf, am fost cu hidrobicicleta pe lac. În fiecare zi făceam altceva.

Există un loc care te-a impresionat atât de tare încât te-ai întoarce oricând acolo?
Mie îmi plac locurile de la care învăţ. Există un loc, Mănăstirea Neamţ. Aş vrea să mă duc la Prislop, acolo unde a slujit părintele Arsenie Boca. Sunt sigură că acolo ar fi un loc de care mi-aş aduce aminte cu o imensă plăcere. Bine, să ştii că eu sunt un om al secolului XXI, îmi plac gadgeturile, mă simt bine în locurile în care totul este electronic, cu chestii care se mişcă, dar cel mai bine mă simt acolo unde se întâmplă să uit că sunt în secolul XXI. Îmi plac locurile în care omul este om, nu maşină.

Cum e Liana atunci când nu e la radio, când nu apare la TV? Pentru tine, pentru Liana, ce faci în timpul liber?
Viaţa mea nu e fundamental diferită. Asta şi pentru că eu nu sunt o imagine şi n-am fost niciodată. Sunt într-adevăr „aia de la radio", „aia de la TV", dar omul din spatele chestiei acestea nu e altul. Au fost perioade în care se purtau „imaginile" şi în care erai dezamăgit pentru că aceasta nu corespundea cu realitatea. Acum cred că se merge spre normal.

Încet-încet o să scăpăm de tabuul acesta cu roluri jucate. Nopţile le păstrez pentru mine. Trimit e-mailuri, citesc diverse chestii, acum am descoperit o serie de filme. Întotdeauna mi-au plăcut filmele, dar este un hobby pe care mi l-am înfrânat din lipsă de timp şi din lipsă de documentare corespunzătoare. Sunt în urmă, recunosc, dar am descoperit serialul „The Mentalist", serialul „Lie to me" şi mi-au plăcut foarte tare. Soţul meu e fan „Dexter". Mie îmi place tipul ăsta, Tim Roth. Este extrem de talentat.

Ce hobby-uri mai ai, în afară de filme?
Mai „fur" muzică (râde) - în sensul că o şterpelesc, dar o plătesc a doua zi. Mi-am crescut şi copilul în spiritul ăsta. Eu şi tatăl ei trăim din drepturi de autor şi mi se pare injust să o cresc pe ea copiind sau piratând variante ilicite ale unor filme sau CD-uri. De aceea prefer să le cumpăr. Le alerg eu până sunt la reduceri sau aşa mai departe, dar le cumpăr. Altfel e ca şi cum mi-aş fura propria căciulă.

Îţi place foarte mult muzica. Pe cine admiri din acest domeniu, în România?
Eu cred că la noi s-au cam amestecat stilurile. Nu pot să spun că-mi place cineva din zona asta. Mie îmi plac vocile. Îmi place Lucian Corchiş. E un domn tenor. Dacă o întrebi pe fiică-mea, ei îi place Smiley şi a ajuns să-mi placă şi mie Smiley, pentru că este un tip diferit. Este un artist care a construit ceva, fără să fie Adele sau Adam Duritz. A ştiut să se păstreze în viaţa reală aproape normal, iar în viaţa artistică s-a depăşit cu mult pe sine însuşi, ceea ce este spectaculos.

Dacă ai putea să te întorci în timp pentru a cunoaşte o vedetă internaţională care ar fi aceea?
Freddie Mercury. Mi se pare cel mai complex dintre toţi artiştii care au existat vreodată. A putut face ce a dorit cu vocea lui, cânta la pian, cânta la chitară.

"Eu sunt un om al secolului XXI, îmi plac gadgeturile, mă simt bine în locurile în care totul este electronic, dar cel mai bine mă simt acolo unde omul este om, nu maşină."

"Cea mai frumoasă vacanţă am făcut-o cu părinţii mei la mare, la un hotel din Mamaia. Îmi aduc aminte că a fost superb, dar s-a terminat prost pentru că tata a făcut o discopatie lombară şi-am ajuns pe la spital."