INTERVIU Olivia Wilde, despre rolul din serialul HBO „Vinil“: „Arta se naşte din mizerie“

Actriţa americană Olivia Wilde, în vârstă de 31 de ani, a vorbit într-un interviu despre rolul din noul serial HBO, „Vinil“, o incursiune în industria muzicală rock’n’roll din anii ’70.

Producţia originală HBO „Vinil“ a avut premiera pe micile ecrane din România săptămâna trecută, iar primul episod este disponibil gratuit şi pe platforma online HBO GO. Serialul, ai cărui producători executivi sunt Martin Scorsese, Mick Jagger şi Terence Winter, prezintă industria muzicală rock’n’roll, până la începutul erei punk, disco şi hip-hop, din New York, în anii ’70. Acţiunea serialului este văzută prin ochii preşedintelui unei case de discuri, Richie Finestra (interpretat de Bobby Cannavale), care încearcă să-şi salveze compania, în timp ce îi distruge pe toţi cei care îi ies în cale.

Olivia Wilde o joacă pe Devon Finestra, frumoasa soţie a lui Richie, iar într-un interviu exclusiv pentru HBO, obţinut de „Adevărul“, actriţa a dezvăluit cum şi-a construit propriul personaj cu riscul de a fi concediată, cum a realizat că nu ştie nimic despre New York-ul anilor '70, dar şi că legendarul Mick Jagger a fascinat-o într-atât încât uneori nici nu îndrăzneşte să vorbească în prezenţa lui. Despre femeia pe care o portretizează, Olivia spune că e „un soi de Edie Sedgwick, dar cu energia lui Marianne Faithfull“.

„Adevărul“: Devon e un personaj fantastic, dar ce te-a atras cel mai mult la ea? 

Olivia Wilde: Devon e rezultatul colaborării dintre mine, Terry, Bobby şi Marty. Iniţial, personajul era cu totul altfel. Am tot adăugat elemente – nu multe, câteva – pentru că ne doream cu toţii ca Devon sa fie atât de incredibilă pe cât simţeam noi că trebuie. 

De exemplu, în episodul-pilot există la final o scenă în care-i scuip whisky lui Bobby în faţă. Iniţial, scena era mult mai blândă – intram, îl vedeam, ieşeam. Dar ne-am dat seama că personajul lui a întrecut o limită. Pe Devon nu o deranjează că munca îl poartă prin sex cluburi sau că rămâne în oraş peste noapte deşi a zis că vine acasă. Înţelege, pentru că sunt prieteni şi parteneri. Dar şi-au promis, reciproc, abstinenţă – mai încolo vom afla şi cât de serios e motivul pentru care niciunul nu bea. Şi când el îşi încalcă promisiunea, trebuie să vedem cât de furioasă e Devon. Nu am spus nimănui că-l voi scuipa – după ce am făcut-o, scena s-a încheiat, Marty a strigat „stop“ şi s-a lăsat liniştea. Mi-am zis că voi fi concediată. Eram la începutul serialului şi, deci, uşor de înlocuit. Dar Marty mi-a spus: „În sfârşit, acum avem un personaj.“ M-a luat cu fiori. Ăsta e genul de mediu în care orice actor visează să lucreze. Şi aşa a fost tot sezonul. 

Ştiam puţin şi superficial despre New York-ul anilor '70. Ştiam muzica, dar aveam senzaţia că ştiu şi câte ceva despre istoria rock-ului – am realizat că nu ştiu nimic. Nu ştiam că artiştii sunt jefuiţi de către companii,  nu ştiam că exista atâta intimidare, că mafia era implicată   Olivia Wilde, actriţă

În această scenă realizăm că ea are un trecut.

Exact. Şi că cei doi seamănă. În timp ne dăm seama că Devon e singura persoană cu care el e complet sincer. Şi au nevoie unul de celălalt la un nivel extrem de primar. Sunt foarte diferiţi, dar îi uneşte prietenia, respectul şi pasiunea – nu pot sta departe unul de celălalt.  

Olivia Wilde, în rolul personajului Devon Finestra FOTO 2016 Home Box Office, Inc.

Cât de multe ştiai despre New York-ul anilor '70?

Ştiam puţin şi superficial. Ştiam muzica, dar aveam senzaţia că ştiu şi câte ceva despre istoria rock-ului – am realizat că nu ştiu nimic. Şi nu ştiam nimic despre industria muzicii. Nu ştiam ce e aceea „payola“ sau că artiştii sunt jefuiţi de către companii. Sigur, situaţia nu e cu mult schimbată azi, dar pe atunci DJ-ii deţineau controlul. Se profita de oameni –  pe mine mă cutremură povestea lui Lester.

Nu ştiam că exista atâta intimidare, că mafia era implicată. În fiecare zi am învăţat ceva nou şi m-am cutremurat. E baza culturii noastre şi, în fapt, e totul foarte dramatic. Ştiu că de asta şi-a dorit Mick Jagger să spună această poveste – voia ca lumea să înţeleagă cum e de fapt. 

V-a ajutat să înţelegeţi mai bine epoca?

Da, şi de aceea pare serialul atât de autentic – doi dintre cei trei producători ai noştri sunt personalităţi ce au clădit în mare parte acea epocă şi acea cultură. Ne-au ajutat enorm. Iar Terry şi Marty au crescut în New York în acea perioadă. Încă îşi amintesc diverse amănunte de genul „locuiam pe aleea asta şi, într-o zi, am văzut cadavre acolo...“.  Toate aceste lucruri conferă autenticitate. 

Mick Jagger mă fascinează! Uneori, încerc să nu scot o vorbă în prezenţa lui. Opera lui înseamnă foarte mult pentru mine. La 12 ani eram obsedată de The Rolling Stones. Datorită lor am învăţat ce înseamnă blues-ul   Olivia Wilde, actriţă

Ţi-e greu să fii relaxată în prezenţa lui Mick Jagger? 

Mă fascinează! Uneori, încerc să nu scot o vorbă în prezenţa lui. Opera lui înseamnă foarte mult pentru mine. La 12 ani eram obsedată de The Rolling Stones. Datorită lor am învăţat ce înseamnă blues-ul. Cred că lumea va învăţa multe din serial. De asta îmi şi place atât de mult – nu e doar sexy, bine scris şi intens, ci şi oferă multe informaţii fascinante. Îmi amintesc că mă uitam la „Mad Men“ şi că mă interesa mai mult lumea reclamelor şi cum vin ideile decât povestea. La fel la „Sopranos“ şi mafie. Cred că „Vinyl“ va atrage în primul rând prin informaţiile pe care le oferă despre muzică, industrie şi New York-ul din acea epocă.  

Şi vom afla mai multe despre legătura lui Devon cu universul Warhol? 

Da, destul de curând. Vom vedea că i-a fost muză şi că au fost prieteni. Devon e un soi de Edie Sedgwick, dar cu energia lui Marianne Faithfull. A fost prietenă apropiată cu Andy şi-l vom vedea ca niciodată până acum – mai prietenos şi mai jucăuş.  

Olivia Wilde, alături de partenerul din film, Bobby Cannavale FOTO 2016 Home Box Office, Inc. 

Ai vorbit cu cineva care a trăit în acea perioadă atunci când pregăteai rolul? 

Am citit multe cărţi, „Holy Terror“, „Just Kids“, „Love Runs to Buildings on Fire“. Am aflat, de exemplu, că Bruce Springsteen şi Patti Smith erau doar doi puşti simpli din Jersey. Sau că tot ceea ce credeam că au fost nopţi istorice pentru muzică erau, de fapt, regula şi nu excepţia. Am filmat de curând o scenă la Max’s Kansas City – pe scenă erau Peter Tosh şi Bob Marley and the Wailers, iar în public erau John Lennon şi Bruce Springsteen, care pe atunci se chinuia să obţină un concert. Mie mi s-a părut cam aglomerat, că sunt totuşi prea multe vedete, dar mi s-a spus că această seară chiar a existat, cu toţi aceşti oameni în acelaşi loc, în acelaşi timp. Ei nu ştiau că fac parte dintr-un fenomen cultural, dintr-o revoluţie. 

Multă lumea consideră New York-ul de la începutul anilor '70 un loc al abandonului şi al decăderii urbane. Dar, totodată, energia era cu totul incredibilă. Nu ai senzaţia că cele două merg mână în mână?

Ba da. Arta se naşte din mizerie. Când lumea nu are bani, artiştii au şi ei un loc. Noi nu am putut filma în West Village pentru că zona e complet schimbată. Aşa că am folosit Brooklyn-ul şi North Harlem-ul.

Într-o secvenţă, pe scenă erau Peter Tosh şi Bob Marley and the Wailers, iar în public erau John Lennon şi Bruce Springsteen. Mie mi s-a părut cam aglomerat, că sunt totuşi prea multe vedete, dar mi s-a spus că această seară chiar a existat, cu toţi aceşti oameni în acelaşi loc, în acelaşi timp. Ei nu ştiau că fac parte dintr-un fenomen cultural, dintr-o revoluţie Olivia Wilde, actriţă

Apropo de aspect, hainele lui Devon sunt incredibile. Mai ales ochelarii de soare... 

Sunt ochelarii mei Gloria Steinam. Am ţinut mult să apară în serial pentru că îmi par foarte importanţi pentru personaj. De obicei, actorii nu prea au voie să folosească ochelari de soare pentru că par să se ascundă de cameră. Dar i-au plăcut lui Marty şi eu am insistat foarte mult. În general, ţinutele oglindesc transformarea lui Devon – la început pare aproape camuflată în tunicile acelea lungi dar, pe măsură ce povestea se desfăşoară, ea revine la rădăcinile sale. 

Cât de mult contribuie garderoba la conturarea unui personaj? 

Enorm. De exemplu, ghetele cu talpă groasă i-a transformat complet pe băieţi. Anii '70 au avut o atitudine foarte bine definită. Întotdeauna mi-a plăcut perioada aceea, dar serialul m-a făcut s-o iubesc de-a binelea.

Terry a mai scris despre imperii care se prăbuşesc. De ce crezi că se potriveşte această temă atât de bine pentru o dramă? 

Niciun imperiu nu poate evita prăbuşirea. Au păţit-o romanii, au păţit-o cu toţii. Şi cred că Terry se pricepe foarte bine să surprindă exact momentul în care lucrurile o iau la vale. Evident că e atras de o asemenea temă – cu un imperiu, miza e enormă. Iar spectatorii sunt atraşi de mesajul ăsta cum că puterea e, în fapt, delicată şi lipsită de stabilitate. Richie ţine totul de un fir dar, pentru a-şi salva sufletul, decide să sacrifice stabilitatea companiei, stabilitate ce ar fi rezultat din vânzarea către PolyGram. Aşa că te întrebi – e ceva mai valoros doar pentru că are suflet sau mărimea e tot ceea ce contează? Fiecare are dreptul să aleagă.