INTERVIU Iulia Albu, critic de modă: „Nu sunt genul de persoană supusă, care să accepte regulile foarte uşor“

DESTĂINUIRI Iulia Albu (35 de ani), jurată la „Bravo, ai stil“, show difuzat din 22 august, de luni până vineri, de la ora 17:00, şi duminica, de la ora 20:00, la Kanal D, a povestit pentru „Adevărul“ detalii mai puţin ştiute despre viaţa ei.

Iulia Albu e obosită. Vine după o zi lungă de filmări şi pare destul de epuizată. Debordantă, Iulia Albu s-a prezentat la interviu îmbrăcată doar într-un halat lucios, care pare a fi din satin. Reporterul „Adevărul“ s-a gândit iniţial că aceasta ar putea fi doar o altă ţinută ieşită din comun a vedetei. Dar, dacă nu s-au observat accesorii, machiaj strident pe faţă şi pantofi şi rochii lungi, înseamnă că Iulia Albu e pur şi simplu obosită. Reporterul s-ar fi aşteptat la o atitudine uşor ieşită din comun, bombastică, dar, dincolo de comentarii şi păreri, Iulia Albu e la fel ca noi toţi. Un om obişnuit. Dar care şi-a alimentat de-a lungul timpului un snobism ieşit din comun. A avut şi norocul să se nască într-o familie aparte. Cu şi despre Iulia Albu, pentru „Adevărul“. 

Iulia Albu şi „Bravo, ai stil“ 

„Adevărul“: Cum crezi că o să te descurci în postura de jurat al emisiunii „Bravo, ai stil“?

Iulia Albu: Având în vedere că am branduit cel mai important proiect de fashion police din România alături de echipa de la Kanal D şi de echipa de la „WowBiz“, „Verdict Iulia Albu“, participarea în acest juriu va fi, cu siguranţă, un alt prilej de a construi un proiect solid şi de succes. Deja am o experienţă de trei ani în televiziune, o experienţă din care am învăţat foarte, foarte mult, şi, în acelaşi timp, am şi evoluat într-un fel în care n-aş fi putut să evoluez. Având anumite studii la bază am putut să explorez şi o altă latură a mea. În acest moment, atât eu, cât şi întreaga echipă deţinem toate elementele pentru a face un show de excepţie.

Telespectatorii urmează să te vadă într-o ipostază inedită?

În prima gală live voi dansa tango, sper eu, fără incidente majore (Râde). Repetiţiile sunt foarte solicitante şi sunt zilnice. Dar, alături de coregraful cu care lucrez sunt sigură că vom face un spectacol foarte interesant. Nu vreau să dezvălui foarte multe, rochia a fost concepută special pentru această gală. La fel şi încălţămintea şi absolut tot, ca de obicei.

Când vor fi difuzate galele?

Galele vor fi difuzate în fiecare duminică, de la ora 20:00, sunt spectacole în sine, cu invitaţi speciali, tot în gale au loc eliminarile. În timpul săptămanii, emisiunea e difuzată în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 17:00.

Ilinca Vandici, prezentatoarea emisiunii, spunea că România e pregătită pentru un show de tip fashion. Tu ce spui?

„Bravo, ai stil“ nu este un show de modă. Este un show despre stil, despre viaţă, despre mici conflicte, drame. E mai mult decât un show despre modă. Un simplu show despre modă este ceva limitat strict la felul în care arăţi, în care te îmbraci. Aici vorbim despre mult mai mult. Cu siguranţă că piaţa din România este pregătită pentru foarte multe lucruri, dar uneori este nevoie de o mână puternică, care să aibă curajul să facă lucrurile la momentul potrivit. Aşa cum Kanal D a pariat întotdeauna pe mine şi a avut dreptat consider că şi acest „Bravo, ai stil“ va fi un câştigător. 

Iulia Albu, Maurice Munteanu şi Raluca Bădulescu decid ce înseamnă stilul cu adevărat FOTO Kanal D 

Eşti una dintre vocile avizate în ceea ce priveşte stilul vestimentar. Cum o să îţi laşi amprenta asupra emisiunii?

Cu siguranţă, comentariile mele vor fi la fel de obiective ca deobicei. Vor fi comentarii argumentate şi bazate pe o pregătire solidă în domeniu. Din nefericire, în cadrul show-ului nu voi putea să dau celebrele mele note de minus şi minus infinit, dar voi găsi o modalitate de a respecta formatul şi de a-mi amprenta stilul. 

Controversa, un element necesar 

Oamenii înţeleg ce vrei tu să le transmiţi atunci când le comentezi ţinutele?

Televiziunea este un instrument media în care acest lucru este foarte puţin relevant. Rating-ul este cel care decide succesul unui proiect şi nu neapărat calitatea informaţiei. Din fericire, sunt mândră că am reuşit să păstrăm un echilibru extraordinar între cele două şi să atingem nişte rating-uri foarte foarte mari pe un proiect pe care nu foarte multe televiziuni ar fi pariat la început. De trei ani de când facem această rubrică (n.r. - „Verdict Iulia Albu“), lucrurile au evoluat în România, atât în zona de reviste de modă, cât şi în zona de stil personal. Iar lucrul acesta este vizibil şi verificabil şi prin prisma celor care ne scriu şi care ne mulţumesc pentru noţiunile pe care le învaţă urmărind emisiunea.

Nu crezi că acele comentarii te transformă într-un personaj controversat?

„Controversat“ nu mi se pare un cuvânt cu o conotaţie negativă. Controversa mi se pare un element necesar şi suficient pentru a construi un personaj solid. Un astfel de personaj trebuie, în primul rând, argumentat. Iar eu sunt „argumentată“ prin pregătirea pe care o am şi pe experienţa pe care am acumulat-o în domeniu. Înainte să am acest proiect cu Kanal D am fost fashion editor pentru două nume mari din zona revistelor de modă. Am lucrat şi încă lucrez cu branduri prestigioase, chiar şi din afara ţării. 

„Fac lucrurile natural, nu îmi propun să şochez“ 

Ce vrei să transmiţi prin apariţiile tale? E o formă de exhibiţionism sau vrei să stabileşti un nou trend în România?

Mi se pare fabulos că toată lumea îşi pune această întrebare fără ca eu să fac ceva special în acest sens (Râde). Practic, aceasta este controversa despre care vorbeam, e controversa care solidifică baza întemeierii unui personaj. Lucrurile pe care le fac, le fac natural. Nu îmi propun să şochez, nu îmi propun să fac ceva ieşit din comun. Încerc să rămân fidelă princepiilor mele şi mie însămi. 

Asta nu face ca oamenii să te eticheteze uşor?

Aşa cum am spus, în televiziune acest contează foarte puţin atâta timp cât oamenii se uită şi acel proiect este unul de succes. Există un procent mare de oameni care nu urmăresc în mod regulat niciun fel de emisiune TV, dar care aleg să urmărească această rubrică (n.r. - „Verdict Iulia Albu“) tocmai pentru aportul de informaţii şi pentru acel umor fin şi de calitate.

I-ai dat cuiva o notă mică pentru vestimentaţie şi acea persoană te-a sunat să îţi ceară explicaţii?

Cu siguranţă! Dar nu obişnuiesc să îmi fac probleme din micile probleme ale altora. Prefer să am o viaţă echilibrată şi să am grijă de lucrurile importante din viaţa mea. Atâta timp cât comentariile mele sunt obiective şi argumentate nu văd de ce aş datora o explicaţie cuiva, motiv pentru care nici nu explic ulterior, doar în cadrul rubricii îmi argumentez foarte puternic deciziile. 

Mi se pare pueril să spun că am fost vreodată atrasă de modă, asta e o replică celebră a majorităţii piţipoancelor din România Iulia Albu, critic de modă 

Când ai început să fii atrasă de fashion, stil, modă?

Mi se pare pueril să spun că am fost vreodată atrasă de modă pentru că este o replică celebră a majorităţii piţipoancelor din România. Mai nou, toată lumea e atrasă de modă şi descoperă pasiuni de mici în această zonă, dar, aparent, nimeni nu ştie să ţină creionul în mână. Eu am fost fascinată de costum cam de la vârsta de cinci ani. Mătuşa mea, Ileana Focşa, fiind actriţă, mi-a dat ocazia să văd costume de teatru, i-am văzut rochiile, am aflat cum se poartă pălăria, că trebuie să porţi ciorapi şi mânuşi când ieşi în oraş. Am învăţat cum se poartă bijuteriile peste mânuşi. Sunt conştientă că am avut mare noroc să văd aceste lucruri la prima mână şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat aşa.

Odată ce ai intrat în lumea asta ţi-ai format surse de inspiraţie? Ai idoli?

Mi se pare stupid să ai idoli. Sigur că inspiraţia şi referinţele sunt două lucruri complet diferite. Ca orice artist am referinţe când realizez ceva material, concret. Din cârpă apare altceva, apare un produs. Din ipsos apare o formă. Am exploatat foarte mult şi partea de sculptură, eu urmând să fac şi un master în sculptură începând de anul viitor. Familia mea de la Kanal D mi-a pregătit această surpriză cu „Bravo, ai stil“ şi a trebuit să renunţ la ceva, adică la master, dar îl voi face. În schimb, admir câteva personalităţi din modă şi nu numai. Pe Salvador Dalí, pe Pablo Picasso, pe Johannes Vermeer, din pictură, dar nu relaţionez neapărat cu opera lor. Faptul că îi admir şi admir ceea ce au realizat nu are nicio legătură cu inspiraţia mea. Inspiraţia mi-o iau din tot ceea ce mă înconjoară şi este rezultatul unei filtrări foarte atente şi foarte sincere prin propria mea viziune. Este important ca ceea ce laşi în urmă să fie identificabil cu persoana ta şi nu relaţionat la alţii. 

Norocul unei vieţi de tip aristocratic 

Ce făcea Iulia Albu când era mică, la Piteşti?

Nu am copilărit în Piteşti, decât jumătate din vacanţele de vară. M-am născut în Piteşti, însă am locuit în Bucureşti. Din fericire, nu am locuit tot timpul în Bucureşti, în sensul în care vacanţele de vară mi se petreceam într-o casă boierească la Horezu. Acolo am început să văd lucrurile altfel pentru că nu trăiam cum trăiau oamenii normali la o casă cu curte, decât rar când mă duceam la una dintre bunicile mele care avea şi animale. În casa în care am copilărit cel mai mult existau servicii Rosenthal, tacâmuri din argint, se bea ceai la ora cinci, se ieşea duminica la biserică, se mânca şerbet cu linguriţa de argint şi aşa mai departe.

Era un stil aristocratic de a trăi?

Da, pentru că mătuşa mea a fost o persoană deosebită, şi pentru că în familia mea nivelul ăsta a fost, s-a ţinut foarte mult la etichetă. Şi atunci, bineînţeles, fiind foarte mică a trebuit să învăţ toate aceste lucruri. Mi-a făcut şi o deosebită plăcere, am fost fascinată mereu. Pe măsură ce timpul a trecut, din păcate, nu am făcut decât să îmi alimentez acest snobism (Râde), care, în definitiv, nu este un lucru atât de rău.

De-asta menţionam de etichete. Românii etichetează fără să cunoască omul.

Nu că ar fi foarte rău. Pentru că în momentul în care ţi se pune o etichetă care este clar identificabilă doar cu tine înseamnă că jumătate din construireea brandului este făcută. 

FOTO Dimitri Caceaune  

„În copilărie, eram tunsă băieţeşte. Purtam jeanşi Rifle şi pantofi Adidas în picioare“ 

Să revenim. Cum spuneai că eşti ca şi copil?

Eram tunsă băieţeşte. Purtam jeanşi Rifle şi pantofi Adidas în picioare, ca să nu spun adidaşi Adidas (Râde). Sau adidaşi Nike, şi mai rău! (Râde) Aveam şi rochiţe de la Lacroix pentru că am avut o verişoară în Belgia care îmi mai alimenta acest mic viciu, dar asta mai târziu, pe la 12 - 13 ani. Eram destul de băieţoasă când mi se permitea acest lucru.

Nu te găseau părinţii tăi jucându-te cu păpuşi?

Nu mi-au plăcut păpuşile niciodată. Consider că cei care spun că şi-au descoperit pasiunea îmbrăcând păpuşi, de fapt, au doar o senzaţie falsă că se pricep la modă.

Cum te-ai înţeles cu părinţii tăi?

Părinţii mei au fost nişte oameni foarte, foarte stricţi, au ţinut să am o pregătire foarte înaltă, motiv pentru care eu vorbesc acum cinci limbi străine. Cu tata, după ce am terminat liceul, am alcătuit lista calităţilor şi defectelor mele şi trăgând concluziile am ajuns la rezultatul că avocatura era singurul domeniu în care toate defectele mele erau calităţi (Râde). Am urmat această facultate, de regretul părinţilor mei este că am renunţat la avocatură, deşi eram avocat definitiv şi aveam şase ani de practică.

E regretul lor. Dar e şi al tău?

Nu, din moment ce am decis să schimb domeniul, să iau o altă facultate de stat de la zero.

Povesteşte-mi despre perioada petrecută la Drept.

Am avut câţiva profesori care, într-adevăr, ţineau amfiteatrul plin. Dacă întârziam un minut efectiv ne era ruşine şi frică să mai intrăm. Dar, din respect faţă de profesor evitam orice situaţia de genul. Am avut şi profesori pe care nu am putut să îi respect niciodată, dar am avut noroc de câţiva profesori extraordinari a căror experienţă m-a ajutat în cariera mea de avocat. Aş fi putut oricând să continui cu avocatura, dar, de asemenea, consider că am ceva mult prea important de spus în modă pentru a rămâne un simplu avocat. Chiar dacă aş fi fost un avocat foarte bun aş fi fost dintre cei o sută sau dintre cei zece foarte buni.

Cum te-ai decis să treci spre Arte?

După ce începusem să lucrez cu câteva branduri, pe partea de strategie şi chiar şi de creaţie, am hotărât că era momentul să şi argumentez profesional ceea ce făceam. Deja începuseră să vină foarte multe propuneri de la reviste, de la tot felul de alte branduri. Am simţit că pentru a ajunge în cel mai bun punct în care puteam fi aveam nevoie de această experienţă şi de această şcoală. Motiv pentru care am dat acest examen chiar dacă m-a costat căsnicia. Am fost admisă prima şi am terminat cu zece curat. 

FOTO Dimitri Caceaune  

Iulia Albu, o răzvrătită 

Cum a fost perioada în care ai fost la şcoală?

Nu mi-a plăcut niciodată şcoala. Nu sunt genul de persoană supusă, care să accepte regulile foarte uşor, mai ales reguli care nu sunt argumentate în niciun fel. De aceea nu mi-a plăcut niciodată şcoala. Cu toate acestea, am înţeles necesitatea de a fi educată şi de a fi informată permanent, de aceea consider că îm orice pas pe care îl fac am nevoie de toate studiile în domeniu.

La un moment dat ai spus: „În viaţă există momente în care alegerile pe care le faci îţi marchează iremediabil destinul“. Care au fost aceste alegeri?

Alegerea de a avea un copil şi alegerea de a-mi urma drumul.

E important să îţi urmezi visele?

Nu, este stupid. Este important să îţi urmezi calea. Pentru că, de multe ori, visăm lucruri la care nu suntem foarte buni. Şi faptul că visăm la ele poate avea un final distructiv. Fiecare aveam calea noastră şi consider că trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi trebuie să ne dăm seama care sunt lucrurile pe care le putem face cu adevărat bine şi din care putem lăsa ceva în urmă. Chiar şi într-un domeniu atât de superficial cum este moda.

Spui asta indiferent dacă decizia te afectează pe tine, dar îi afectează şi pe cei din jurul tău?

Dacă decizia este cea corectă nu poate să te afecteze în niciun fel nici pe tine, nici pe cei din jurul tău. Dacă eşti pe un drum greşit le faci rău atât oamenilor din jurul tău, cât şi ţie. Cel mai rău este să mori gândindu-te că nu ai făcut lucrul pe care trebuia să îl faci, nu pe cel la care crezi că erai bun în viaţă. 

Ce a învăţat Iulia Albu de la mătuşa ei 

Aminteai de mătuşa ta. Spuneai că ţi-a fost un reper. În ce sens?

De la ea am învăţat foarte multe lucruri. La ea am observat... e foarte greu de explicat. De exemplu, o vedeam dimineaţa când se îmbrăca cum se îmbrăca, cum îşi punea pălăria, cum şi-a aşeza, cum poza în oglindă. Cum stătea cu mâna liberă în timp ce se dădea cu ruj, cum flexa unul dintre picioare şi cum tocul aproape atingea pământul pe toată întălţimea. Am văzut postura, poziţia şoldurilor. Am învăţat de la ea atât de multe lucruri pe care mi-e greu să le pun în cuvinte. Sunt acele detalii care au schimbat foarte mult. Cum ţinea degetul ridicat când bea cafeaua, felul în care atingea ceaşca cu buzele. Sunt detalii pe care le-am văzut decât la ea. Sunt lucruri pentru care îi sunt foarte recunoscătoare că am putut să le observ. Lucrurile acestea mici m-au făcut ceea ce sunt astăzi.

Cum te-a schimbat statutul de mamă?

Nu consider că există în realitate aşa ceva. Nu cred că există statutul de mamă, decât pentru cineva care este doar mamă cu normă întreagă. Pentru mine este normal să ai copii, însă în momentul în care eşti gata să îţi asumi responsabilitatea pentru altcineva în acest fel înseamnă că tu ca om ai evoluat suficient pentru a o face şi pentru a fi responsabil pentru încă o viaţă. Nu este un titlu uriaş să dai naştere unui copil, este un lucru simplu pe care îl poate face absolut oricine, dar e un lucru important să fii responsabil pentru copilul respectiv şi să îi poţi asigura tot ce are nevoie pentru a se dezvolta în direcţia corectă.

Spuneai că nu îţi place să ţi se complimenteze ochii. De ce?

Da, aşa e. Pentru că este lucrul pe care îl aud cel mai des. În general nu sunt o persoană care să aibă o reacţie specială când mi se fac complimente de acest tip. Consider că sunt anumite atribute fizice cu care te naşti şi pentru care, pur şi simplu, nu ai niciun merit.

Ai declarat că nu mai crezi în romantism. Îţi menţi părerea?

Nu am spus asta niciodată! Sunt o romantică incurabilă! Şi am fost întotdeauna o romantică incurabilă. Inclusiv în momentul acesta viaţa mea este o poveste foarte frumoasă. Iubesc foarte multe lucruri. Totul! Soarele, copacii, pantofii Valentino, pe persoana care îmi este alături, pe fiica mea, pe părinţii mei, felul în care mă trezesc şi văd cum răsare soarele. Din păcate mă trezesc la cinci dimineaţa. Văd des răsăritul (Râde).

Ai vreun regret până în acest punct al vieţii?

Nu, nu am avut niciodată. Şi sper să nu am vreodată. Cel mai îngrozitor lucru mi se pare să ai regrete. Cred că trebuie să faci lucrurile în aşa fel încât să nu te întrebi „Ce-ar fi fost dacă...?“.

Ce alte planuri mai ai?

Momentan lucrez cu câteva branduri foarte mari, am câteva proiecte care urmează să fie materializate, inclusiv o colaborare cu un brand internaţional de căşti audio. Lucrurile evoluează de la sezon la sezon, am crescut foarte, foarte mult şi planurile mele în acest moment sunt aranjate, deja, pentru următorii doi ani.