Imagini rare cu Marilyn Monroe şi începuturile modeste, povestite de cea care a lansat-o: „O fată naivă, cu un zâmbet prea larg şi mers legănat“
0
O colecţie de fotografii inedite cu Marilyn Monroe, care dezvăluie transformarea umitoare a unui model naiv într-una dintre cele mai mari staruri ale cinematografiei, vor fi publicate în albumul „Before Marilyn: The Blue Book Modelling Years“. Emmeline Snively, cea care i-a lansat cariera, şi-a amintit de prima întâlnire cu tânăra „cu ochi albaştri, dinţi perfecţi şi părul de un blond murdar“ ce avea să devină diva anilor '50.
În urmă cu 20 de ani, Astrid şi Ben Franse, proprietarii unui magazin de suveniruri din Los Angeles, au primit de la un comerciant o cutie, spunându-le: „Sunt fotografii cu Marilyn Monroe. Le vreţi sau nu?.“ Cuplul a cumpărat caseta de valori şi a depozitat-o sub un birou din locuinţa din Olanda. Au uitat de acea „comoară“ până în 2012, când un dealer de artă american le-a vorbit despre un client care era mare fan al actriţei. Ben şi-a amintit de casetă şi a verificat ce se ascundea în interior. A fost uimit. Era arhiva Blue Book, agenţia de modeling care i-a lansat cariera actriţei Marilyn Monroe. Erau negative, scrisori, telegrame, fotografii şi foi de lucru, scrie „Daily Mail“.
Marilyn Monroe, „ochi albaştri, dinţi perfecţi şi părul de un blond murdar şi imposibil de coafat“
Emmeline Snively a găsit-o pe Norma Jeane Dougherty – mai târziu cunoscută sub numele de Marilyn Monroe – în biroul ei din agenţia de modele pe care o conducea. Purta o rochie simplă, albă şi era înarmată cu un portofoliu care nu avea mai mult de câteva poze. „În mod normal nu porţi o rochie albă când mergi la un casting. Dar era la fel de curată, albă, apretată şi strălucitoare ca ea“, şi-a amintit Snively, citată de „Daily Mail“.
Norma Jeane, în 1946, anul în care şi-a schimbat numele în Marilyn Monroe
Snively a notat detaliile fetei de 19 ani pe un card al agenţiei: „mărimea 12, înălţimea 1,65 metri, 91-58-89. Ochi albaştri, dinţi perfecţi şi părul blond, ondulat.“ „De fapt, părul ei era de un blond murdar. Blond californian, ceea ce înseamnă că este întunecat în timpul iernii şi luminos vara. Era foarte buclat şi aproape imposibil de coafat. Ştiam că trebuie decolorat“, a mai povestit femeia.
Marilyn Monroe „nu avea acea senzualitate sufocantă“
Era 2 august 1945 când a avut loc prima întâlnire dintre Norma Jeane Dougherty şi cea care avea să o lanseze. Norma Jeane a fost crescută în orfelinate, nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, iar mama avea probleme psihice. La vârsta de 15 ani l-a întâlnit pe James Dougherty, un bărbat arătos. Tânăra căuta o modalitate de a evita să rămână în centrul de plasament şi, constrânsă de mama adoptivă şi de viitoarea soacră, a acceptat să se căsătorească cu Dougherty în 1942, la doar câteva săptămâni după ce împlinise 16 ani.
Doi ani mai târziu, soţul ei s-a înrolat în marină, motiv pentru care Norma Jeane s-a văzut nevoită să se mute cu părinţii lui şi să se angajeze la fabrica de muniţii Radio Plane. Îşi ura locul de muncă şi traiul alături de socri, aşa că atunci când un fotograf i-a propus câteva şedinţe foto, Norma Jeane a realizat că este o cale bună de a evada. Familia Doughtery avea încredere totală în Norma Jeane, probabil şi pentru că soacra ei, Ethel, lucra la aceeaşi fabrică şi putea să o ţină sub supraveghere. Dar când a fost încoronată Regina Picnicului Radio Plane, în timpul unei excursii organizate de companie, socrii şi-au dat seama că o viaţă normală, cu familie şi copii, nu face parte din planurile de viitor ale tinerei. Lucrurile s-au schimbat radical într-o seară când Norma Jeane se întorcea de la locul de muncă şi a făcut accident, distrugând maşina soţului ei. Acesta a fost începutul degradării relaţiei cu familia Dougherty. Curând, s-a mutat cu fosta ei asistentă maternală, „mătuşa“ Ana Lower.
Mariajul la distanţă a şchiopătat vreme de un an, ba chiar a supravieţuit aventurii pe care Norma Jeane a avut-o cu un fotograf. Deşi modellingul i-a cauzat probleme cu familia soţului ei, tânăra era convinsă că reprezintă cheia către un viitor mai bun. Aşa că, Norma Jeane s-a decis să meargă la Blue Book, agenţia de modele a lui Snively, cu sediul în opulentul Hotel Ambassador din Los Angeles. Mulţi credeau că Blue Book era, de fapt, o agenţie de escorte, iar Snively a recunoscut că acuzele nu erau în totalitate nefondate: „Multe dintre fetele mele, ale căror soţi erau plecaţi, ieşeau la întâlniri. Dar nu şi Norma Jeane. Ea era interesată doar de afaceri legale.“
Marilyn Monroe, în 1946, anul în care a semnat primul contract cu studiourile de film 20th Century Fox
„Cânţi?“, a întrebat-o Snively. „Doar puţin“, a replicat tânăra. „Dansezi?“ „Puţin.“ „Ambiţii să devii actriţă?“ „Nu, chiar deloc.“ „Ai propria garderobă?“ „Nu chiar, câteva haine, dar nu foarte multe.“
„Avea o rochie albă care îi venea incredibil, deşi modelele se feresc să poarte alb. Îi accentua bustul şi atrăgea atenţia asupra chipului ei“, a declarat Snively, care a fost cucerită de entuziasmul şi naivitatea Normei Jeane. Snively şi-a dat seama că Norma Jeane nu putea participa la concursurile de frumuseţe pentru că era căsătorită, aspect ce o descalifica. De asemenea, nu putea merge pe catwalk. „Avea o personalitate plăcută – drăguţă, sănătoasă şi respectabilă. Nu avea acea senzualitate sufocantă. Aceasta a venit mult mai târziu, deşi mi-am dat seama imediat că Marilyn nu o să reuşească din postura de model. Cele mai multe modele sunt înalte, cu un aspect sofisticat şi fără sâni. Marilyn nu era deloc aşa.“
Marilyn Monroe şi-a transformat defectele în atuuri
Şi mai era o problemă – mersul legănat, care era împotriva a tot ce este instruit un model să facă. Unii au susţinut că Marilyn obişnuia să-şi taie o parte din tocul unuia dintre pantofi, o altă sugestie a fost că a suferit de o boală în copilărie, însă Snively avea o teorie diferită. Avea dublă articulaţie la genunchi, aşa că nu putea să se relaxeze şi de aceea şoldurile ei se legănau. „Nu putea sta cu genunchii relaxaţi la fel ca majoritatea modelelor, pentru că genunchii ei se blocau şi dădeau picioarelor o poziţie rigidă. Mersul ei era rezultatul acelei acţiuni de blocare, dar l-a transformat într-un avantaj. “
Marilyn Monroe, în 1949, anul în care a apărut în filmul „Love Happy“
O altă „problemă“ era zâmbetul ei, despre care experţii agenţiei spuneau că îi făcea nasul să pară prea mare. „Zâmbea prea larg şi asta îi adâncea liniile din jurul nasului. Am învăţat-o cum să zâmbească şi am ajuns la celebra poziţie a buzelor ei“, a precizat Snively.
Marilyn Monroe credea în naturaleţe
Un alt impediment a fost părul, „extrem de creţ.“ În timp ce Norma Jeane a fost dornică să absoarbă orice sfat cu privire la zâmbetul ei, s-a arătat mai puţin deschisă la sugestia de a-i fi vopsit şi îndreptat părul. „Credea în naturaleţe. Orice sugestie despre vopsirea sau măcar stilizarea părului era întâmpinată cu împotrivire.“
Şefa agenţiei a încercat cu disperare să o facă pe Norma Jeane să-şi schimbe părerea. În cele din urmă a acceptat un compromis: şi-l îndrepta ocazional, dar nu dorea să-l vopsească.
Primul ei contract a fost un show de zece zile în Los Angeles, pentru care a câştigat 90 de dolari. Următorul a fost într-o serie de fotografii pentru American Airlines. Fotograful a fost impresionat de „aspectul sănătos“ - erau poze în care Norma Jeane apărea în timp ce se machia în baie, în papuci de casă şi halat. În cele din urmă, a apărut un job ce solicita un model cu părul blond.
Marilyn Monroe, în 1945, anul în care a semnat contractul cu agenţia de modă Blue Book
Trecerea de la Norma Jeane la Marilyn Monroe
„Uite, draga mea“, i-a spus Snively, „dacă intenţionezi să rămâi în această industrie, trebuie să-ţi vopseşti şi să-ţi îndrepţi părul. Faţa ta e un pic prea rotundă, iar o schimbare o va prelungi. Nu-ţi face griji cu privire la bani, o să-ţi dau de lucru.“ A fost dorită pentru o reclamă la şampon, iar când fotograful s-a oferit să suporte toate costurile, Norma Jeane a acceptat să meargă la salonul Frank and Joseph din Hollywood. „Marilyn a devenit o fată de aur, a îmbrăcat costumul de baie, iar cererea pentru ea era fabuloasă. Câştiga 150 de dolari pe săptămână, iar bărbaţii începeau să-i propună roluri de film.“ A fost începutul transformării Normei Jeane în Marilyn Monroe şi trecerea de la modelling la film. Imaginile de pe copertele revistelor au dus la bârfe, care au condus la un casting pentru Twentieth Century Fox.
Un director al studiourilor a ales numele de scenă Marilyn, iar ea l-a luat pe cel al bunicii, Monroe. A câştigat un contract pentru roluri minore în două filme înainte de a primi rolul principal al unei dansatoare burlesque în „Ladies Of The Chorus“. Nu a fost un hit, dar Marilyn a început să fie cunoscută. Cariera în cinematografie a ajuns la o răscruce, atunci când i s-a oferit rolul în filmul „Love Happy“. Acea interpretare i-a pavat drumul către partiturile iconice din „Gentlemen Prefer Blondes“, „The Seven Year Itch“ şi „Some Like It Hot“.
Marilyn Monroe, în 1945 FOTO Daily Mail
Marilyn Monroe avea nevoie de iubire, nu de o carieră
Snively şi-a amintit o discuţie cu Marilyn, din vremea când era căsătorită cu baschetbalistul Joe DiMaggio, când actriţa i-a mărturisit că se simte nepotrivită în această carieră. „Nu simţea că este o actriţă calificată. Era normal, semnase primul ei contract înainte să fi avut prima lecţie de actorie. Îmi venea să plâng pentru ea. Acesta poate fi cel mai singuratic oraş din lume şi este chiar mai singur dacă eşti în vârf“, a povestit Snively.
Până în vara lui 1962, Marilyn nu a mai păstrat legătura cu Snively. Dar, fiind concediată la ultimul ei film, „Something's Got To Give“, după ce a lipsit în nenumărate rânduri de la repetiţii din cauza bolii şi a călătoriei la New York unde i-a cântat preşedintelui Kennedy, a făcut o şedinţă foto pentru Blue Book, pozând pentru fotografi amatori. Aceste fotografii nu au apărut niciodată. Marilyn Monroe a murit pe 5 august 1962, la vârsta de 36 de ani, din cauza unei supradoze de droguri şi medicamente.„Trebuia să ştim că o persoană care munceşte atât de mult şi pune totul deoparte pentru o carieră, este în căutarea iubirii, nu doar a unui loc de muncă“, a concluzionat Snively.
Se încarcă comentariile...
