FOTO Mihai Găinuşă: „Vreau să-mi arăt şi latura mai întunecată“

FOTO Mihai
Găinuşă: „Vreau să-mi arăt şi latura mai întunecată“

În spatele zâmbetului cârcotaş se ascunde un tip profund. FOTO Arhivă personală

CONTRAST Cea mai grea meserie, aceea de a-i face pe ceilalţi să râdă, este cea mai firească îndeletnicire pentru Mihai Găinuşă. Protagonistul de la „Cronica Cârcotaşilor“ pregăteşte o carte în care se prezintă aşa cum este în realitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Trezit la 12. Sală. Cafenele Dorobanţi. Haine Milano. Lamborghini. Fiţe. Nu răspund la salut. Nu mănânc carne. Nu citesc. Manelist. Dinamovist. Trist. Toate astea NU sunt“, scrie Mihai Găinuşă pe site-ul de la Kiss FM. De fapt, Mişu, cum îi spun prietenii,  se trezeşte de dimineaţă, salută pe toată lumea şi ţine cu Steaua, însă nu-l agreează pe Becali. „Am o părere proastă despre el, pentru că nu se pricepe la fotbal, iar echipa e doar o afacere“, observă Găinuşă.

A început ca electromecanic
Mişu preferă să se descrie prin antonime, un contrast prezent nu doar în discursul, ci şi în viaţa sa. Găinuşă e cel care dă tonul cârcotelilor de la Kiss FM şi de la Prima TV, dar şi cel pe care îl apreciază telespectatorii şi de care fug „vedetele“ pe care le persiflează inteligent. Astăzi este jurnalist şi scriitor, dar şi-a început cariera într-un domeniu diferit, lucrând ca electromecanic, deşi în copilărie a vrut să fie medic veterinar. „Nu mi-am dorit să fiu o figură publică, dar viaţa m-a adus aici. Acum, nu pot să zic că nu-mi place, dar nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să apar pe sticlă“, spune el, uşor intimidat.

De mic, Găinuşă râdea mult şi făcea haz de necaz. FOTO Arhivă personală

„Sunt un tip obişnuit, nu sunt o vedetă şi nu vreau să se uite lumea la mine pe stradă, pentru că mă jenează. Prefer să mă privească la televizor“, recunoaşte prezentatorul. Deşi s-ar putea lăuda cu 20 de ani de profesie, cârcotaşul e modest şi nu uită de unde a plecat. El şi-a pierdut patru ani în centrala telefonică din Drumul Taberei, practicând o meserie din care nu a învăţat nimic, după cum spune, însă tot răul a fost spre bine. „E bine că am pornit de jos şi ştiu cum se munceşte în ture, şi sâmbătă, şi duminică, şi de revelion“, îşi aminteşte el de vremea în care repara relee.

Aceea a fost şi perioada în care a încercat să intre la ASE, dar s-a lăsat păgubaş, după ce a picat cu 2,80 la examen şi a înţeles că trebuie să pună punct. „Mi-am dat seama că nu pot să fiu un prostovan toată viaţa şi am început să studiez jurnalismul. Dintotdeauna am fost autodidact şi în trusa de scule îmi luam zilnic foi cu termeni în limba franceză, pe care îi învăţam la muncă“, îl descrie el pe „elevul“ silitor de atunci. 

Meseria meseriilor

A renunţat la cifre pentru litere, iar schimbarea la jurnalism a fost firească şi norocoasă. „E important să prinzi trenul potrivit. Poţi să sari dintr-un tren într-altul, dar trebuie să ai grijă ca ăla în care ajungi să nu stea pe loc“, recomandă el.

Noul început a fost ca la carte: cu un pix şi un carneţel în mână. „Jurnalismul e meseria meseriilor, pentru că înveţi şi din celelalte domenii. Eu sunt un jurnalist licenţiat în presă scrisă, dar viaţa m-a licenţiat şi în audiovizual“, îşi analizează el cariera, în care 12 ani a poposit numai la „Cronicuţă“.

Mi se pare că a trecut timpul foarte repede, de când eram nişte iluştri necunoscuţi, ne prosteam şi ne scălâmbăiam pe la televizor, ne urcam pe macarale şi ne deghizam în ţigani, până acum, când această emisiune este o întreagă industrie.

Emisiunea de la Prima TV este cea în care şi-a dat doctoratul, Găinuşă fiind omul din spatele scenariilor sau dialogurilor cu tâlc ori a cântecelor umoristice. Dar înainte de a ajunge aici, Mişu a scris monologuri cu care Florin Călinescu rupea apoi audienţele în două la Pro TV, la sfârşitul anilor ’90, în „Chestiunea Zilei“ şi replici de la „Surprize, surprize“.

Visul american
Autor a şase volume de proză, în urmă cu doi ani, cârcotaşul şi-a lansat cartea de suflet, ce-l reprezintă foarte bine. Prin „Jurnal din viitor“, Mişu îşi trimite cititorii la plimbare în Franţa, Spania şi America, acolo unde vrea, de fapt, să fie remarcat de publicul larg. „Pasul următor este să-mi editez cartea în America şi de aceea m-am apucat să o traduc în engleză. Deja am primit reacţii, iar editorii mi-au zis că scriu un meta-fiction“, spune Mişu. 
„Jurnalul din viitor“ nu e doar o compunere fantastică, ci şi una premonitorie. „Se spune că oamenii care fac umor sunt trişti. Eu vreau să scot şi să arăt şi partea aia întunecată din mine, să vadă lumea că nu pot să scriu doar divertisment, ci şi ceva negru“, îşi anunţă el publicul.

Statele Unite reprezintă o rampă de lansare, dar Mişu nu vrea se mute acolo. „Cred că o să rămân mereu român pe interior. Se spune că e bine să fii îngropat în pământul în care te-ai născut şi cred că o să fiu îngropat în ţara asta, unde am rădăcinile. Deşi îi înţeleg pe români şi ştiu că la noi totul s-a degradat, am, totuşi, speranţe pentru copiii noştri“, spune el, încrezător.

Găinuşa din familie
În spatele camerelor de filmat, Mişu este un familist. În 2004, el s-a căsătorit cu Ioana, femeia pe care a cunoscut-o dintr-o întâmplare. „Am fost vecini de bloc şi la un moment dat era să ne izbim cu maşinile, pentru că eu mergeam pe linia de tramvai. După aia, am văzut autoturismul în parcare şi am început să ne întâlnim“, spune el despre cea care i-a dăruit doi copii.

S-au cunoscut ca în filme, dar s-au înţeles atât de bine, încât, astăzi, Mişu nu mai ştie dacă în casă cântă cocoşul sau găina. „Asta nu contează, pentru că eu am dat numele“, spune el, râzând.

Când mă exteriorizez, de fapt, mă interiorizez.

În relaţia cu cei mici, el respectă părerile şi dorinţele copiilor. „Le zic să-şi urmeze înclinaţiile şi îi încurajez în direcţia în care au talent. Dacă fiul meu vrea să fie strungar, o să-i cumpăr un strung“, spune el, serios. Dar s-ar putea să nu fie cazul. Fiica i-a moştenit talentul artistic, căci într-una dintre ediţiile „Cronicuţei“ a cântat cu trupa Jukebox. „Eu nu am vrut să apar în public, dar Evei i se potriveşte mai bine rolul ăsta. De mic am fost un interiorizat şi chiar şi acum, când mă exteriorizez, de fapt, mă interiorizez“, recunoaşte Mişu. 

„Cronica Cârcotaşilor“, la proba de rezistenţă

Meseria de cârcotaş i se potriveşte ca o mănuşă, iar Găinuşă lasă impresia că tot ceea ce face este foarte uşor. În spatele sarcasmului şi al ironiei, însă, Găinuşă îşi tratează profesia cu seriozitate şi responsabilitate, după cum se vede şi în „Cronica Cârcotaşilor“.

„Emisiunea asta s-a vrut şi este o emisiune de satiră a tarelor şi a lucrurilor nasoale din societate. Am îndreptat multe lucruri, arătându-le cu degetul şi râzând, pentru că unora le-a fost jenă să fie luaţi în râs, ei considerându-se buricul pământului“, spune Găinuşă, creierul „Cronicuţei“, despre personaje precum Oana Zăvoranu, Marian Vanghelie, Mama Omida şi Silviu Prigoană.

Ironiile fine sau directe i-au adus milioane de telespectatori, dar şi contestaţiile celor care s-au simţit ofensaţi. „Au fost oameni care s-au enervat şi sunt oameni care se enervează şi în continuare. Ţin minte că Gigi Becali a făcut un mare scandal să scoatem nu ştiu ce material, dar pentru faptul că ne-am ţinut tari atâta timp, acum oamenii ne ocolesc. De aia avem atât de mulţi duşmani, pentru că i-am arătat exact cum sunt: umflaţi cu pompa, cu medicamente sau cu silicon“, recunoaşte Mişu cu zâmbetul pe buze.

Îndreptarea moravurilor
Adorată de fani, ocolită de duşmani, emisiunea, însă, nu a fost una părtinitoare, ci a tratat cu respect personalităţile din peisajul românesc. „Oamenii de valoare nu fost luaţi niciodată în colimator, iar dacă am râs de ei, nu am făcut-o răutăcios, ci la modul simpatic, în care i-am scos şi mai mult în evidenţă“, îşi justifică el preferinţele.

La prima vedere, totul s-a rezumat la râs şi voie bună, pentru îndreptarea unor moravuri. La o vedere mai atentă, însă, situaţia nu a fost atât de plăcută. „Dintre toate tipurile de scriere, chiar şi poezie, cel mai greu este să scrii umor şi divertisment, iar dacă trebuie să scrii constant, este şi mai dificil“, spune Găinuşă despre scenariile care îi aparţin.

Mai grele, însă, au fost încercările vieţii. În 2010, colegul lui de echipă, actorul Toni Tecuceanu, a murit la 37 de ani, din cauza unor complicaţii la plămâni şi a virusului AH1N1. Un an mai târziu, Huidu a avut un accident grav de maşină, în care au murit trei persoane. Găinuşă a făcut faţă obstacolelor şi a dus emisiunea mai departe, reuşind să-şi păstreze umorul şi voia bună chiar şi în momentele de cumpănă.

Telespectatorii au simţit şi i-au fost aproape. „Publicul a rămas fidel şi nu cred că s-a întâmplat asta doar din amintiri. După accidentul lui Huidu, lumea a fost curioasă să vadă cum ne descurcăm şi cred că ne-am descurcat destul de bine“, spune Găinuşă încrezător.

După accident, Dezbrăcatu i-a devenit coleg de catedră, atât la Prima TV cât şi la Kiss FM, unde Mişu prezintă astăzi şi cu Oana Paraschiv. În ciuda problemelor, „Cronicuţa“ şi-a păstrat valorile mai vechi, care au plăcut la început, şi a adăugat şi elemente noi. Bebeluşele dansatoare, topul „Ruşinică“, fularul lui Dezbrăcatu şi întrebările lui Hrubaru au rămas reperele show-ului difuzat miercuri seara, de la 20.30.

„Când am început «Cronica», nu era nicio emisiune de umor miercuri. De-a lungul timpului, însă, au fost aruncate peste noi o grămadă de emisiuni. Dan Negru a avut vreo zece programe, apoi a apărut şi Vârciu şi totul a culminat cu alegerea Papei. Până şi el a aflat că miercuri e bătaie pe «Cronic㻓, glumeşte Găinuşă.

Pe 14 aprilie 2000 s-a difuzat prima ediţie de la „Cronica Cârcotaşului“, prezentată de Huidu, iar un an mai târziu, s-a alăturat şi Găinuşă. „Mie mi se pare că a trecut timpul foarte repede, de când eram nişte iluştri necunoscuţi, ne prosteam şi ne scălâmbăiam pe la televizor, ne urcam pe macarale şi ne filmam la toate monumentele ciudate din ţara asta, râdeam, înregistram cântece, ne deghizam în ţigani, până acum, când această emisiune este o întreagă industrie“, constată Găinuşă nostalgic.

„Cronica cârcotaşilor“ nu a rămas un reper doar pentru Prima TV, ci şi în istoria televiziunii româneşti. „Eu şi Huidu am fost primul cuplu cunoscut de prezentatori şi cred că am lansat o modă. Dacă îi întrebi acum pe Răzvan şi Dani de unde s-au inspirat, o să-ţi spună că de la noi“, punctează cârcotaşul veteran.
„realitatea din românia este foarte ofertantă“.

Au trecut mulţi ani, sute de emisiuni şi mii de ore de filmare, dar Găinuşă îşi găseşte inspiraţia în aceeaşi sursă. „Realitatea din România este foarte ofertantă. Aici, dacă deschizi geamul, îţi vin 100 de idei. Trebuie doar să te uiţi o dată pe stradă. Cred că dacă aş fi fost un scenarist în Elveţia ar fi trebuit să mă chinui mult să găsesc defecte“, recunoaşte Găinuşă, cu părere de rău.

Realitatea este la îndemână, dar pentru a practica meseria de cârcotaş, Mişu se antrenează cu religiozitate. „Să scrii umor constant este cel mai dificil lucru, dar mi-am format mâna pentru că scriu zilnic. Mă motivează că tot ceea ce fac din plăcere place şi oamenilor. Sunt mulţumit dacă stârnesc şi un zâmbet, chiar şi în colţul gurii“, spune scenaristul emisiunii.

Întâlnire de gradul zero
Prima TV a lansat campania „Pune-ţi o dorinţă“, prin care telespectatorii au şansa de a petrece cu vedetele preferate într-un mod inedit. Mişu Găinuşă şi colegii de la „Cronica Cârcotaşilor“ se alătură proiectului şi aşteaptă invitaţiile publicului.

A scris şase cărţi

 Numele : Mihai Găinuşă
 Data şi locul naşterii: 6 noiembrie 1970, Sibiu
 Starea civilă: căsătorit cu Ioana, au împreună un băieţel, Andrei (2 ani), şi o fetiţă, Eva Ioana (8 ani)
 Studiile şi cariera: 

A absolvit Liceul de Telecomunicaţii şi Şcoala Superioară de Jurnalism din Bucureşti, a primit burse de merit la Strasbourg şi Paris

A lucrat patru ani ca electromecanic într-o centrală telefonică. În 1995 a început să lucreze la radio; s-a angajat ca reporter de ştiri la radio Delta RFI, a colaborat pentru „Chestiunea Zilei“ şi „Surprize, surprize“

A scris pentru „Academia Caţavencu“, „Evenimentul zilei“ şi „Pro Sport“
A început colaborarea cu Şerban Huidu în 2000, la Radio 21, şi a continuat la „Cronica Cârcotaşilor“, la Prima TV

A scris şase volume: „Trialoguri cârcotaşe“ (2003), „Cotcodăceli“ (2004), „Fără cap şi fără coadă“ (2007), „Povestiri mortale“ (2009), „Scândura de frizerie“ (2009) şi „Jurnal din viitor“ (2011)

Prezintă „Cronica Cârcotaşilor“ la Kiss FM şi la Prima TV.
Locuieşte în: Bucureşti.

Primele cuvinte care îţi vin în minte...

 România în 2013: Varză, necivilizaţie, manele şi spaţiul Schengen out.
 Regionalizare: Alţi bani, altă distracţie.
Schimbare: Unde? Când?
 Traian Băsescu: La revedere!
 Evoluţie: În Germania.
Artişti români de valoare: În general, au plecat din România, mai avem doar doi-trei, dar şi alţii care, din păcate, sunt morţi: Constantin Brâncuşi, Nicolae Tonitza.

Foto

 Artişti români de non-valoare: Adrian Copilul Minune cu „Valoarea mea, valoarea mea“, Vali Vijelie.
 O carte ce merită citită: „Jurnalul fericirii“ de Nicolae Steinhardt, Biblia, „Numele trandafirului“ de Umberto Eco. Printre ele poate să fie şi „Jurnal din viitor“ al lui Mihai Găinuşă.
 Forme fără fond: Educaţia, Sănătatea, Transporturile, în general, ministerele din Guvernul Ponta.
 Kitsch: Aş putea să zic restul? Păi... televiziunea.
 Presa tabloidă: Cel mai mare kitsch.
 Divertisment: Mult, dar puţină calitate.
 Adevăr: Un ziar.
 Mult zgomot pentru nimic: Alegerile Parlamentare.
 Viorica şi Ioniţă din Clejani: Margherita.
 Un regret: Că n-am făcut copii mai devreme.
 Un vis: Să fiu citit şi în străinătate. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: