FOTO Doiniţa Oancea: „Mi s-a împlinit un vis din copilărie“

Doiniţa Oancea (27 de ani), interpreta Minodorei din serialul „Moştenirea“, difuzat de Pro TV, spune că de mică îşi dorea să devină „artistă“ şi un casting i-a oferit această şansă. Doiniţa spune că nu a ascuns niciodată faptul că este de etnie rromă, ba, mai mult, este mândră că face parte dintr-o naţionalitate cu foarte mulţi artişti.

Ştiri pe aceeaşi temă

FOTOGALERIE

Vei participa la noul sezon al emisiunii „Dansez pentru tine". Cum te descurci cu dansul?

Abia am început repetiţiile aşa că mi-e încă greu să-mi dau cu părerea. Fac tot ce îmi stă în putinţă pentru ca eu şi partenerul meu să fim cât mai buni, iar el să-şi poata împlini visul.

Ai vreun stil la care te pricepi?

Nu ştiu dacă am un stil de dans preferat, îmi place dansul în general. Îmi plac cele latino mai mult decât cele standard. În ultima vreme nu am mai dansat, nu am mai ieşit pe nicăieri cu prietenii.

Povesteşte puţin despre debutul tău în televiziune... Cum ai ajuns să primeşti rolul Minodorei din telenovela „Inimă de ţigan"?

A fost norocul meu să mi se împlinească un vis, un vis pe care îl aveam de când eram mică şi îi spuneam mamei mele că vreau să devin „artistă". Totul a devenit realitate după 21 de ani, când am fost dusă la casting de fostul meu şef de la compania de spectacole la care lucrasem înainte. Doamna Ruxandra Ion şi Iura Luncaşu au avut încredere în mine şi m-au primit cu căldură în frumoasa lor familie, mi-au împlinit visul şi le voi fi recunoscătoare toată viaţa pentru şansa pe care mi-au oferit-o.

Spuneai într-un interviu că eşti mândră de etnia ta...

N-am ascuns niciodată faptul că sunt de etnie rromă. Fac parte dintr-o cultură care a oferit foarte multe talente, mai ales în zona artistică, iar asta mă face să fiu mândră de originea mea.

Te-a ajutat în vreun fel acest lucru să îţi construieşti personajele pe care le-ai interpretat până acum?

Cred că m-a ajutat să-mi construiesc personajul Minodora, personaj pe care acum îl interpretez în serialul "Moştenirea" de la ProTV, şi asta pentru că eram oarecum familiarizată cu obiceiurile, tradiţiile şi cultura rromă.

Care este actorul tău preferat din telenovelele în care ai apărut?

Mi-e foarte greu să numesc un singur actor, pentru că am avut şansa să joc cu foarte mulţi actori mari şi de la fiecare am învăţat câte ceva. Aş putea să-i numesc pe cei cu care am jucat mai des, şi anume: Carmen Tănase, Gheorghe Visu şi Dan Condurache, care pe lângă faptul că sunt nişte actori foarte mari îmi sunt şi nişte oameni foarte dragi.

Cu cine te înţelegi cel mai bine dintre actorii de pe platourile de filmare?

Echipa cu care lucrez chiar este ca o familie. Cei care îmi sunt mai apropiaţi şi cu care petrec cel mai mult timp sunt „mămica" Carmen Tănase şi „soţul", Octavian Strunilă.

Cum a fost experienţa filmărilor la Nisa?

Mie îmi place foarte mult marea. Este locul în care mă simt cel mai bine. Aşa că zece zile petrecute pe Coasta de Azur, chiar dacă au fost zile în care am filmat de dimineaţă până seara, pentru mine au fost nemaipomenite. Am avut surpriza să întâlnesc acolo foarte mulţi români, care ne-au recunoscut imediat. A fost un pic ciudat să ne plimbăm pe străduţele din centrul vechi al oraşului şi să ne auzim strigaţi de câteva ori pe zi.

Ai terminat Facultatea de Jurnalism, te-ai gândit că ai putea să faci şi Facultatea de Teatru?

Sunt deja studentă în ultimul an la clasa doamnei profesoare Sanda Manu. Urmează să-mi dau licenţa şi să devin actriţă cu acte-n regulă!

Alături de colega ei de platou, Nicoleta Luciu


„Am o relaţie extrem de specială cu mama"

Tânăra actriţă rememorează o vacanţă din copilărie, petrecută cu mama ei la mare, când se plimbau împreună cu vaporaşul şi făceau castele de nisip.

Ce îţi doreai să te faci când erai mică?

Oh..., mi-am dorit multe lucruri. Pe la vreo cinci ani, îmi doream să mă fac make-up artist, îmi machiam toate verişoarele şi dacă ele nu erau disponibile, atunci apelam la mama. Prin şcoala generală m-am gândit să mă fac avocat, o meserie care credeam eu că mi se potriveşte. În plus, îmi plăcea imaginea avocaţilor, puşi tot timpul la patru ace. În liceu, mi-am schimbat puţin orientarea, şi m-am gândit să devin poliţistă. Într-un final, am urmat Jurnalismul.

Care e cea mai frumoasă amintire din copilărie?

Am avut o copilărie foarte frumoasă şi amintirile sunt multe. Însă de fiecare dată când mi se pune această întrebare, îmi aduc aminte de o vacanţă de două săptămâni pe care am petrecut-o alături de mama mea, la mare. Ne plimbam toată ziua, mergeam la spectacole la teatrul de vară, ne plimbam cu vaporaşul, făceam castele de nisip împreună... a fost o vacanţă perfectă!

Ce jocuri te jucai?

Frunza, şotronul, flori fete şi băieţi, cu păpuşile. Am bifat toate jocurile copilăriei. Copilăia generaţei mele.

Care era materia ta preferată la şcoală şi de ce?

Mi-a plăcut foarte mult engleza. Asta probabil şi datorită profesoarei mele, doamna Radu, care avea un mod aparte de a ţine orele, ne capta atenţia, ne solicita interesul, iar noi nu ne plictiseam niciodată. Şi era şi o persoană foarte drăgăstoasă cu noi toţi.

Cu cine te înţelegeai mai bine, cu mama sau cu tata?

Am avut şi am o relaţie extrem de specială cu mama mea, care îmi este în continuare cea mai bună prietenă. Asta în ciuda faptului că ea este mult mai exigentă decât tata, care a fost întotdeauna atât de înţelegător cu mine.

Cum îţi aminteşti vacanţele de vară?

Mergeam împreună cu familia la munte, la mare sau prin diverse locuri din ţară la rude şi prieteni.

Care a fost cea mai mare năzbâtie pe care ai făcut-o în copilărie şi pentru care ai fost pedepsită?

Eram în şcoala generală şi îmi amintesc că mama avea nişte sandale cu toc, de seară, care mie îmi plăceau foarte tare. Aşa că, într-o zi când ea era plecată la serviciu, am decis că este momentul să le încalţ şi să plec cu ele la şcoală. Bineînteles că aveam cu mine şi sandalele mele, pe care le ţineam într-o pungă. Din nefericire, eram atât de încântată de sandalele mamei încât nu le-am mai schimbat atunci când am plecat de la şcoală, iar pe ale mele le-am uitat în bancă. Aşa am ajuns pe tocuri acasă unde... m-a întâmpinat mama. Drept pedeapsă nu am mai avut voie să ies la joacă două săptămâni.

Dacă ar fi să faci şi altceva în afară de actorie, care ar fi acel lucru?

Mi-ar plăcea să cânt. Nu ştiu dacă aş putea să fac asta, dar mie mi-ar plăcea.

Dorinţă

Pe la vreo cinci ani, Doiniţa dorea să se facă make-up artist, iar în şcoala generală, avocat.



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: