Florin Călinescu: „Luca vrea să studieze ceva ce nu găseşti aici“
0
Actorul Florin Călinescu a vorbit, în anul 2010, cu reporterii Adevărul, despre viaţa sa, dar şi despre cei doi băieţi ai săi. La acea vreme, actorul preciza că Luca şi Petru au plecat în străinătate pentru a studia ceva ce aici nu se poate studia.
Citeşte şi:
VIDEO Fiul cel mic al lui Florin Călinescu s-a sinucis
Florin Călinescu: „Luca vrea să studieze ceva care nu găseşti aici"
VIDEO Proiectele cinematografice ale lui Luca Călinescu
Vă prezentăm mai jos fragmente din interviul apărut în ediţia tipărită a ziarului Adevărul din data de 5 august 2010:
Cine ar avea dreptul să decidă asupra vieţii şi a morţii?
Dar când bem o vodcă şi ne suim la volan, iertaţi-mă, ne asumăm inconştienţa că ne lovim de un stâlp. Cel puţin e amuzant că-l opreşte poliţistul şi el cade din maşină în stradă şi zice că nu s-a atins de nimic. Nu te omor dacă stai acasă cuminte, faci copii cu nevasta şi îi creşti. Dar când le pui punga de un leu în cap, ţi-aş umbla puţin la beregată. Cu dreptul pe care îl hotăreşte societatea. Cu ce drept avem semafoare, cu ce drept ne iau taxe şi impozite, cu ce drept trebuie să ne îmbrăcăm pe stradă, cu ce drept nu putem fi poligami legal, cu ce drept sunt atâtea lucruri care ne agresează? Cu dreptul societăţii. Dumnezeu ne îngăduie, nu ştiu dacă ne iubeşte pe toţi, dar sigur ne îngăduie pe toţi. Dar de ce de mii de ani crima şi războiul şi ciuma ne ies cel mai bine? De ce dragostea, curăţenia, puritatea şi copilăria ne ies cel mai prost?
Copiii dumneavoastră studiază în Anglia...
Dacă voiau să înveţe Agronomie, i-aş fi dat în România pentru că şcoala de aici este foarte bună. Petru a vrut să facă Muzică modernă. Arată-mi o şcoală în care se poate studia asta în România. Ei învaţă tot acolo, de la vândut bilete la sunet, de la impresariat la organizat concerte şi coperte de disc. Luca vrea să studieze ceva care, iarăşi, nu găseşti aici. Un curs de teatru şi film, şi actoricesc, şi regizoral, şi să scrii, şi să manageriezi, cronici de teatru şi caiete de sală. Şi apoi, sumele nu sunt foarte mari. Ei studiază la Liverpool, un oraş considerabil mai ieftin decât Londra, dar şi cel mai stundenţesc. Stau împreună acolo şi pot să vă spun că un apartament acolo este mai ieftin decât în Bucureşti, iar taxele sunt relativ la fel. Viaţa în sine este mult ieftină acolo.
Nu vă atrage viaţa de acolo?
E un oraş foarte bun şi Anglia mi se pare o ţară foarte mişto pentru bătrânelul care mă pregătesc să devin. E o ţară de retras foarte bună. Începând cu clima, eu am probleme cu tenul şi cu soarele, n-am voie să stau la soare, şi atunci îmi convine foarte mult.
Ce vă sensibilizează?
Toate lucrurile simple: apă, iarbă, soare, păsări. Şi filme, şi muzică. Ascult muzică clasică şi am d-astea de-ale mele, Beatles, Led Zeppelin, Uriah Heep, Jethro Tull şi Eric Clapton, toată gaşca mea, dar şi muzici d-ale copiilor mei despre care îmi spun ei. «Uite, tată, ascultă Mika!» Dacă închid ochii şi comunică cu mine, n-am fasoane. Înţeleg chiar şi «Aş da zile de la mine». În ultima vreme, m-am surprins că încep să plâng la filme şi asta nu e bine, eu care ştiu cum sunt făcute filmele. Dar unele sunt aşa de bine făcute că mă ating. Încep să nu le mai văd ca un profesionist şi asta e bine.
Dacă aţi vrea să ne spuneţi ceva despre soţia dumneavoastră, ce ne-aţi zice?
Păi nu pot să vă spun decât că sunt şi mamă, şi tată acum. Şi este foarte greu, credeţi-mă. Dar faptul că sunt cum sunt şi nu mă vedeţi prin tabloide denotă un lucru: că nu se mai poate ocupa locul, nu? Şi cu asta basta. Consider că acesta este un lucru pe care-l faci o dată-n viaţă. Nu sunt uşă de biserică, să ne înţelegem. Dar mersul la altar, jurămintele, nu poţi să le faci de mai multe ori în mod onest. Adică să încerci să fii sacru în viaţă de trei, patru ori? Este un subiect închis cu totul. Atât a vrut Dumnezeu, atât s-a întâmplat în direcţia asta. Acum mă ocup de copii. Au 24 şi 22 de ani, le-am spus că până la 25 îi consider copii, după aceea sunt doi domni care trebuie să-şi ia tălpile la spinare. Şi-n rest, femei, la adăpostul întunericului şi feriţi de paparazzi, întrucât sunt propriul meu paparazzo. Sunt leneş acum, nu mai sunt la prima tinereţe să fac toate aparatele alea, sol, inele, bârnă, preludiu mai lung... Îmi trebuie puţin confort. Sunt un tip care pot să produc şi orgasme spirituale.
Intră în comunitatea Adevărul Life de pe Facebook. CLICK AICI
Se încarcă comentariile...
