„Eu şi Leonardo Di Caprio suntem din aceeaşi stofă”

Rolul din filmul „The Reader” i-a adus actriţei Kate Winslet un Glob de Aur şi cea de-a şasea nominalizare la Oscar.

Personajul Hanna Schmitz a urmărit-o ca o obsesie. Iniţial, Kate Winslet a refuzat rolul propus de regizorul Stephen Daldry, din cauza agendei încărcate, i l-a oferit lui Nicole Kidman.

Pentru că a rămas însărcinată, Kidman a declinat oferta şi aşa s-a reîntors la Winslet. De fapt, înainte de a se vorbi la superlativ despre versatilitatea ei în pielea personajului Hanna, presa a elogiat-o pentru rolul April din „Nonconformiştii” („The Revolutionary Road”).

În „Nonconformiştii”,  filmul semnat de regizorul Sam Mendes (care îi este şi soţ), Kate îl reîntâlneşte pe partenerul ei din „Titanic”, Leonardo Di Caprio. Povestea lui April şi Frank (Di Caprio) este sinonimă cu a oricărui cuplu de tineri educaţi care îşi ascund frustrările sub aparenţa bunăstării consumeriste din societatea americană.

Amândoi visează să meargă în Franţa, pentru o carieră artistică, dar, din cauza erodării treptate a relaţiei, acest vis devine dificil de realizat. „Rolul April a fost incredibil de greu. În comparaţie cu ea, eu sunt mult mai optimistă şi mai puternică.

Sinceritatea şi exigenţa ei faţă de propria persoană cred că mă caracterizează şi pe mine. A fost un rol în care m-am regăsit cu greu, care nu m-a părăsit prea uşor”, declară actriţa într-un interviu din săptămânalul „L’ Express”.

Căsătorită cu regizorul Sam Mendes

„După ce am terminat filmările, a fost ca şi cum mi-aş fi revenit după un accident de maşină şi aveam nevoie de timp ca să mă obişnuiesc cu noua mea viaţă. Mă ataşez foarte mult de rolurile femeilor pe care le interpretez, uneori am nevoie de câteva luni de zile ca să le spun adio.

Din fericire, copiii mei nu prea îşi dau seama ce se întâmplă cu mine”, mai spune actriţa, mama unei fetiţe în vârstă de opt ani, Mia, din prima căsătorie, cu Jim Threapleton, şi a unui băieţel de cinci ani, Joe, din actualul mariaj, cu Sam Mendes.

Viaţa alături de un „Pygmalion al camerei de luat vederi” care îi dirijează emoţiile pe ecran pare să decurgă în acelaşi mod şi în propria casă. „Sam îmi oferă zi de zi o susţinere fantastică. Este capabil să îmi citească fiecare emoţie.

Dacă simt nevoia să fiu singură, îmi respectă această nevoie şi se retrage discret, lăsându-şi ceaşca de ceai nebăută lângă pachetul meu de ţigări. Dacă îmi dau lacrimile, este imediat lângă mine ca să mă ia în braţe şi să îmi spună «Lasă, o să treacă»”.

Despre reîntâlnirea cu Leonardo Di Caprio, în „Nonconformiştii”, după doisprezece ani de la „Titanic”, actriţa mărturiseşte că „a fost dificil să-l conving să accepte. Eu şi Leo nu funcţionăm în acelaşi mod.

Eu mă bazez pe instinct, el are nevoie de o perioadă lungă de reflecţie pentru a se angaja într-un proiect. A trebuit să fiu foarte răbdătoare şi să-i spun de multe ori, fără a-l forţa, «Acceptă, spune da!»”.

Aluzie la „Titanic”

„Pentru mine, Leo Di Caprio este cu adevărat cel mai bun dintre actorii din generaţia lui. Pe platoul de filmare este fascinant şi dă dovadă de nişte limite pe care abia atunci le scoate la iveală.

Amândoi suntem din aceeaşi stofă: am început să facem actorie de la o vârstă fragedă, am învăţat meseria asta făcând cursuri de teatru şi am filmat într-o peliculă care a făcut istorie”, spune actriţa făcând aluzie la  „Titanic”.

Diferenţa dintre condiţiile de acum doisprezece ani şi cele din prezent sunt de consemnat. „La «Titanic» eram înconjuraţi de o mulţime de figuranţi, de efecte speciale, de decoruri monumentale.

Acum eram doar noi doi şi atât. Uneori eram mai apropiată de el decât de soţul meu. Dacă trebuia să masez umerii vreunui bărbat între multiplele scene de filmare, acela era mai degrabă Leo”.

Machiajul a îmbătrânit-o cu 30 de ani

„The Reader” este inspirat din romanul lui Bernard Schlink, publicat în 1995, şi are la bază povestea unei aventuri dintre o femeie analfabetă şi un adolescent mai tânăr cu aproape 20 de ani decât ea. În dorinţa de a crea o imagine cât mai realistă a personajului, Kate Winslet şi-a „păstrat” şi în film kilogramele care o diferenţiază de anorexicele de la Hollywood şi a refuzat să fie dublată în scenele nud.

„Teama de propria goliciune poate cu adevărat să-ţi f... rolul, scuzaţi-mi limbajul”, a mai spus actriţa care şi în privinţa exprimării verbale îşi ia aceeaşi libertate ca şi în aceea a înfăţişării fizice: nu ţine diete şi se revoltă când revistele îi mai retuşează pe computer silueta.

Pentru că personajul ei, Hanna, apare la un moment dat mai bătrână cu treizeci de ani, Winslet a trebuit să suporte supliciul unui machiaj care a durat nu mai puţin de opt ore. „Machiajul a fost greu şi inconfortabil. Nu mă deranja însă să mă uit în oglindă şi să văd o bătrână cu figura pe care aş putea să o am eu peste 30 de ani”. Pe copiii ei însă - da. Ei nu au crezut că personajul respectiv este mama, ci bunica lor, despre care au spus că arată „oribil”.

Dacă trebuia să masez umerii vreunui bărbat între scene, acela era mai degrabă Leo Di Caprio, decât soţul meu

Teama de propria nuditate poate să-ţi f... rolul, scuzaţi-mi limbajul... Machiajul la „The Reader” a fost greu şi inconfortabil. Nu mă deranja însă să mă uit în oglindă şi să văd o bătrână cu figura pe care aş putea să o am eu peste 30 de ani

Kate Winslet, ACTRIŢĂ