Daniel Buzdugan, realizator de radio: „Eu interpretez nişte roluri la radio“

Nu a vrut să fie persoană publică. Dar, ca absolvent al Facultăţii de Teatru, cunoscutul realizator de emisiuni se transformă de fiecare dată în alt personaj atunci când face farse la telefon. Buzdu’ a devenit cunoscut în vremea studenţiei când a început să facă tot felul de farse la un post local de radio din Iaşi. Acum face acelaşi lucru la Radio Zu.

Adevărul: Cum se numeşte un om care face farse? Farsor?

Daniel Buzdugan: Se numeşte Daniel Buzdugan! Eu am început chestia cu farsele când eram student la actorie, la Iaşi. M-am dus la o emisiune la un post de radio şi din invitat am devenit realizator. De 1 aprilie, cei care aveau şi Monitorul de Iaşi aveau şi postul de radio Radio Nord Est şi mi-au zis: „Băi, de 1 aprilie fă o emisiune, lansează şi tu o nebunie, un cutremur, ceva". Am luat o carte de telefon şi am început să sun la instituţii publice şi la oameni din Iaşi. Am sunat-o şi pe Andreea Marin care mi-a zis, cu un accent de-al nostru moldovenesc, că e telefonul ei personal. I-am spus cu o voce de babă că vreau să îmi aduc o rudă din străinătate: „Doamnă, ştiţi ceva? Este telefonul meu personal şi dacă aveţi o problemă de genul acesta sunaţi producătorul emisiunii", a răspuns. Aceasta a fost una dintre farse. Am sunat pe directorul Direcţie de Cultură din Iaşi. „Alo, să trăiţi, sunt portarul de la Palatul Culturii, a căzut iar steagul" (era acolo un steag imens, ei îl ridicau pe instituţie şi el iar cădea). Omul, neştiind că este în direct, a tras o înjurătură „Cum... mă-sii a căzut iar?". Le-a plăcut şi au zis: „Gata, ai rubrică".

Cea mai tare farsă?

Nu ştiu ce să răspund, eu nu mă îndrăgostesc de farsele mele. Nu-mi place să-mi ascult emisiunile. Nici înregistrări cu mine nu am. Îmi zic prietenii: „Păstrează şi tu nişte înregistrări cu tine, să ai ce arăta la copii şi nepoţi". Eram antifacebook, dar acum mă interesează să văd ce zice lumea, scriu nişte lucruri pe care le simt şi le pun acolo. ­Nu-mi place să mă uit în oglindă, să mă văd pe mine.

Sunt şi actori care nu văd filmele cu ei...

Venind din lumea teatrului, şi eu văd lucrurile la fel. Oamenii care fac umor sunt nişte oameni trişti, tocmai pentru că jobul lor presupune să-i distreze pe ceilalţi. Şi când te întorci către tine nu găseşti supapa de refulare. Mulţi sunt dezamăgiţi când văd că Buzdugan e un un om liniştit. La Sibiu, unde am fost săptămâna trecută în concediu, oamenii din restaurantul unde luam masa  erau uimiţi că nu sunt aşa cum mă percepeau ei. Eu nici nu am vrut să fiu persoană publică.

Eşti absolvent de Teatru. Actoria nu presupune expunere publică?

Cineva spunea că radioul este teatrul minţii. Şi la radio, practic, eu interprez nişte roluri. Pe mine m-a ajutat foarte mult radioul pentru că eram rârâit şi sâsâit. Făceam radio şi eram student la teatru. Îmi auzeam vocea în căşti şi a fost cea mai bună lecţie de dicţie.

Ce roluri ai jucat?

Am jucat  la Teatrul Naţional din Iaşi. Am fost Hamlet în timpul facultăţii, un Hamlet tuns zero. Şi Ofelia tot tunsă zero era, aşa am hotărât noi, colegii, să ne tundem toţi. La teatru am ajuns datorită unui coleg din clasa I care acum este solist al Operei Regale din Oslo. El m-a dus la Filarmonică unde erau ore pentru licee şi şcoli generale. Şi cineva de acolo ne explica să înţelegem muzica clasică. Prin nişte cunoştinţe am ajuns la Opera din Iaşi unde am făcut figuraţie. A fost un element important pentru educaţia mea, pentru că opera a fost pentru mine discoteca, clubul, crâşma - era chiar şi un bar acolo, Teatrul şi Opera din Iaşi fiind în aceeaşi clădire. Acolo mi-am petrecut adolescenţa. Acolo agăţam fete. Aşa am cunoscut colectivul de la teatru. Prima dată am dat la Filosofie şi, mulţumesc lui Dumnezeu, am picat. Anul următor am dat la teatru şi am intrat.

Ai fost „răsplătit" pentru vreo farsă?

Propunerile de farse vin pe e-mail la Radio Zu. Uneori, primesc şi acte scanate, facturi, dovezi despre evaziune fiscală. Odată am făcut o farsă unei doamne care avea o cofetărie, ­i-am spus să cotizeze pentru profesorii din comisia de la Bacalaureat cu prăjituri. După ce am difuzat farsa, mi-a telefonat să o scot de pe net. N-am scos-o. A doua zi, a venit la redacţie şi mi-a zis să intru în maşină, unde avea o sacoşă cu zahăr, ulei, făină, prăjituri şi un plic cu o sută de euro. Mă tot ruga să le iau, am avut senzaţia că sunt filmat, că e ceva în neregulă. Le-am aruncat, evident, şi am fugit.

Este obositor sau amuzant să faci munca asta?

Este foarte obositor. Plec dimineaţa la radio, telefoanele le dau seara, când e omul acasă şi are timp să stea de vorbă. Şi tot eu la montez. Nu sunt un justiţiar, ne amuzăm pur şi simplu!

Ce face ca o farsă să prindă?

E nevoie de informaţii despre subiect. În general, farsele cu oameni din Ardeal, Moldova şi Oltenia ies foarte bine şi datorită accentului oamenilor. Bucureştenii nu prea stau la discuţie la telefon, sunt foarte stresaţi la telefonul fix, unde te sună pentru fel şi fel de sondaje. Multe farse le fac la rubrica de anunţuri. Am stat  de vorbă cu o vrăjitoare căreia i-am cerut să-mi ghicească numerele la Loto 6 din 49, i-am cerut să mă descânte de pleonasm.

Te consumă munca aceasta?

Te consumă foarte mult. Dar mă binedispune după ce îmi iese o emisiune bună. Eu nu încerc să par altcineva, doar că în viaţa de zi cu zi sunt mai obosit şi mai puţin vesel.

Ai avut varicelă la începutul verii. Acum eşti în convalescenţă?

N-am crezut niciodată că voi ajunge să fac vărsat de vânt la vârsta asta. Am avut o formă agresivă cu erupţii pe gât, pe limbă, pe urechi, care nu mi-a permis să ies din casă. În faţa acestei boli eşti precum ciobanul din Mioriţa, nu iei nicio măsură, că nu are efect. Există doar o soluţie mentolată cu care îţi dai pe faţă şi aştepţi.

Cum a reacţionat copilul tău văzându-ţi faţa albită de soluţie?

Îmi zicea să nu mă apropii de el că îl murdăresc!

"Pe mine m-a ajutat foarte mult radioul pentru că eram rârâit şi sâsâit."

A câştigat primii bani făcând figuraţie, în clasa a IX-a

Daniel Buzdugan s-a născut la 23 septembrie 1975 la Iaşi. A început să facă emisiuni la postul local Radio Nord Est. A realizat emisiuni la Radio Contact, Radio 21. Primii săi bani i-a câştigat făcând figuraţie la operă, în clasa a IX-a. „Pe toţi tinerii i-aş învăţa să muncească de mici pentru că te înveţi cu chestia asta şi îţi este mai uşor apoi să-ţi găseşti un loc de muncă. Se citeşte în ochii tăi vechimea... A fost un lucru extraordinar pentru mine, pentru că tata a ieşit la pensie înainte de '89, era miliţian, iar mama casnică. Trăiam dintr-un singur salariu - mama a renunţat la serviciu pentru că eu m-am născut cu probleme de sănătate . M-am născut la şapte luni, toţi doctorii îi spuneau: «Doamnă, nu vă faceţi speranţe că ăsta nu va trăi». Mi-era ruşine să le cer bani. Nici nu aveau de unde. Mulţumesc lui Dumnezeu că am avut şansa de a lucra de mic", spune Buzdugan.