Colivia cu păcate
0
Dr. Cristian Andrei face terapie cu cei opt concurenţi de la „Închisoarea Păcătoşilor“, reality-show-ul difuzat la Kanal D, în fiecare luni şi marţi, de la 20.30.
Adevărul TV: Printre cei psihanalizaţi în „Închisoarea păcătoşilor" se află şi cel care, potrivit justiţiei, a ucis-o pe Mihaela Runceanu. De ce aţi acceptat să jucaţi un rol important într-un show care, într-un fel, îi reabilitează pe autorii unor fapte grave?
Cristian Andrei: Întotdeauna am acceptat să intru în medii care au o importantă componentă educativă. Cred că una dintre obligaţiile mele profesionale este să îi ajut pe oameni să interpreteze corect comportamentele celor din jur, dezbătând cazuri care sunt semnificative. Pentru asta accept să lucrez în medii mai puţin plăcute, cu personaje incomode, pentru că aceste medii şi aceste personaje sunt apreciate de acea categorie de populaţie care are nevoie de educaţie.
Care este scopul emisiunii, în afară de cel ce ţine strict de audienţă?
Nu sunt producătorul emisiunii, ci doar unul dintre specialişti; cu toate astea, nu mi-e indiferent scopul ei. După cum bine ştiţi, protagoniştii sunt persoane obişnuite care ajung în situaţii excepţionale prin comportamente categorisite de comunitate ca fiind păcate grave. Din punctul de vedere al profesiei mele, aceste păcate sunt tulburări care trebuie înţelese corect, dat fiind faptul că nu sunt păcatul unei singure persoane, ci mai degrabă al întregii comunităţi.
Această expunere, care, teoretic, ar trebui să se petreacă în intimitatea cabinetului, nu le face mai mult rău „subiecţilor"?
Nu personajele emisiunii sunt principalii beneficiari, ci telespectatorii care se recunosc în pielea acestor personaje. Cu cât un caz prezentat este mai impresionant, cu atât mai mare este gradul de empatizare cu care e privit. Asta înseamnă că oamenii care se recunosc în acel caz vor avea mai multe motive să caute ajutor, să facă ceva. În ce priveşte soarta „păcătoşilor", niciunul nu părăseşte emisiunea fără să primească consiliere asupra soluţiilor profesionale care îi stau la îndemână.
Care credeţi că va fi cel mai dificil aspect al acestui reality-show?
Dat fiind faptul că vorbim aici de cazuri reale, este destul de dificil de prevăzut răsturnările de situaţie care au loc în comportamentul şi în interacţiunile personajelor implicate în acest show. Pentru a menţine echilibrul, trebuie găsită cea mai bună combinaţie între interesul producătorului, interesul protagonistului şi etica profesională a celor implicaţi.
Credeţi că va avea succes emisiunea? Prin ce anume?
Este foarte probabil ca această producţie să aibă succes, pentru că este un format original şi aduce în dezbatere situaţii de viaţă deosebit de dificile, pe care puţini ştiu să le soluţioneze. Apoi, dinamica grupului de păcătoşi este una deosebită, bogată în evenimente şi detalii extreme - ceea ce e pe gustul publicului românesc, obişnuit în ultimii ani cu stimuli intenşi de televiziune.
Aţi scris cărţi despre femei şi aţi studiat, la propriu, natura feminină. Vă mai surprind femeile?
Da, sunt surprinzătoare prin aspecte frumoase uneori şi monstruoase alteori. Poţi descoperi calităţi ale unei femei după ce au trecut mulţi ani şi este foarte târziu. În acelaşi timp, poţi fi surprins de abuzul emoţional sau de intrigile unei femei când nici nu bănuieşti, când credeai că totul este bine în relaţia cu ea.
Ce femei din showbizul autohton v-au atras atenţia şi prin ce anume au făcut-o?
Apreciez „maternalitatea" Emei Zeicescu, verticalitatea Melaniei Medeleanu, forţa Mihaelei Rădulescu, caritatea Mbelei Nzuzi.
Faceţi deosebirea între iubire şi dragoste?
Dragostea este varianta erotică a iubirii şi se desfăşoară după legi proprii (legea atracţiei, a egoismului legitim, a reciprocităţii). În schimb, iubirea este lumina interioară după care ne orientăm ca să ne facem fericiţi unii pe alţii.
Odată cu „artificiile" de la începutul unei relaţii dispare starea de graţie. Cum ar trebui menţinută aceasta peste ani, fără a evada din cuplu?
În termeni psihologici, misterul este un gestalt neîmplinit, adică un întreg care încă nu s-a întregit de fapt. Asta presupune ca partenerii să păstreze secrete, să facă surprize, să se dezvolte individual - toate acestea pentru a lăsa loc semnelor de întrebare, îndoielii şi chiar frustrării de care are nevoie o persoană pentru a se îndrăgosti.
V-au ferit cunoştinţele pe care le deţineţi de probleme mari?
Dimpotrivă. Consider că sunt un om iubit cu patimă şi, uneori, cu aşteptări foarte mari. Asta le face pe unele persoane din viaţa mea să tensioneze relaţia cu mine, făcând-o foarte dificilă.
De ce moare, cel mai adesea, atracţia fizică între parteneri?
Erotismul este un aspect temporar al vieţii. Ea se aprinde, creşte nestăpânit şi apoi se stinge. Cel mai mare duşman al erotismului este însăşi convieţuirea cu persoana iubită. Aşa se explică de ce soţul şi soţia ajung să nu se mai simtă atraşi reciproc. Ei împărtăşesc atât de multe detalii de viaţă, inclusiv unele dezagreabile, încât misterul care îi atrage pe cei doi este tot mai mic.
Să vorbim puţin despre infidelitate...E condamnabila?
Când vine vorba despre dragoste, oamenii moderni sunt ipocriţi. Ei pretind de la celălalt fidelitate, predictibilitate a comportamentului, dar, în acelaşi timp, vor să fie în continuare atrăgători pentru toată lumea. Oamenii care cer fidelitate apreciază telenovelele şi filmele de la Hollywood, pline de permutări sexuale şi de excese în acest domeniu.
Aţi simţit vreodată nevoia să mergeţi la psiholog?
Da, am simţit această nevoie, dar, până în prezent, am împărtăşit problemele mele mai degrabă cu un preot; asta nu din lipsă de încredere în specialiştii profesiei de psiholog, ci pentru că problemele mele s-au plasat mai degrabă în sfera spirituală.
Preferăm să ne descărcăm sufletul în faţa prietenilor. E tot o terapie. De ce e mai bine să mergem la psiholog?
Există câteva principii ale ajutorării. Unul dintre ele este să ajuţi un om dacă îţi cere, nu dacă tu consideri că are nevoie de ajutor, pentru că, altfel, va interpreta ajutorul tău ca pe o agresiune sau ca pe un demers din interes. Cel de-al doilea principiu este să te confesezi acelei persoane care poate cuprinde ceea ce-i spui fără să te judece şi fără să fie afectată mai mult decât tine de acea problemă. Ei bine, un astfel de om este psihoterapeutul...
Se încarcă comentariile...
