Cinematografia romaneasca nu-si scoate banii

crede Dan Pita

Detinator al Leului de Argint (1992) pentru pelicula "Hotel de lux" si al premiului Federatiei Internationale a Presei de Cinema pentru ,Concurs", Dan Pita revine in atentia cinefililor cu ,Femeia visurilor", care va avea premiera astazi. Personajul principal, Thomas (Dan Condurache), aflat la apogeul carierei, este obsedat de ,angoasele si de nalucirile femeii dorite, dar mai ales de cautarile profesionale", dupa cum spune Dan Pita.
- Va regasiti in personajul Thomas?
- Eu nu am nimic comun cu acest personaj. Nu ma uit ca intr-o oglinda. Nici nu aveam cum s-o fac pentru ca Rasvan Popescu, scenaristul filmului, a venit la mine cu o carte scrisa inainte de a ne cunoaste. De altfel, este prima noastra colaborare. El a venit la mine si mi-a propus acest subiect, dar nu avea cum sa scrie despre mine pentru ca, la vremea aceea, nu ma cunostea. Sigur ca, eu fiind regizorul filmului, personajul a suferit anumite modificari fata de cum l-a conceput Rasvan Popescu, care tin in primul rand de modul cum vad eu un caz ca al regizorului de film, personalitatea lui, raportul cu ceilalti colaboratori, cu actorii, cu povestea in sine.
- La simpla citire a subiectului filmului, fara vizionarea sa, oricine va cunoaste filmografia isi da seama ca acesta seamana cu celelalte.
- Mi-ar placea sa spuna cineva asta, dar dupa ce vede filmul. Adica sa se inteleaga ca am un stil inconfundabil. Eu cred ca personalitatea unui regizor trebuie sa se "simta" in opera sa. Filmele mele nu trebuie sa semene intre ele, dar trebuie sa dea celui care le vede sentimentul ca sunt facute de aceeasi mana.
- De ce l-ati ales pe Dan Condurache?
- E un actor cu care voiam sa lucrez mai de mult si mai tot timpul l-am observat. Este prima data cand lucram impreuna si am avut mereu sentimentul ca in raport cu el fac o nedreptate ca nu l-am solicitat pana acum.
- Cum vedeti la ora actuala starea cinematografiei romanesti?
- E mult de spus aici. Principala problema trebuie sa o rezolve cei care conduc destinele tarii. Cata vreme cinematografia face parte din cultura nationala, este o parte componenta a spiritualitatii romanesti, ar trebui ca persoanele care conduc cultura si tara sa fie mai atente cu acest sector. Mai ales din punct de vedere financiar, care nu inseamna doar un efort banesc, ci si o serie de facilitati acordate celor care vor produce filme, cum ar fi scutiri de impozite, tocmai pentru ca omul sa aiba curajul sa bage bani in cinematografie. Pentru ca, dupa cum se stie, nici o cinematografie europeana nu este rentabila, daramite cea romaneasca! Si cele mai teribile superproductii autohtone nu si-au scos banii pentru ca nu exista o "piata" care sa-ti permita sa amortizezi din cheltuieli. Pe de alta parte, cinematografia romaneasca s-a dezvoltat atunci cand exista o anumita ritmicitate a productiilor si a premierelor. Acum se fac doua filme intr-un an si douasprezece in alt an.
- Consiliul National al Cinematografiei este necesar?
- Eu vad utilitatea unui for care sa conduca cinematografia, dar care sa fie independent de factorul politic. Pentru ca, de fiecare data cand apare o alta echipa politica, ei iau legile cinematografiei si le schimba in functie de interese. In acest moment, CNC-ul tine de Ministerul Culturii. si acest lucru este rau. Ideal ar fi sa fie independent. Doar pentru asta ne-am luptat in 1990! Pentru realizarea acestui lucru ar trebui sa existe in primul rand o solidaritate de breasla. Nu sa existe atatea organizatii, cati regizori sunt.
- Cum v-ati "strecurat" inainte de 1989 sa nu faceti nici un film la comanda?
- Eu nu am nici un fel de idee peiorativa despre comanda. Sunt convins ca si in America, si, in general, peste tot in lume se fac filme la comanda. Eu de unele m-am ferit, dar le-am acceptat pe cele care erau inspirate din marea noastra literatura pentru ca m-au atras si am vrut sa le fac. Nu uita ca am debutat cu un film dupa Agarbiceanu, "Nunta de piatra".
- Cum este "Femeia visurilor" pentru Dan Pita?
- Din punct de vedere al acestui film, portretul acestei femei a visurilor este creionat din mai multe imagini. Nu e o singura fiinta, portretul ei este construit din alte cateva portrete. De exemplu, mi-as permite sa spun ca si imaginea mamei intra in poveste. Intra sotia, iubita, fosta iubita, viitoarea iubita, deci un portret format din chipuri si gesturi, si obisnuinte, si raceala, si candoare, totul legat de universul femeii. Pentru mine, femeia visurilor este intotdeauna aceea care ma intelege, cu bunele si cu defectele mele. Nu cred ca vin cu un raspuns original, dar ceea ce m-a atras la o femeie a fost pe de o parte instinctul matern in raport cu grija fata de mine, sa simt ca e ceva cald, ocrotitor in fiinta ei, pe de alta parte o preocupare estetica, si nu in ultimul rand, relatia de prietenie.