Caramitru, despre Tamara Buciuceanu-Botez: „I-am propus să joace un rol pe care l-a dorit toată viaţa. Mi-a zis timidă şi speriată că nu mai are putere“

Caramitru, despre Tamara Buciuceanu-Botez: „I-am propus să joace un rol pe care l-a dorit toată viaţa. Mi-a zis timidă şi speriată că nu mai are putere“

Ion Caramitru Florin Ghioca

Ion Caramitru (77 de ani) a reacţionat în urma veştii că actriţa Tamara Buciuceanu-Botez s-a stins din viaţă azi, 15 octombrie, la vârsta de 90 de ani, şi a comparat-o pe „doamna comediei româneşti“ cu regretatul actor Toma Caragiu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tamara Buciuceanu-Botez a murit pe 15 octombrie după ce a fost internată de urgenţă la Spitalul Elias, la începutul lunii, pe fondul unor probleme cardiace, iar în ultimele zile starea sa de sănătate se agravase.
 
 
Ion Caramitru a vorbit, într-o intervenţie telefonică la Digi 24, despre moartea Tamarei Buciuceanu-Botez. Directorul Teatrului Naţional din Bucureşti a declarat că marea actriţă „era un om foarte sensibil“ şi că la ultima discuţie i-a propus să joace în „rolul vieţii“, însă a refuzat pentru că „nu mai are putere“.
 
„A dispărut una din marile noastre artiste ale tuturor timpurilor, ca unicat, pe un culoar pe unde au strălucit nu multe, dar extrem de importante actriţe care au putut să combine comedia bufă, de caracter, de moravuri, de idei cu drama autentică. Din categoria asta atât de diversificată şi extrem de profundă ca ştiinţă artistică şi cultură teatrală aş putea să-l mai numesc pe Toma Caragiu. Cred că ei doi ar face un cuplu al acestei descrieri. Şi când au jucat în Revizorul, în regia lui Pintilie, el era primarul şi ea primăreasa, era un cuplu uluitor“, a spus Caramitru, potrivit digi24.ro. 
    
„Am mai vorbit la telefon. S-a retras. La un moment dat i-am propus să joace un rol pe care l-a dorit foarte mult, toată viaţa şi pentru care ar fi fost dedicată să joace, rolul principal în Micul infern, piesă care se joacă la TNB. Ea ar fi fost prototipul. Mi-a spus atunci timidă şi speriată că nu mai are putere, că îmi mulţumeste, că e rolul vieţii ei, dar e puţin prea târziu, că nu se simte în stare. Aceasta a fost ultima mea discuţie profesională cu ea“, a completat directorul TNB. 
 
„Ascundea o timiditate foarte mare şi o slăbiciune sufletească de o factură cu totul aparte“
 
„Deşi aplombul ei comic şi tonusul dramatic dădeau sentimentul că eşti în faţa unei forţe a naturii, era de o timiditate şi de o spaimă artistică incredibile. Îi creştea tensiunea, avea emoţii ucigătoare. Foarte greu să depistezi un artist de valoarea ei ca fiind egală cu ea însăşi. Într-un fel era ca om, în alt fel ca artistă, dar undeva în spate se afla o stâncă puternică. Dar ca orice om sensibil, pentru că era un om foarte sensibil, ascundea o timiditate foarte mare şi o slăbiciune sufletească de o factură cu totul aparte, slăbiciune în sensul delicateţii“, a mai spus Ion Caramitru, despre Tamara Buciuceanu-Botez.
 

Fetiţa cu stea din Tighina

Tamara Buciuceanu-Botez s-a născut la Tighina (Republica Moldova), pe 10 august 1929. A avut patru fraţi, Nicuşor, Costică, Lizon şi Iulia Buciuceanu, cea care avea să devină una dintre cele mai mari cântăreţe de operă din România.

„Când m-am născut eu, noaptea, doctorul i-a spus mamei: Doamnă, e o lumina afară ca ziua. Fetiţa asta o să aibă noroc, o sa aibă o stea!“, povestea Tamara Buciuceanu-Botez în volumul monografic „O viaţă închinată scenei“, de Bogdana Darie. „Momentul acesta luminos s-a petrecut în casa unui om de vază al oraşului Tighina din Basarabia. (…) Copiii familiei Buciuceanu luau lecţii de canto, de pian, de balet sau de recitare ca nişte adevăraţi elevi ai unor şcoli superioare. Aşa se face că, la vârsta de opt ani, Tamara cânta la pian Concertul în Do Major de Mozart, în Sala de Concerte din Tighina: Abia ajungeam să pun piciorul la pedală. Mi-a plăcut întotdeauna să mă asculte mai mulţi oameni. Când aveam şase ani, iar Iulia patru, eu cântam, iar ea dirija. Era obiceiul familiei să avem invitaţi în fiecare sâmbătă şi duminică, iar eu cu Iulia făceam program artistic. Nu ne ruga nimeni, ne plăcea“.
 
În acest context, în anul 1936, în luna decembrie are loc primul spectacol organizat în care debuteaza fetele familiei Buciuceanu. Tamara, fiica cea mare, şi Iulia, cea mică, aveau rolurile de îngeraşi. În spectacolul „Irozii“, micuţa actriţă s-a dovedit lipsită de emoţie distructivă, aducând cu ea o notă de bună dispoziţie şi de umor şi prezenţă scenică. 
 
„Au fost odată două fete. Una brunetă şi alta blondă. Celei brunete îi plăcea să spună poezii, iar cea blondă cânta foarte frumos. În serile când se adunau prietenii părinţilor, ele făceau un mic spectacol. Tamara recita şi cânta la pian, iar Iulia interpreta frumos melodii. Aşa a început cariera lor de artiste“,  sublinia actriţa în monografia „Tamara Buciuceanu, O viaţă închinată scenei“.
 

65 de ani de carieră şi peste 1500 de roluri memorabile
 
Tamara Buciuceanu-Botez a făcut peste 1500 de roluri memorabile, dintre care amintim de Aneta Duduleanu din „Cuibul de viespi“, regia Horea Popescu, Chiriţa din „Chiriţa în provincie“, regia Alexandru Dabija. Rămâne fără îndoială ca o carte de vizită a actriţei personajul Vica Delcă din piesa „Dimineaţă pierdută“ după Gabriela Adameşteanu. 
 
A jucat în peste 25 de filme, personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria „Liceenii“. A mai apărut în filme precum „Nunta mută“ a lui Horaţiu Mălăele şi „Toată lumea din familia noastră“ al lui Radu Jude.
 
De asemenea, Tamara Buciuceanu a făcut o carieră impresionantă şi în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. În cele peste şase decenii de activitate a jucat pe scenele mai multor teatre din Bucureşti, precum Teatrul Giuleşti (actualul Odeon, unde a debutat în piesa „Marfă din Makkar'“), Teatrul de Comedie, Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ şi Teatrul de Operetă, într-o serie de roluri, principale sau secundare, îndrăgite de public: „Pălăria florentină“, „Gaiţele“, „Contesa Maritza“, „Văduva veselă“, „Lăsaţi-mă să cânt“, „Vânzătorul de păsări“, „Voievodul ţiganilor“, „Sânge vienez“, „Marco Polo“, „My Fair Lady“, „Nepotul“, „Azilul de noapte“, „Joc de pisici“, „Titanic vals“, „Interviu“, „Reţeta fericirii“, „Tartuffe“, „Dimineaţă pierdută“, „Somnoroasa aventură“, „Romeo şi Julieta la început de noiembrie“, „Scaunele“, „Cumetrele“, „Doctor fără voie“, „Domnişoara Nastasia“, „Mamouret“, „Însemnările unui necunoscu“, „Aşteptând la arlechin“, „Divorţul de aur“, „Aplauze... aplauze“.
 
 
Tamara Buciuceanu-Botez a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti la clasa profesorului Ion Baltateanu în 1952, după ce îşi începuse studiile de actorie în 1948 la Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri“ din Iaşi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: