VIDEO Confesiuni din viaţa artistei Audrey Hepburn. Fiul ei vorbeşte despre familia şi cariera protagonistei din „Breakfast at Tiffany’s“

O femeie simplă care prefera liniştea familiei în locul excentricităţilor de la Hollywood, o mamă devotată căreia îi plăcea să muncească pentru bunăstarea copiilor. Aşa îşi descrie Luca Dotti (43 de ani) mama, într-un interviu pentru larevista.ro.

Luca Dotti, fiul pe care Audrey Hepburn l-a avut în a doua căsnicie, cu psihiatrul italian Andrea Dotti a realizat portretul celei care a devenit un icon global în cinematografie şi modă.

„Nu a fost un înger, nu a fost o sfântă, nu era deloc perfectă. Dar a fost o persoană foarte caldă şi autentică“, a declarat Luca Dotti pentru larevista.ro. „Mama mea muncea extrem de mult. Uneori avem tendinţa de a asocia Hollywoodul cu o viaţă lejeră, dar Audrey Hepburn a muncit întotdeauna din greu pentru cariera ei şi pentru a fi mamă. Se gândea mereu la oamenii săraci şi bolnavi şi spunea că nu te poţi plânge niciodată, pentru că mereu va fi cineva cu probleme mai mari ca ale tale“, îşi aminteşte el de cea care a murit la 63 de ani din cauza cancerului.

Nu avea o atitudine de star; acesta este principalul motiv pentru care oamenii încă se identifică cu ea. Mama mea este un anti-star în multe privinţe. Mereu spunea: «Am fost atât de norocoasă să fiu persoana potrivită, la locul şi momentul potrivit!»

De altfel, pentru simplitatea şi naturaleţe, Audrey Hepburn a rămas şi astăzi o emblemă a modei. „Întotdeauna simplifica designul hainelor. Dacă erau prea multe elemente decorative, flori, paiete sau mărgele, le îndepărta, cred că era influenţa educaţiei sale protestante. În modă, ea avea filosofia : când găseşti ceva care-ţi vine bine, rămâi cu asta, nu o lua razna încercând să urmezi moda şi cumpărând tot ce apare, ci mai degrabă rămâi credincios lucrurilor care ţi se potrivesc cel mai bine. Mereu îşi dorea să se simtă confortabil. Când nu trebuia să meargă la un eveniment special, purta blugi şi un tricou“, şi-o aminteşte el pe artistă.

„Nu se gândea să câştige bani şi să meargă la cumpărături de bijuterii sau haine scumpe. Multe dintre hainele frumoase pe care le purta la evenimente speciale erau împrumutate de la designeri. Era foarte fericită cu ce avea, niciodată nu a vrut mai mult. Dacă voia mai mult, era ceva legat de familie, mai ales de copii. Putea investi într-o şcoală bună, dar nu într-o maşină scumpă“, o caracterizează Dotti.

Momentul în care am devenit conştient de celebritatea ei a fost după ce a murit. Presa era peste tot în jurul casei, iar chipul ei era pe coperta fiecărei reviste. Multă vreme am separat total viaţa mamei mele de propria mea carieră, dar, mai târziu, am realizat că nu te poţi preface că mama ta nu a fost Audrey Hepburn.

Aceleaşi repere au ajutat-o să rămână cu picioarele pe pământ într-o perioadă în care faima i-ar fi putut schimba personalitatea şi stilul de viaţă. „Ea nu avea o atitudine de star; acesta este principalul motiv pentru care oamenii încă se identifică cu ea. Mama mea este un anti-star în multe privinţe. Mereu spunea: «Am fost atât de norocoasă să fiu persoana potrivită, la locul şi momentul potrivit!»“, o descrie el pe femeia modestă care prefera valorile tradiţionale.

„Plimbam câinii împreună, fiindcă pentru ea era foarte important să aibă copiii şi animalele împreună în casă. Mergeam la plajă vara, cu fratele şi tatăl meu. Îmi amintesc când m-a învăţat să merg pe bicicletă“, spune el. Pentru a reconstrui perioada în care mama îi era alături, Dotti îşi va lansa cartea „Audrey at Home“, cu poveşti, fotografii de familie şi reţetele după care gătea mama lui. „Gătea foarte bine şi îi plăcea mult. Mergea la piaţă, îi plăcea să meargă la supermarket. America era o mare descoperire, cu supermarket-urile sale imense şi maşinile scumpe, părea să aibă atât de multe de oferit“, observă fiul artistei.

Profund marcată de perioada celui de-al Doilea Război Mondial, actriţa şi-a dorit să aibă o fermă, ca să se ocupe de gospodărie. „Astfel, ştia că în caz de război avea propria ei mâncare în grădină. A suferit teribil de foame; în timpul războiului, uneori, nu aveau ce mânca zile întregi“, recunoaşte el.

Deşi presa internaţională a promovat cel mai mult imaginea din filmul „Breakfast at Tiffany’s“ (1961), în care Audrey Hepburn purta celebra rochie neagră Givenchy în interpretarea personajului Holly Golightly, Dotti spune că rolul nu o caracteriza cu adevărat. „Acea imagine este cea mai îndepărtată de ceea ce a fost mama, a fost singurul caz în care a interpretat un personaj atât de diferit“, o descrie el pe cea care a câştigat premiile Oscar şi BAFTA pentru rolul principal din „Vacanţă la Roma“ (Roman Holiday) şi alte nominalizări pentru „Povestea unei călugăriţe“ (The Nuns Story) şi „Sabrina“.

În ciuda tentaţiilor şi a mediatizării intense, Audrey Hepburn ducea o viaţă normală şi era o mamă de modă veche. „Marea ei dorinţă era să aibă o familie şi să crească copii. Nu era o femeie a exceselor. Dar ea avea o viaţă de familie fericită, ceea ce era mult mai important pentru ea decât cariera, iar în anii ’60, a luat o pauză de actorie ca să-l crească pe fratele meu (Sean Hepburn Ferrer, băiatul din prima căsnicie, cu Mel Ferrer – n. r.)“, recunoaşte el. „Mi-a luat multă vreme să înţeleg că mama mea era o vedetă, pentru că nu se purta ca una. Paparazzi erau mereu prin preajmă, presa scria poveşti, dar de multe ori trebuia să le inventeze, pentru că ele nu existau şi credeau că dacă nu trăia o viaţă strălucitoare, era deprimată. Dar ea avea o viaţă de familie fericită, ceea ce era mult mai important pentru ea decât cariera“, explică Dotti.

Vedeta ştia cum să reacţioneze în faţa fotografilor curioşi, astfel încât să-şi apere copiii. „Obişnuia să spună că paparazzi doar îşi făceau treaba. Zicea: «Hai să zâmbim şi să facem o poză frumoasă, iar apoi ne vedem de vieţile noastre. Nu sunt atât de multe poveşti despre mine, aşa că ei trebuie să facă ceva să creeze o poveste»“, îl liniştea ea pe băiatul de atunci.

Pentru că ducea o viaţă simplă, fără extravaganţe hollywoodiene, Dotti nu şi-a dat seama ce însemna statutul de vedetă, până la un moment dat. „Momentul în care am devenit conştient de celebritatea ei a fost după ce a murit. Acele zile de după ce a murit mi-au arătat cât de faimoasă era. Presa era peste tot în jurul casei, iar chipul ei era pe coperta fiecărei reviste. Multă vreme am încercat să am o viaţă privată şi am separat total viaţa mamei mele de propria mea carieră, dar, mai târziu, am realizat că nu te poţi preface că mama ta nu a fost Audrey Hepburn“, recunoaşte Dotti, care a studiat designul grafic, o meserie departe de vizorul public.

„După război, a fost salvată de UNICEF, iar principala ei motivaţie de a lucra cu ei a fost faptul că trecuse prin această experienţă. Spunea că una dintre cele mai importante experienţe de viaţă pentru ea a fost pe teren în Africa. Ştia că ce aveau nevoie acei copii era o mână de ajutor, un zâmbet, cineva care să-i trateze ca pe nişte fiinţe umane“, îi prezintă el cariera umanitară ce a presupus vizite constante în Africa, America Latină şi Asia, pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi.

În memoria acelor zile, astăzi, Dotti se ocupă de organizaţia Audrey Hepburn Children’s Fund, pe care a înfiinţat-o în 1994, la un an de la moartea mamei sale.

Pe 20 ianuarie 1993, artista s-a stins din viaţă din cauza cancerului, însă, şi în ultima clipă, tot cu gândul la copii a rămas.

„Era foarte calmă şi conştientă că era ceva serios şi că avea să-şi piardă viaţa, dar se gândea mai ales la noi (copiii – n. r.). Se întreba dacă eram suficient de maturi, dacă totul era sub control şi îşi făcea griji să nu trecem prin prea mult stres“, conchide fiul lui Audrey Hepburn.

Interviul integral cu Luca Dotti poate fi citit aici.