Anca Ţurcaşiu: „Nu sunt cântăreaţă, eu sunt actriţă!“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La 15 ani s-a lansat pe scena de la Mamaia, la insistenţele mamei ei. Percepută drept cântăreaţă, Anca Ţurcaşiu este, de fapt, actriţă până în măduva oaselor. Artista de 41 de ani dezvăluie lucruri inedite din viaţa şi cariera ei (peste 25 de ani de la debut), cu o francheţe şi o naturaleţe demne de un Premiu Gopo!

Te-ai născut la Bucureşti, dar ai urmat Academia de Teatru şi Film din Târgu Mureş. Cum s-a întâmplat aşa, câtă vreme toată lumea încerca să ajungă să studieze în Capitală?

Am diploma de acolo, am stat în acest superb oraş doar două luni. Asta pentru că singura promoţie de artişti specializaţi în musical a trebuit să dea examenul de diplomă pe un teren neutru şi nu la Facultatea de Teatru şi Film din Bucureşti. Târgu Mureş este oraşul vieţii mele, sunt îndrăgostită de el şi de oamenii de acolo. Coincidenţa face ca acum să lucrez cu fiul rectorului care mi-a semnat diploma, cu Attila Beres, care este regizorul spectacolului la care repet de zor pentru rolul Rebeca, musical care se joacă cu succes în Germania, Austria şi Ungaria şi care va avea premiera în luna mai, la teatrul de operetă Ioan Dacian.

image

Lumea te percepe mai degrabă ca pe o cântăreaţă, decât ca pe o actriţă.

O aiureală! Nu sunt cântăreaţă, eu sunt actriţă! N-am vrut niciodată să cânt, pentru mine a fost doar o întâmplare. Pe vremea lui Ceauşescu s-a împământenit numele acesta pentru că eu apăream la televizor din trei în trei luni, că mai des nu aveam voie, cântând. Am luat şi premii la diferite festivaluri de muzică, dar nu m-am lăudat niciodată cu ele, tocmai pentru că nu le-am considerat adevărate realizări sau, mai bine zis, realizări care să mă reprezinte.

Mama ta te-a împins pe drumul acesta. Da, ea m-a împins să fac Şcoala Populară de Artă. Când am ajuns la Mamaia, în 1986, şi am văzut lumea care aştepta să cânt, aproape că am făcut pe mine! Însă pe scena de teatru sau pe platoul de televiziune, ca entertainer, mă simt ca peştele în apă!

Cum vei proceda cu fiul tău, Radu? Te-ai gândit la o meserie pentru el, ce ţi-ar plăcea să facă?

Eu?! Nu, nici vorbă. La 12 ani are o personalitate extraordinar de puternică. Sunt chiar un pic depăşită şi nu cred că aş reuşi vreo clipă să-i impun vreo direcţie anume.

El cum te percepe ca artistă, te critică vreodată?

Mă ignoră. E un mod de revoltă pentru faptul că am lipsit mult de acasă. Adică percepe scena ca pe acel ceva care m-a luat de lângă el. Eu îi înţeleg răzbunarea. Uneori însă mă ajută să repet texte.

Deci nu o să mai scoţi niciun album de muzică.

Album niciodată! De cântat mai cânt pe la emisiuni de televiziune şi pe scena de teatru, cânt cover-uri, am sute de piese. Piesele mele însă nu, că oricum nu interesează pe nimeni. Oricum este o aventură ce se întâmplă azi în muzică. O ruşine, o murdărie! De ce să mă spăl cu săpun de casă şi să nu mă spăl cu şerveţele parfumate?! Eu nu stau să mă milogesc sau să mă umilesc pe la diverşi producători. Am mult mai mult de oferit ca actriţă. Nu există industrie muzicală în România! Avem voci care nu se aud pe posturi. Pe de-o parte. Pe de alta, azi, dacă ai bani, filmezi zeci de videoclipuri fără să ai voce!

„Nu mai există emisiuni de divertisment. Au murit toate!

Îmi doresc foarte mult o emisiune de divertisment, aşa cum aş putea eu să fac". La ce fel de emisiune te-ai referit, ce ai putea face, dar nu se face azi? Genul de emisiuni în stil italian. Tot ce face Berlusconi la televiziunile lui, genul de format cu décor grandios, în care nu se face rabat de la calitate.

Ce s-a întâmplat cu „Iubesc România", show-ul de la Kanal D, cum ţi-au explicat renunţarea la el câtă vreme aducea audienţe mari?

S-au luat după nişte criterii aiurea şi au decis să-l îngroape. Dacă ar fi fost pe un alt post, „Iubesc România" ar fi putut sparge toate audienţele! Fără un manager bun, care să vadă şi să judece în perspectivă, degeaba ai un format spectaculos! A fost absurdă decizia, o lovitură în moalele capului pentru mine, pentru că, atunci când îl prinsesem pe Dumnezeu de picior şi făceam exact ce-mi plăcea, au oprit! Am fost bolnavă, o lună de zile am suferit ca un câine!

E adevărat că ai încercat să iei locul Mihaelei Rădulescu la Antenă, la „Duminica în Familie"?

O aberaţie. Eu am fost chemată să filmez nişte emisiuni pilot la Antenă, care nu aveau nicio legătură cu formatul emisiunii Mihaelei sau cu Mihaela. O prostie, am crezut că înnebunesc când am aflat că am fost acuzată că vreau să-i iau locul. Oamenii m-au vrut pentru o emisiune de divertisment, dar n-a fost să fie. Atâta tot.

Apropo de oferte, în telenovele ţi s-a propus să joci?

Eu nu am colaborat cu cei de la Acasă niciodată, deci n-am fost ofertată. Ei şi-au format oamenii lor şi cu ei defilează. Dar am fost chemată la „Narcisa Sălbatică", unde nu am reuşit să ajung la casting, fiind la mare, la Majestic, acolo unde lucrez în fiecare vară de 12 ani. Dar tot răul spre bine, căci aşa pot juca acum în spectacole de teatru absolut minunate.

„Dacă Simona Sensual e vedetă, vedetă e un cuvânt de aruncat la gunoi...", aşa ai declarat. Când crezi că va trece valul acestui gen de vedete?

Nu ele sunt vinovate. Totul a început de la presă, presa este vinovată că stârneşte scandaluri şi promovează aceste personaje. Eu nu vreau să ştiu nimic despre aceste vedete şi, prin urmare, nu mai cumpăr ziare de scandal. Refuz să mă încarc negativ, să-mi distrug celulele, mintea şi sufletul cu mizerii. Probabil va trece când va vrea presa.

Vedetă înainte de Revoluţie, după Revoluţie ce eşti?

Acum nu mă consider în niciun fel. Sunt un om normal, care are însă o meserie care presupune expunere. Atâta tot! Şi acum mă jenez când oamenii se uită la mine ca la urs. Nu mă interesează hainele de firmă, umblu în blugi şi tricou, nu caut să epatez, nu mă interesează absolut deloc dacă apar la „Prost îmbrăcată". Am grijă de mine, dar nu-mi pasă de genţi de firmă sau mai ştiu ce alte ţinute!

ÎN REPLICĂ

" Un profesionist cu care îmi face plăcere să lucrez, e un om echilibrat, cu un regim de viaţă care ar trebui să fie un exemplu pentru mulţi, o mamă exemplară, care a ştiut să lase cariera pe planul doi, ori de câte ori fiul ei a avut nevoie.
"
Iuliana Marciuc
prezentatoare TV

Cum a funcţionat pentru tine pe vremuri cenzura, ai avut vreo piesă interzisă înainte de Revoluţie?

Piesă nu, dar am fost interzisă atunci când m-am tuns ca Michael Jackson. Scurt de tot, cu o chică şi cu trei fire lăsate mai lungi. Au zis că este o influenţă nefastă de afară şi şase luni am fost interzisă pe micul ecran. Un look prea îndrăzneţ, avangardist pentru vremurile acelea.

„Maria de Buenos Aires", o piesă în care joci rolul principal, în paşi de tango. Te-ai pregătit într-un timp foarte scurt, repetiţiile au durat doar trei săptămâni. Cum a fost publicul la premieră şi când te putem vedea pe scena teatrului Ioan Dacian?

Următoarea reprezentaţie este pe 17 aprilie, chiar în ziua de Florii. Este una dintre cele mai fericite întâlniri din viaţa mea, cea cu Mario Radacovsky, regizorul acestui spectacol, unul dintre cei mari coregrafi ai momentului din întreaga lume. M-a marcat foarte mult această întâlnire, până la urmă aceasta este esenţa bucuriei vieţii mele, eu pentru asta trăiesc, pentru scenă. Repetiţiile au fost intense, de dimineaţa până seara, am avut foarte mari emoţii că nu voi reuşi să mă ridic la nivelul aşteptărilor repetând atât de puţin. Dar am reuşit, iar publicul a fost extraordinar la fiecare reprezentaţie, nu numai la premieră.

2008 După spectacolul „În aşteptarea lui Moş Crăciun“, în regia lui Gelu Colceag, la Opera Română

image

Din nou un regizor străin, care te-a remarcat. Ce se întâmplă cu cei din ţară de nu le prea eşti pe plac?

Există o preconcepţie aici - „Din nou asta, e bătrână, ne-am săturat de..., să vină alţii mai tineri..." În schimb, oamenii care vin de afară nu te ştiu, nu-ţi cunosc nici numele, nici performanţa, nimic. Nu-i interesează dacă eşti sau nu vedetă, ei te văd la casting şi decid dacă eşti sau nu potrivit rolului pe care-l oferă. Aici a fost chiar amuzant, am aflat de casting de la colega mea Anca Sigartău, care mi-a spus că se dă casting pentru Maria la Teatrul de Operetă şi că e convinsă că eu sunt aceea, după ce a văzut câteva secvenţe din spectacol. Am ezitat iniţial, nu înţelegeam ce să caut eu într-un rol de soprană, cum să cânt eu ca o soprană. Cert este că la casting m-am prezentat în seara în care am şi aflat că se ţine, lăsându-mi copilul să-şi facă singur lecţiile. Începuse la 18.00 şi era deja 18.30 când am aflat întâmplător despre el. Eram în trening, mi-ai tras repede ceva pe mine, i-am zis lui Radu că lipsesc o jumătate de oră. Am lipsit 45 de minute, iar a doua zi ştiam rezultatul, se vehicula deja numele meu. Iată-mă acum într-unul dintre cele mai frumoase spectacole!

Ce are special acest spectacol?

Maria este o poveste foarte tristă a unei femei care a fost obligată să se prostitueze de la vârsta de 12 ani, pentru a putea supravieţui. Are o viaţă grea, are o mare iubire, un poet cu care face un copil. Moare şi suferinţa imensă de care a avut parte în timpul vieţii o ajută să se transforme în Fecioara Maria. Regizorul a vrut să transmită o stare prin dans, prin muzică, o muzică superbă a lui Astor Piazzola, care te încarcă extraordinar. E fabulos prin încărcătură, prin poveste, muzică şi dans. Personal, când am văzut baletul prima dată la repetiţii, am început să plâng. Eu joc şi cânt, la dans am o dublură.

În regia lui Radu Gheorghe, ai un rol în „Interpretul"...

Am un rolişor, de fapt, în „Interpretul", o comedie absolut savuroasă, pe care o recomand din toată inima. În această perioadă se joacă la Teatrul Mic, cel Foarte Mic fiind în renovare.

1998 Nunta a avut loc în curtea familiei Ţânţăreanu (naşii) şi s-a desfăşurat pe marginea piscinei

image

Care este rolul care ţi-a dat cele mai mari bătăi de cap?

Cel din musicalul „Chicago". Acolo era dans la nivel profesionist şi trebuia să şi cânt în acelaşi timp. Bine, niciun rol nu e uşor. Şi rolul Rebecăi, cu care voi debuta pe scenă în luna mai, e de-a dreptul spectaculos, dar nu pot divulga detalii, trebuie să fie o surpriză.

Cum ai obţinut rolul Tina din „Miss Litoral"?

Parcă a fost în altă viaţă! Şi pentru acel rol am dat casting. Când m-am văzut pe Magheru, pe un afiş de 10 m, în costum de baie, în anii '90... am crezut că mor de ruşine!

Şi a trebuit să treci la casting prin şablonul acela?

Da. A fost una dintre probe. Norocul meu că am trecut. Aşa a început aventura şi iată că până acum nu a aruncat nimeni cu roşii după mine!

Te ocupi de 150 de copii de grădiniţă, îi înveţi mişcare scenică şi dans. De unde această dorinţă de a lucra cu micuţii?

Acum nouă ani, directoarea grădiniţei mi-a propus să predau copiilor dans, actorie. E minunat să lucrezi cu copiii, acolo e o iubire sinceră, necondiţionată, ori te iubesc, ori nu.

2010 La 40 de ani a organizat o petrecere, în care bărbaţii s-au costumat în femei şi femeile în bărbaţi

image

Sunt altfel decât erau copiii când erai tu la grădiniţă?

Da, mult diferiţi. Mult mai răsfăţaţi pe de-o parte şi mult mai lăsaţi cu străinii pe de alta, din păcate. Se produc nişte traume atunci când părinţii nu le oferă afecţiune, lăsând asta, din lipsă de timp, pe umerii bonelor. Pe mine, de exemplu, m-au crescut bunicii mei, pentru că părinţii munceau de dimineaţa până seara. Până la 6 ani mi-a fost foarte greu să mă împrietenesc cu părinţii mei.

„Fac exerciţii de iubire în fiecare zi ca să nu mă pierd". Cu toate acestea, ai fost pe punctul de a te separa de soţ de două ori. Macină timpul iubirea dintre doi oameni?

Oarecum. Iubirea aceea pasională, specifică începutului, se transformă. Nebunia se duce, din păcate, dar, când ai o familie, un copil, nu mai tânjeşti neapărat după acea stare. Eu cu Cristi suntem acum ca nişte fraţi, ca nişte prieteni buni.

Ce te ajută să rezişti tentaţiilor de a te îndrăgosti?

Echilibrul ăsta al meu şi conştiinţa faptului că orice pasiune se va stinge la un moment dat. În general mă feresc de bărbaţii care-mi fac curte, fug rupând pământul când îmi dau seama că cineva încearcă să mă seducă. Uneori tentaţiile sunt foarte mari, dar nu e genul meu să răspund. De ce să risc o relaţie construită în timp, care funcţionează?! N-aş lăsa să se distrugă relaţia pentru nu ştiu ce fluturi în stomac, pentru o aventură! Sunt raţională şi e bine aşa. În plus, am avut parte de pasiuni mistuitoare până la 28 de ani, când m-am măritat. Cu mii de plecări, disperări, plânsete, cu de toate! Cu Cristi am simţit din prima clipă că el este bărbatul cu care vreau să-mi petrec toată viaţa. Este un soţ şi un tată excepţional! Înţelegător, deschis la comunicare şi, foarte important, nu este gelos.

Ai declarat că tu ai fost cea care a cedat când relaţia voastră se deteriorase. Ce fel de compromis ai făcut pentru a-ţi salva căsnicia?

Am făcut anumite lucruri aşa cum a vrut el şi nu aşa cum mi-aş fi dorit eu. Pentru că eu cred că cel mai uşor e să divorţezi, să-ţi iei valiza şi să dispari. Dar asta nu e o soluţie când există iubire.

Un frăţior pentru Radu?

Exclus! Radu e un copil care face cât zece prin personalitatea lui.

2010 Crăciunul alături de familie, petrecut la casa din Corbeanca.

image

Printre reuşitele tale profesionale ai enumerat musicalul „Chicago" şi, surprinzător, sitcomul „La Bloc".

Poate părea surprinzător, dar acum vreo cinci ani, acest sitcom avea cea mai mare audienţă după ştirile Pro Tv. Seara, când începea, nu mai mişca nimic în oraş, era nebunie. Lumea pe stradă mă striga Bianca, eu fiind afurisita care-i toca banii Americanului. Un rol negativ, foarte bine primit. A fost o poveste scrisă atât de bine, regizată la fel, care ne solicita zilnic - trebuia să memorăm mereu alte texte, se filma pe repede înainte, a fost ca o şcoală care, odată absolvită, îţi dă încrederea că te poţi descurca în orice situaţie ca actor. Iniţial am fost cooptată pentru opt episoade, dar, după succesul copleşitor pe care l-a avut personajul meu, am rămas şi am jucat în 100 de episoade, până la finalul serialului. O experienţă unică, filmam câte două episoade pe zi, deci cam zece scene, de la 7 dimineaţa până la 23.00... un ritm draconic!

Care este totuşi cea mai mare realizare a ta?

Sunt mamă. Radu este cea mai mare realizare a mea. Am continuat viaţa prin acest copil. Vreau să-i dau aripi să zboare! Pe de altă parte, transformarea mea ca om. M-am schimbat mult de vreo câţiva ani, am avut câteva şocuri care m-au împins să văd viaţa aşa cum o văd astăzi. Sunt mai precaută, mai conservatoare, încerc să nu mă mai consum inutil. Au fost aceste cumpene care m-au afectat grav şi fizic şi psihic. Nu-mi place să vorbesc despre acele momente, dar pot spune că ele m-au echilibrat cumva sufleteşte. Trăiesc în prezent, gândind uşor către viitor, ştiu că lucrurile materiale nu valorează nimic, că iubirea, iertarea, bunătatea şi toleranţa valorează totul. Şi când mi se întâmplă lucruri rele, căci tuturor ni se întâmplă, le privesc cu detaşare şi-mi spun că nimic nu e veşnic.

Dacă s-ar face o carte/un film după viaţa ta, ce consideri demn de punctat din ceea ce ai trăit până-n prezent?

E greu de ales, sunt mii de momente, unele dintre ele parcă nici nu le-aş fi trăit eu însămi, atât de ireale mi se par! Pentru că ce am trăit eu în această viaţă, poveşti spectaculoase petrecute în 25 de ani de carieră, ar putea îmbogăţi sufleteşte pe oricine.

Ce ai schimba în România dacă ai avea instrumentele necesare?

Sistemul legislativ. E ambiguu. Toate legile. Sunt pline de fisuri care permit infracţionalitatea. Aş face nişte legi foarte dure, pentru că orice ţară civilizată funcţionează cu nişte legi care sunt respectate de frică.

Ce te deranjează cel mai tare?

Faptul că noi, oamenii obişnuiţi suntem trataţi ca nişte gunoaie, ca nişte furnici, nu dă nimeni doi bani pe evoluţia acestei ţări, pe evoluţia oamenilor.

1974 La 3 ani şi jumătate şi este prima poză a copilăriei ei. A fost realizată într-un studio din Ploieşti

image

N-ai fost tentată niciodată să părăseşti România?

Nu, nu pot! Iubesc brânza de la Sibiu prea mult! Şi Marea Neagră, aşa urâtă cum zice lumea că este. Chiar iubesc ţara asta şi n-aş putea pleca departe, m-aş simţi complet dezrădăcinată. În plus, va rămâne ceva pe youtube în urma mea. Cred că am făcut ceva aici, cât de cât. În altă ţară, probabil că aş vinde castraveţi!

Ce n-ai face nicicum pentru bani?

Multe lucruri. Banii îmi asigură un trai civilizat, dar nu am pus niciodată preţ pe ei. Chiar nu mă interesează să fac averi!

Apropo de bani, statutul de persoană publică te scuteşte de şpăgi la medic, către poliţişti etc.?

Uneori, însă de multe ori e exact invers. Ca să-ţi arate cine sunt ei, că sunt mai tari decât tine, unii poliţişti, spre exemplu, sunt şi mai dificil de înduplecat de către o persoană expusă mediatic. Există avantaje, nu vreau să mint. Mi se deschid mult mai uşor anumite uşi când scot la înaintare numele Ţurcaşiu, nume pe care-l nu-l mai port acum, eu fiind Georgescu în acte.

Ce înseamnă extravaganţă pentru tine?

Tot ce iese din limita bunului-simţ şi a normalităţii: tocurile de 15 cm pe stradă şi ce se întâmplă azi pe posturile de televiziune. Cu excepţia serialului „Anatomia lui Gray", pe care-l urmăresc săptămânal cu ardoare, şi alte câteva emisiuni, nu am la ce să mă mai uit. Niciodată nu mă uit la ştiri. Noroc cu posturi ca Travel & Living, un canal al cărui fan mă declar, şi cu cele în care se difuzează filme.

Apropo de filme, ce filme româneşti făcute după Revoluţie îţi plac?

Niciunul! N-aş putea să recomand nimic, pentru că am refuzat să mă mai uit la filme după Revoluţie. Singurul pe care l-am văzut este „Moartea domnului Lăzărescu", film care m-a surprins nefericit, pentru că tocmai îmi pierdusem mama şi nu trebuia să-l văd. Mi-a prelungit suferinţa. De atunci am zis că nu mă mai uit şi aşa am făcut. Mă deranjează că nu se fac filme după poveşti de referinţă, după cărţi precum „Adam şi Eva", spre exemplu.

OBIECTUL ADEVĂRULUI

image

Un cadou de la primul meu iubit, un obiect foarte valoros, o gravură veche semnată de un artist italian celebru. O corabie care-mi poartă peste timp amintirea primei mari iubiri. Am primit-o la 19 ani, când am învăţat ce este iubirea. Un obiect de care nu mă despart niciodată, oriunde aş merge. Nici chiar în noaptea când am plecat fulgerător de undeva doar cu ceea ce aveam pe mine.

TESTUL ADEVĂRULUI

Holograf 

image

Sunt fan realmente! Ştiu toate cântecele lor, vers cu vers, mă duc la toate concertele trupei, ori de câte ori îmi permite timpul.

Loredana Groza

image

Este singura cântăreaţă de la noi care se poate numi vedetă. Un showman, un om care a răzbit, care a ştiut să ajungă întotdeauna acolo unde şi-a dorit.

Inna

M-a surprins cu modestia ei la premiile de la Realitatea, cu normalitatea şi firescul pe care le-a afişat. Sunt convinsă că că va avea foarte mult de câştigat, adoptând o astfel de atitudine.

Oana Zăvoranu

Face parte dintr-o categorie de oameni despre care nu vreau să comentez deloc!

Bianca Drăguşanu

O marionetă care nu ştiu cui foloseşte. Chiar nu pricep care e treaba cu ea.

Irinel Columbeanu

image

Îmi vine să-ţi răspund că... nu ştiu cine este.

Mihaela Rădulescu

O moderatoare deşteaptă, care a ştiut să ajungă acolo unde şi-a dorit. Genul de luptătoare, care ştie să obţină exact ceea ce vrea.

Iuliana Marciuc

image

Profesional o admir. E un moderator bun, care are alături, la emisiunea ei - „Confesiuni" - o producătoare extraordinară, pe Liana Săndulescu, cu care eu am făcut opt ani de zile emisiunea „Ba da, ba nu!"

Dan Capatos

L-am avut ca invitat în emisiunea pilot pe care am filmat-o pentru Antenă. Am rămas uimită şi teribil de încântată de omul care este Dan vis-à-vis de meseria lui, de ceea ce a făcut ca jurnalist de investigaţie.

Iurie Darie

image

Pe Iurie l-am adorat! Cred că a fost condus spre acel moment nefast de către cineva care a profitat de anumite slăbiciuni ale unui om care, probabil, nu mai are raţionament 100%. Păcat, pentru că el ar fi putut să fie un mit, un simbol al acestei ţări pentru ce a făcut în film şi-n teatru.

CV

Nume: Anca Țurcașiu Georgescu
Data şi locul nașterii: 8 mai 1970, Bucureşti
Studii: Academia de Teatru și Film Tg. Mureș
Stare civilă: căsătorită, un copil (Radu-12 ani)
Activitate:
-Moderator tv: -1990 : „Magazin Duminical" / TVR
-1992-1999: „Ba da, ba nu" / TVR
-2010: „Te iubesc, România" / Kanal D
-Actriță: -1990 : rol principal, Tina, în filmul „Miss Litoral"
-2005-2007 : Bianca în sitcomul de televiziune „La bloc", PRO TV
-2005-2008: Velma Kelly, în musicalul „Chicago", la TNB
-2009: Betty, în spectacolul „Interpretul", la Teatrul Foarte Mic
-2011: rol principal, Maria, în spectacolul „Maria de Buenos Aires", de la teatrul de operetă Ioan Dacian

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite