Amintiri cu şi despre Andrei Gheorghe: „Un băiat pe care l-au ascultat foarte mulţi. Dar un om pe care nu l-au înţeles decât câţiva“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andrei Gheorghe rămâne cel care a făcut lucrurile altfel FOTO Dorin Constanda
Andrei Gheorghe rămâne cel care a făcut lucrurile altfel FOTO Dorin Constanda

Sincer, nemilor, caustic, arogant, pragmatic, cinic, exploziv, imprevizibil, curios, rebel, noncoformist, loial, memorabil, hulit de mulţi, iubit de mulţi, vocea FM-ului românesc, acestea sunt doar câteva dintre cuvintele scrise în dreptul numelui Andrei Gheorghe de prieteni, colegi şi admiratori.

Andrei Gheorghe nu mai e, iar cei care l-au cunoscut îndeaproape sau dor l-au admirat de la distanţă îşi amintesc cum a fost el şi cum au fost întâlnirile cu el.  

Liviu Mihaiu, cel care i-a fost prieten apropiat şi alături de care a prezentat o emisiune la Radio Guerrilla, a semnat un text emoţionant în care îl descrie drept „un frate mai mare, un rebel, un timid tâmpit căruia i se cam rupea, păsându-i“. 

De asemenea, echipa Radio Guerrilla a anunţat că o parte din mansardă va purta numele lui, în semn de omagiu: „Ştim că o să te enerveze asta, dar n-am putut să ne abţinem. Eşti printre noi, eşti în noi. Te iubim. Şi-ţi mulţumim din suflet că sîntem Oameni de Radio datorită ţie, că ne-ai învăţat cea mai frumoasă meserie din lume. Că ne-ai învăţat. Că ne-ai certat pe fiecare dintre noi, că ne-ai învăţat. Că simţim. De ce ai plecat, numai tu ştii, ca de obicei. Că doar nu o să dai tu explicaţii cuiva.“

Vlad Petreanu, realizator Europa FM, este de părere că Andrei Gheorghe a învăţat mii de oameni din ţara asta că părerea lor contează şi contează şi modul în care se exprimă: „Le-a dat spaţiu de emisie ascultătorilor săi şi le-a dat voie să spună practic orice în eter, ca să demonstreze că libertatea de exprimare se apără prin exercitare - şi ca să demonstreze, în acelaşi timp, că nu orice fel de exprimare e şi valoroasă. Dacă ar fi să identific acea trăsătură de caracter care să-l descrie cel mai bine pe Andrei, aceasta ar fi sinceritatea. Andrei putea fi brutal în sinceritatea lui, neplăcut, aţos, înţepător, obraznic, dar nu mi-l aduc aminte să fi făcut vreodată sluj sau compromisuri de dragul cuiva - patron, public, parteneri de afaceri. Cred că sinceritatea asta l-a izolat şi l-a şi consumat, în cele din urmă.“

Cătălin Striblea, realizator Digi FM: „Cel mai mişto lucru pe care l-am auzit azi despre Andrei e şi cel mai îngrozitor pentru noi. Ni l-a spus un ascultător: «Azi pe Andrei Gheorghe nu l-ar fi angajat nimeni». Aşa rău cum sună, e cel mai bun compliment. Prea sincer, prea direct, prea citit şi prea liber pentru breaslă, aşa cum este ea azi.“

   

Analistul media Iulian Comănescu, prieten apropiat al realizatorului, semnează pe blog textul „Ce pierdem odată cu Andrei Gheorghe“, în care povesteşte una din multe întâmplări, o întâmplare care dovedeşte încă o dată cât de sincer era. Comănescu mai spune că Gheorghe era „un tip pe atât de vesel şi nesimandicos în particular pe cât a fost de căpcăun în radio sau TV“.

„Genul ăsta de chestie l-a costat. Andrei avea un farmec de pokerist de elită, care îl făcuse să-i vrăjească pe toţi mogulii de dincoace şi de dincolo de Prut, de la Voiculescu la Plahotniuc, fără a mai vorbi de Adrian Sârbu, pe care nu-l contabilizez la moguli. De fiecare dată, la un moment dat, a îngropat relaţia, a fost ceva care l-a scos din pepeni. L-am văzut la multă vreme după oftând din cauza asta: «M-am certat cu toţi, pentru cine o să mai lucrez?» Nu cred că e frumos, faţă de el, să vă povestesc oftatul ăsta. Dar cred că trebuie să ştiţi. Verticalitatea e urmată adesea de regrete. (...) El, Gheorghe, a ajuns însă, cu puţină vreme înainte de a muri, acolo de unde plecase: la matinalul Pro FM. Un număr de luni, a făcut aceeaşi demostraţie zăpăcitoare de superficialitate profundă, răutate bonomă şi umor dadaist. Ştia să culeagă din şanţ orice golănie ridicolă, orice porcărie misogină şi să o transforme într-o albăstrea verbală“, mai scrie Iulian Comănescu.  

  

Jurnalistul Lucian Mîndruţă afirmă că Andrei Gheorghe a fost un model pentru radio şi o revelaţie pentru televiziune: „Şi un coleg cu care era o plăcere chiar să te cerţi. E unul dintre acei oameni despre care ştii că o să-ţi lipsească de-abia când nu mai sunt. Pa, Andrei. Ai făcut un show bun pe scena asta prăpădită a vieţilor noastre...!“

Într-un alt text, Mîndruţă a dezvăluit şi prima impresie pe care a avut-o în anii '90, când l-a ascultat ăe Andrei Gheorghe: „Am rămas uluit: băi, se poate să fii inteligent şi să ai emisiune în România lui Iliescu! Se poate să fii cult şi să te asculte lumea. Se poate să fii arogant, pe merit şi cu o anume dulceaţă, şi să fii iubit.“

   

Scriitorul şi realizatorul de radio Iulian Tănase a povestit o întâmplare care îl prezintă pe omul Andrei Gheorghe dintr-o altă perspectivă. 

„În urmă cu cinci ani, l-am avut invitat la Radio Guerrilla, la Războiul Sfîrşitului Săptămînii. În drum spre radio, s-a întîmplat să vadă pe marginea străzii un om chircit de durere. «La marginea străzii, văd un om care se ţine cu mîna de inimă. Faţa omului e străbătută de durere», a povestit Andrei, şi fraza asta sună ca un început de povestire de, să zicem, Raymond Carver. Andrei a oprit maşina, l-a întrebat de sănătate pe omul ăla (care muncise o lună la cineva, în Snagov, fără să fie plătit), l-a urcat în maşină, i-a dat nişte bani şi l-a lăsat în gară, la un tren. Cu cetăţeanul ăla am şi intrat în direct la radio. Andrei îl culesese de pe marginea străzii după ce bietul om mersese pe jos din Snagov pînă la intrarea în Bucureşti, avînd semne că tocmai făcuse un preinfarct. «Cum te simţi acum, că ai salvat un om de la moarte?», l-am întrebat pe Andrei. N-a zis nimic. «Hai, asumă-ţi şi faptele bune…», am insistat, după care, cum se vorbeşte la radio despre cineva în prezenţa lui, am mai spus: «Lui Andrei îi plac doar faptele alea rele… Oamenii de treabă, cum e Andrei Gheorghe, ar trebui ţinuţi în cuşcă, sînt periculoşi… Uite, fac fapte bune». Andrei s-a amuzat, a rîs. Nu mi-a fost mentor, nu mi-a fost prieten, ba chiar am şi avut, la un moment dat, un clinci, în care aroganţa lui a căpătat o crustă contondentă, însă aşa era el: excesiv, nemilos, liber. Dar poate că toate astea nu erau decît o carapace, poate că Andrei cel adevărat a fost cel care a tras maşina pe dreapta pentru a culege un om suferind de pe marginea străzii. 

«La marginea străzii, văd un om care se ţine cu mîna de inimă. Faţa omului e străbătută de durere».

Drum bun, Andrei!“

    

Vlad Craioveanu speră că Andrei Gheorghe râde, de acolo, de sus, de ipocrizia unora de pe aici şi mai speră ca oamenii să ajungă, odată ce-şi vor da seama ce pierdere imensă înseamnă această moarte, să-l iubească aşa cum a meritat. 

Teodor Tiţă, şeful ştirilor Europa FM, a povestit pe Facebook câteva frânturi din ultimele întâlniri cu Andrei Gheorghe. „Ultima oară când am vorbit cu el încerca să mă coopteze într-un business de presă. Nu renunţase, dincolo de ce spunea el sau spuneau alţii despre el“, precizează jurnalistul. 

Tiţă afirmă şi că era fascinantă conversaţia cu Gheorghe, care era mereu atent, alert, curios şi cu replica la el: „Avea şi un soi de bădărănie studiată care mă făcea să râd în permanenţă.“

Tiţă dezvăluie şi ultimul sfat primit de la Gheorghe: „«Fă-o zâmbind, bucură-te. Cei care au să te audă au să înţeleagă şi vor sta lângă tine». Vorbea despre radio, dar putea vorbi despre orice altceva.“

Scriitorul Vasile Ernu povesteşte la rândul lui cum era Andriuşa, aşa cum îi spuneau prietenii, recunoscând că „nu se dădea în vânt după starul Andrei Gheorghe“. 

„Eram deja prea «obosit» şi suficient de inteligent ca să înţeleg jocul lui. Îl tachinam cu chestiunea asta: Andriuşa, jos masca! În schimb era cu totul alt om în întîlnirile noastre destul de ruseşti şi intime. Scăpa greu de rolul de «midnight killer», dar cînd scăpa era un copil al naibii de isteţ, sensibil şi bun la poveşti. Cu o viteză de reacţie ameţitoare şi mult umor de bună calitate. Avea cumva o minte complicată de rus (pe aici e o raritate) dar cu viteză şi debit verbal subtil de sud cu iz balcanic. Asta era un cocktail exploziv. Nu te plictiseai niciodată“, îl descrie Ernu. 

Scriitorul încheie prin a preciza că Gheorghe nu a părăsit această lume fără a-i da o ultimă lecţie: „nu trebuie să amânăm întâlnirile cu prietenii niciodată. Dar niciodată. Şi ei sînt tot mai puţini.“

Lecţia vine după ce Gheorghe îl invitase la „o saună tradiţională“, însă Ernu a amânat întâlnirea. 

Distribuind „blestemul“ lui Andrei Gheorghe la adresa politicienilor români, Andreea Esca a mărturisit că într-o noapte l-a auzit pe Andrei Gheorghe la Pro FM şi s-a dus direct în studioul din Calea Victoriei să afle cum e omul din spatele acelei voci fascinante, din spatele acelui discurs atât de liber: „Aşa l-am descoperit pe Andrei Gheorghe. Aşa a rămas până ieri. Dumnezeu să-l odihnească!“

Prezentatorul TV Cabral i-a dedicat un text pe blog, în care afirmă că Andrei Gheorghe a fost „un băiat pe care l-au urmărit mulţi. Şi l-au ascultat foarte mulţi. Dar un om pe care nu l-au înţeles decât câţiva, probabil.“

Cabral continuă prin a aminti de câteva întâlniri cu omul de radio: „Ne-am tot văzut de-a lungul anilor, ba prin Pro, ba prin Pro FM, ne amuzam de fiecare dată de cât de gălăgioşi puteam fi împreună. Îl auzeam vorbind la radio. Şi oricât de acru, dur, ciufut, suficient, acid şi ironic ar fi fost… tot te prindeai că e genul de om căruia îi pasă. Îl urmăream în „Lanţul slăbiciunilor” şi eram amuzat de cât de bine-şi juca rolul. Că asta era, un rol. Pe care şi-l asuma pe persoană fizică, incluzând în asumarea asta şi flegmele aferente. Pentru că nu puteai fi atât de ciufut la televizor fără ca ai noştri să te înjure vârtos. Andrei se arunca cu capul înainte. În emisiunea când am făcut poza asta era vorba de junglă. S-a îmbrăcat în gorilă şi-am râs ca imbecilii câteva ore, în timp ce el făcea ca toate necuratele. Pentru că asta făcea Andrei… se arunca cu capul înainte, asumându-şi totul şi toate. Era all in.“

   

Prezentatorul de radio şi TV Şerban Huidu a mărturisit că îl credea nemuritor pe cel care i-a fost „mentor, inspiraţie şi model“ în carieră. „A venit din neant cu aroganţa, deschiderea şi cultura lui şi ne-a spus noua tuturor: «Cetăţeni, gândiţi!» Acum toată lumea îşi dă cu părerea, dar atunci, în vremurile acelea, părerea era un lucru foarte rar. (...) Mergi cu bine, Andrei! De ce dracu’ te-ai grăbit aşa? Vorbeşte cu nenii aia acolo să fie gata un studio pentru când ajungem noi, să reîntregim gaşca! Salutare, Naţiune!“, a scris prezentatorul „Cronica Cârcotaşilor“. 

Actriţa şi vedeta TV Monica Bîrlădeanu a mărturisit că a sunat o singură dată la radio din poziţia de ascultător, la „13-14“, pentru că era o emisiune-cult pentru generaţia ei. „Am spus cred că trei prostii, pentru care, culmea, n-am fost taxată, cu voce tremurândă şi cu creierul semi-paralizat de emoţie că vorbesc cu Andrei. La fel de tare tremur acum, când am aflat vestea“, a rememorat vedeta Pro TV. 

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite