Adrian Văncică, Celentano din „Las Fierbinţi“: „Mă dor ochii şi maxilarele când filmez trei zile la rând“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adrian Văncică în rolul „Celentano“ din serialul de comedie „Las Fierbinţi“ FOTO Pro TV
Adrian Văncică în rolul „Celentano“ din serialul de comedie „Las Fierbinţi“ FOTO Pro TV

Actor de teatru, film şi stand-up comedy, Adrian Văncică, interpretul lui Celentano din „Las Fierbinţi“, a vorbit într-un interviu pentru „Oamenii dimineţii“ de la Digi24 despre rolul care i-a adus faima în România.

E imposibil să nu râzi în preajma lui şi atunci când nu joacă vreun rol. Şi-a început cariera în Coreea de Sud, fiind clovn într-un parc de distracţii, iar în România a devenit foarte cunoscut cu rolul unui beţiv. Adrian Văncică, în vârstă de 43 de ani, a povestit la „Oamenii Dimineţii“, emisiune realizată de jurnalista Digi24 Ioana Ciurlea, că atunci când joacă acest personaj nu reuşeşte să îşi vadă colegii şi pleacă acasă cu dureri de ochi şi febră musculară.

„Aţi văzut că Celentano are un tic la maxilar. Când am trei zile filmări, una după alta, mă dor ochii pentru că stau tot timpul aşa, cu ochii încrucişaţi, de aceea eu nici nu-mi văd partenerii. Eu în atâtea sezoane nici nu mi-am văzut partenerii ce fac. Pentru că nu-i văd, eu îi aud doar şi îi văd la repetiţii“, a povestit Văncică.

 Trecătorii îl respectă: îi spun „domnul Celentano“

Despre motivele pentru care s-a făcut actor, „Celentano“ a răspuns: „Pentru public, pentru aplauze...Te faci actor ca să te cunoască lumea. Mai sunt unele persoane care îmi spun «Băi, te ştiu de undeva, dar nu ştiu de unde, bă...». Trebuie să te întrebi ce fel de actor vrei să fii. Eu nu pot acum să mă vait şi să spun «Mamă, mă hărţuieşte lumea pe stradă!», Las-o, măi, să mă hărţuiască. Înseamnă că-mi fac şi eu treaba bine. După ce mă strigau «Celentano» pe stradă, unele persoane au început să înveţe şi că mă cheamă Văncică. După aceea a fost o perioadă cu «domnul Celentano», adică ei aveau respect, dar le scăpa ceva... (râde)“

„Am avut câţiva beţivi de la care m-am inspirat“

Despre cum şi-a pregătit rolul din „Las Fierbinţi“, Văncică a declarat: „La lucrul pentru Celentano, în primul rând, am vrut să văd ce au făcut înaintaşii, adică cum au mai jucat ei beţivi. Am văzut câteva cazuri, unele mi-au plăcut, altele nu. Am avut şi câţiva băieţi la care m-am uitat, de la care m-am inspirat, dar nu o să le spun numele pentru că or să nege: «Eu?! Nici nu beau!» (râde). Nu o să-mi aduc personajul acasă. Acum, eu nici nu înţeleg treaba asta cu intri tu în personaj sau intră personajul în tine. Mie mi se pare că e o joacă totul. Nu ştiu dacă actoria e o artă, eu zic că e o meserie. Eu nu prea ştiu cum e cu arta“.

„Oamenii au încredere că pot să fac şi altceva“

Văncică a mărturisit că rolul lui Celentano nu l-a împiedicat să fie credibil şi în altele: „Faptul că eu îl joc pe Celentano de atâţia ani nu i-a reţinut pe alţi regizori să mă ia în filmele lor, de la domnul Mungiu la Radu Muntean şi aşa mai departe. Anul trecut, un scurtmetraj pe care l-am făcut cu Bogdan Mureşanu, „Cadou de Crăciun“, a câştigat foarte multe premii, inclusiv European Film Awards, deci cel mai bun scurtmetraj din Europa. Oamenii au încredere în mine că pot să fac şi altceva. Iar de Celentano eu sunt sigur că dacă eu am grijă de el cum trebuie, va veni vremea să aibă şi el de mine“.

Vorbind despre începuturile în teatru, Adrian Văncică a mărtursit: „Nu mi-am dorit niciodată să fac un rol anume. Nu mi-am zis că dacă nu-l joc pe Richard sau pe Othello gata, viaţa mea s-a terminat, am trăit degeaba. De unde să ştiu că o să fiu cunoscut cu rolul unui beţiv? Nu ştiam. Eu am tratat cu seriozitate toate rolurile care mi-au ieşit în cale“.

„Ai mei voiau să fiu popă“

Întrebat despre copilărie, actorul a povestit: „Cum eram eu când eram mic? Doamne! Cred că eram mai frumos decât acum, eram de un blond albicios. Am trăit la bunica mea, prin Târgovişte, cu tot ce înseamnă viaţa la ţară, mâncând zarzăre, cireşe, vişine de la vecini, jucându-mă cu porcii, din astea. Am fost un copil vesel, în principiu. Ştiam de prin clasele primare, de când cu compunerile «Ce vrei să te faci când vei fi mare?» şi nu ştiu de unde, dar a apărut gândul ăsta: vreau să mă fac actor. «Hm, bine», îmi spunea toată lumea. Apoi, ceva mai târziu, apăreau comentariile: «Vezi că acolo la facultate, la admitere, studenţii se iau în ordine alfabetică. Câţi actori cu V ştii tu?!» Mă agăţam de Visu (n.r. actorul Gheorghe Visu) ca de unul căzut în mlaştină şi care se mai ţine de un smoc de iarbă! Ai mei îmi ziceau «Bine, dacă tu vrei să fii actor...», dar planurile erau altele, voiau să fiu ori popă, ori avocat. Că ce «papagal» am şi ce bine o să-mi fie. Dar tot la actorie m-am dus. Am muncit foarte mult în facultate. Am şi avut o clasă foarte bună. Am avut examen la Shakespeare Comedy, am avut vreo cinci scene. În comisii veneau toţi profesorii de la vremea aceea: Olga Tudorache, Dem Rădulescu, Gonţa, Colceac, Mircea Albulescu, toată spuma. Atunci, a venit Albulescu cu rezultatele şi mi-a zis că el mi-a dat 7, dar Olga Tudorache a zis că de mult n-a mai văzut un aşa talent pe comedie şi că ea îmi dă 10. «8 e bine?», m-a întrebat el. «Da, cum o fi!», i-am zis (râde).

Se teme de singurătate

Actorul a mai povestit că pe atunci „avea barbă şi plete“: „Eu, în capul meu, mă credeam un erou romantic, credeam că rup norii, Luceafărul lui Eminescu era nimic (râde). Mi-am lăsat părul lung de când s-a sinucis Kurt Cobain (n.r. - solistul Nirvana). N-am suferit la capitolul «fete».

Întrebat de ce îi este cel mai frică pe lume, actorul a răspuns fără să stea pe gânduri: „De singurătate!“.  

 

Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite