„Universitatea Oamenilor“, şansa studiilor gratuite pentru săracii lumii

”Universitatea Oamenilor” (University of the People), un proiect din 2009, înfiinţat sub egida ONU                 Foto: facebook/UoPeople

„Universitatea Oamenilor“ este prima instituţie de învăţământ online acreditată destinată studenţilor săraci de pe glob, care altfel nu ar avea acces la un nivel superior de educaţie. Proiectul filantropic a adunat, din 2009, studenţi din 129 de ţări.

Intitulată ”prima universitate online, nonprofit, cu predare gratuită“, sub egida Naţiunilor Unite, ”Universitatea Oamenilor” (University of the People) are în prezent 1.300 de studenţi din 129 de state, cei mai mulţi din Nigeria, Indonezia, Haiti şi SUA.

De altfel, din Consiliul Director al instituţiei fac parte profesori renumiţi care au fost sau sunt în funcţii de conducere la universităţi importante ale lumii (Oxford, Academia din Paris, Universitatea George Washington, Universitatea din New York etc).

Singurele costuri sunt o taxă de înscriere, de maximum 40 de euro şi, începând de luna viitoare, o taxă de 80 de euro pentru fiecare examen final, relatează jurnaliştii de la National Public Radio (NPR).

Naylea Omayra Vilanueva Sanchez (22 de ani) locuieşte la marginea pădurii amazoniene din Tarapoto (Peru), unde, spune ea, ”o educaţie universitară este inaccesibilă“.

Villanueva Sanchez este într-un scaun cu rotile, rezultatul unui accident de motocicletă ce a lăsat-o paralizată de la talie în jos.

Condiţii: 18 ani, diploma de liceu şi engleza

Ea povesteşte că a aflat de Universitatea Oamenilor când naviga pe internet, după recuperarea sa: Când a aplicat pentru admitere, trebuia să certifice faptul că are cel puţin 18 ani, că a terminat liceul şi ştie engleză.

A plătit o singură taxă de 28 de euro, dar cursurile de afaceri pe care le urmează sunt gratuite şi nu plăteşte niciun cost pentru cărţi sau tutorate.

„Vezi că este gratuit şi imediat devii suspicios“, a declarat Villanueva pentru NPR, însă după ce a citit regulamentul lor a înţeles că facultatea este pentru oameni ca ea, care nu au o astfel de oportunitate sau nu-şi permit un colegiu.

Unii dintre studenţi sunt nevoiţi să meargă la cafenele care au acces la internet pentru a face rost de lecţii. Alţii învaţă de la serviciu, printre picături.

În Amman, Iordania, Ali Patrik Eid (33 de ani) se loghează noaptea de la muncă pentru a citi cursurile. Chiar dacă a mers mai greu la început cu engleza, profesorii, toţi pensionari din SUA, au fost destul de răbdători. Sunt destul de multe teme care includ lectura, adesea urmate de discuţii online între colegii de grupă din întreaga lume.

Universitatea de ”jumătate de cameră”, fără campus

Shai Reshef, cel care a fondat, în 2009, Universitatea Oamenilor, susţine că a creat acest proiect pentru a oferi acces la educaţie şi studenţilor interesaţi, însă fără bani.

După ce a obţinut milioane de dolari din câteva companii educaţionale online, în SUA, Europa şi Orientul Mijlociu, şi-a dat seama cât de inaccesibil este învăţământul superior pentru majoritatea oamenilor, la nivel mondial.

El conduce proiectul cu doar încă doi oameni, pentru că nu există niciun campus, niciun centru de vizitare, nici măcar un semn deasupra biroului mic pe care îl are închiriat într-un centru din Pasadena, Calif. „Avem doar jumătate de cameră“, a indicat Reshef.

De asemenea, el a mai adăugat că punând baza universităţii în SUA a fost cea mai bună opţiune având în vedere că „studenţii din toată lumea vor o diplomă de absolvire americană, care este recunoscută, astfel încât să aibă un loc de muncă“.

„O idee drăguţă“ sau ”problemă de credibilitate”

Deocamdată, facultatea oferă doar între doi şi patru ani de cursuri în administraţia afacerilor şi ştiinţa calculatoarelor. O sursă deschisă asigură materiale instructive gratis pe internet, iar Yale şi Hewlett Packard sunt de asemenea parteneri cu Universitatea Oamenilor.

„Cum vom face ca asta să meargă, în timp ce ne menţinem programul fără taxă şi în acelaşi timp să oferim accesul celor mai săraci dintre săraci? Reshef a zis la un moment dat că nu suntem viitorul educaţiei de nivel înalt, ci suntem ultima variantă“, a explicat Dalton Conley, fost decan de ştiinţe sociale la Universitatea din New York, citat de NPR.

Există însă şi specialişti sceptici în privinţa calităţii şi eficienţei instituţiei. „Cred că acest proiect este o idee drăguţă, dar în acest moment este puţin răsuflat, pentru că nu toate instituţiile se ridică la reputaţia modelului american de educaţie universitară“, a specificat Philip Altbach, directorul Centrului Internaţional de Educaţie Superioară de la Colegiul din Boston.

„Cum, de exemplu, îşi dau ei seama că femeia admirabilă din Peru trece examenele pe cont propriu?“, susţine el. Până când această problemă nu va fi rezolvată, Altbach spune că există probleme de credibilitate la nivelul diplomei obţinute online.

„Noi oferim un model pentru că există cerere pentru educaţie la acest nivel la preţ redus sau gratuit, de aceea în curând toate universităţile ne vor urmări“, a explicat Reshef rolul ”universităţii săracilor” în peisajul educaţional mondial, potrivit NPR.