Traducerea în limbaj Doi Mici şi un Anc a interviului realizat de HotNews cu ministrul Cercetării

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Avem în ţară pe cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse? Nicolae Hurduc, ministrul cercetării: eu zic că avem
Avem în ţară pe cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse? Nicolae Hurduc, ministrul cercetării: eu zic că avem

Ministrul Cercetării, dl Nicolae Hurduc, a acordat recent un interviu pentru HotNews în care a abordat diverse subiecte, de la Laserul de la Măgurele, la bugetul cercetării, evaluatori de proiecte, competiţii naţionale etc. Reacţionăm la afirmaţiile făcute de dl ministru în articolul de mai jos.

Interviul integral aici.

Nicolae Hurduc, cu referire la ELI-NP (Laserul de la Măgurele), proiect care stagnează datorită unei acţiuni în instanţă: E greu de înţeles de ce italienii refuză să instaleze echipamentele. Sunt nişte motive ridicole, nişte motive copilăreşti. Am fost şi am vizitat de câteva ori platforma de acolo. Au spus că nu e platforma dreaptă, au spus că scara nu e destul de largă pe unde au acces, dar nu aveau de cărat echipamente.

Doi Mici şi un Anc: Având în vedere că bugetul de stat contribuie cu peste 300 de milioane lei la realizarea acestui proiect (ELI-NP), merităm o explicaţie mai amplă decât „scara nu este destul de largă“. Dacă dl ministru are intenţia de a gestiona banii contribuabilului român transparent aşteptăm de la d-lui o listă cu n puncte invocate de italieni pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către partea româneasca. Este neplauzibil că acel consorţiu, format din entităţi (inclusiv private) din Italia, Franţa şi Suedia a acţionat în instanţă IFIN-HH doar pentru „nişte motive ridicole, nişte motive copilăreşti“! De asemenea, dacă partea română se face vinovată de încălcări ale termenilor contractuali cu consorţiul EuroGammaS, dl ministru are datoria să ia măsuri împotriva celor responsabili de aceste probleme.

Ce este de făcut în situaţia asta? 

Nicolae Hurduc: Există două variante. Fie italienii revin la poziţia normală de a continua activitatea şi a-şi finaliza instalarea echipamentelor […].

Doi Mici şi un Anc: Cum să mai revină, din moment ce contractul a fost reziliat şi este pe rol o acţiune în instanţă în acest sens?

Ce se întâmplă în cazul în care italienii nu vor să aducă echipamentele? Riscă România să rămână fără laser? 

Nicolae Hurduc: Să precizez un lucru: laserul funcţionează. E o altă componentă, un alt echipament. Laserul de mare putere este instalat, funcţionează, are o putere de 3 petawaţi. 10 petawaţi este puterea finală. Acest echipamente pentru fasciculul gamma sunt o altă componentă a programului. Şi este o noutate ştiinţifică. De aici pot apărea probleme pe plan mondial. Deci, cine reuşeşte să pună la punct acest sistem pentru prima dată are de câştigat un prestigiu la nivel mondial, şi este posibil ca aceste întârzieri să se datoreze şi acestor interese. 

Doi Mici şi un Anc: Trei dintre cele cinci direcţii de cercetare de la ELI-NP se bazează pe această sursă de raze gamma. Dacă aceasta nu se mai realizează întrebăm şi noi, din poziţia de contribuabil român, în ce băgăm banii? 3/5 din direcţiile de cercetare ale ELI-NP dispar peste noapte. Ce rămâne? Asta ne duce din nou cu gândul la punctul precedent: cine este adevăratul responsabil pentru acest dezastru? 

Şi apropos de cei 10 PW putere ai viitorului laser, chinezii au anunţat anul acesta că încep construcţia unui laser de 100 PW putere. Deci explicaţi-ne vă rugăm, noi ce facem mai exact la ELI-NP, dacă fascicul gamma nu avem?!

Ce poate să facă partea română în aceste condiţii?

Nicolae Hurduc: Schimbăm partenerul. Cumpărăm acelaşi echipament de la altcineva. Furnizorul potenţial care ar putea fabrica acest echipament este în America. Evident că, fiind proiect european, s-a încercat finalizarea acestui sistem cu parteneri europeni, dar dacă nu merge există şi varianta de a achiziţiona acest echipamente de la parteneri americani. 

Doi Mici şi un Anc: Pe bune? Banii sunt cheltuiţi, deci nu e atât de uşor să schimbăm partenerul. Mai plăteşte încă o data UE pentru acelaşi echipament? Sau daca nu plăteşte UE plăteşte România? Incompetenţa cui o plăteşte? 

În plus, din câte am aflat din presă, la licitaţia pentru construirea fasciculului gamma s-a depus o singură ofertă (cea a italienilor + colaboratorii lor). Cum de nu s-a cerut o ofertă şi americanilor, dacă tot se ştia de ei? Ce garanţii avem că favorizarea unui consorţiu european nu a prejudiciat bugetul proiectului şi implicit bugetul alocat de statul român? Dacă în loc de 66 milioane EUR am fi plătit doar 37 americanilor? România, participând cu 20% în proiectul ELI-NP, ar fi economisit 5,8 milioane EUR, adică 2/3 din bugetul competiţiei de proiecte de postdoctorat, unde sunt finanţate 166 de proiecte. 

Riscă România să piardă bani?

Nicolae Hurduc: Eu cred că nu, pentru că nu este vina părţii române. […] nu e litigiu între Ministerul Cercetării din Italia şi Ministerul Cercetării din Italia. Este un conflict între două institute de cercetare.

Doi Mici şi un Anc: Deja aţi stabilit vina, cu toate ca EuroGammaS sunt cei care au intentat procesul. Puneţi măcar puţin la îndoială posibilitatea ca lucrurile să stea altfel? IFIN-HH se află în subordinea MCI, conform Hotărârii 1367/2010, iar bugetul de venituri şi cheltuieli îi este aprobat prin ordin al ministrului cercetării, conform art. 24 alin 2 din Legea Cercetării (OG57/2002). Implicit, dacă IFIN-HH va pierde în acest litigiu va fi direct afectat bugetul MCI, care va trebui să suporte pierderile. În plus, dacă mai cumpărăm o dată de la americani, de unde vor veni acei bani?

Ce ne puteţi spune despre bugetul Cercetării? Sunteţi multumit cu ce primiţi? A fost vehiculată vreo cifră pentru noul buget al Cercetării?

Nicolae Hurduc: Încă nu vă pot da o cifră.

Doi Mici şi un Anc: Poftim?! Dar când aţi preluat mandatul de ministru ce cifră aţi cerut, pentru a vă putea pune în aplicare programul, pe care ne gândim că-l aveaţi bine structurat cel puţin în minte?

Eu doresc respectarea programului guvernamental, care spune că trebuie să creştem cu 30% bugetul faţă de anul trecut, deci pentru asta mă lupt acum. 

Doi Mici şi un Anc: Programul guvernamental, cu acea creştere de 30% faţă de anul trecut e o minciună gogonată. În 2017, când actuala coaliţie a preluat puterea, aveaţi fix acelaşi program de guvernare şi nu aţi dat doi bani pe el. Astfel, execuţia bugetară a anului 2017 a fost de 1,4 miliarde lei, comparativ cu 1,8 în 2016, iar cea din 2018 nu poate fi mai mare decât bugetul cu care operaţi în prezent, de 1,32 miliarde lei.

Spuneţi-ne deci: la care cifră vă referiţi când spuneţi că veţi creşte bugetul cu 30% pentru cercetare? La cea de 1,32 miliarde din 2018, 1,4 miliarde din 2017 sau 1,8 miliarde alocare de tehnocraţi cercetării?

Ce încredere să mai avem în aceste promisiuni, dacă cei patru miniştri anteriori, cu acelaşi program guvernamental pe masă, au eşuat lamentabil? 

Prin legea bugetului de stat din 2019, intentionaţi să respectaţi strategia naţională de cercetare care prevede că, în 2019, procentul din PIB alocat Cercetării trebuie să fie 0.83%? 

Nicolae Hurduc: Aici este o discuţie puţin mai amplă, 

Doi Mici şi un Anc: Nu este nicio discuţie amplă. Respectaţi sau nu Hotărârea 929/2014, de aprobare a strategiei naţionale de cercetare care prevede că, în 2019, procentul din PIB alocat Cercetării trebuie să fie 0.83%? Un simplu „Da“ sau „Nu“ e suficient.

pentru că ceea ce se reproşează cercetării din România, la nivel guvernamental, este faptul că nu se regăsesc în practică rezultatele cercetării. Lucrul ăsta nu e valabil numai în România, ci la nivel european, pentru că în programul cadru Horizon Europe tocmai acest lucru se subliniază: o deplasare a cercetării fundamentale către cercetarea cu caracter aplicativ. 

Doi Mici şi un Anc: Fie probaţi afirmaţia de mai sus, fie o retractaţi. Noi citim aici că Horizon Europe va merge pe aceeaşi 3 mari piloni: Excelent Science, Industrial Leadership şi Societal Challanges. Mai mult, în cadrul pilonului 1 (Excellent Science) „Support to basic research will remain a cornerstone of the Programme“. Să vă traducem: cercetarea fundamentală va rămâne de bază în noul Program.  

Deci veţi ajunge la 0.83% din PIB pentru Cercetare?

Nicolae Hurduc: Nu ştiu, poate vom ajunge, […].

Doi Mici şi un Anc: Pe cine să întrebăm? Sau dacă tot nu intenţionaţi să respectaţi prevederile legale incluse în Hotărârea 929/2014, trădare să fie, dar să o ştim şi noi. Adică daţi un HG sau OUG şi modificaţi naibii cifrele acelea fantasmagorice, să nu ne mai amăgim/minţim singuri. Sau dă bine la public minciuna/ducerea cu preşul? Pe noi nu ne duceţi, să ştiţi – tocmai ne-am luat colţari pentru iarnă. 

Dar ţinta dumneavoastră este de? 

Nicolae Hurduc: Ţinta mea este de minim 30% să cresc bugetul cercetării. Asta înseamnă 0,25%. Deci asta e ţinta minimă. Dacă voi reuşi sau nu.. 

Doi Mici şi un Anc: De ce 0,25% şi nu 0,27? Bănuim că sunt procente din PIB, nu? Sunt aceste cifre parte a unei strategii de relansare a cercetării sau doar le avansaţi „din burtă“? Apropos, o creştere cu 30% faţă de anul în curs ar însemna 0,182% din PIB, nu 0,25%. Bugetul de 1,32 miliarde cu care operează MCI în prezent reprezintă 0,14% din PIB.

Cum sprijiniţi cercetarea făcută de companii?

Nicolae Hurduc: Strategia ca ministerar fi de lansare a unor competiţii de proiecte care să favorizeze legăturile dintre industrie şi cercetare. Cum au fost, de exemplu, proiectele Brigde Grant anul trecut. […]

Doi Mici şi un Anc: Aţi făcut o evaluare ex post a acestor proiecte? Ce au produs? Mai merită să investim în această formulă sau mergem doar din inerţie? Şi când spunem evaluare ex post nu ne gândim la evaluarea „de formă“ făcută probabil de un funcţionar din cadrul ministerului, ci una „pe bune“ cu evaluatori pe măsură. V-am sugera să-i contactaţi pe cei de la Romanian Business Leaders

[…]

Sunteţi mulţumit de cum funcţionează institutele de cercetare în prezent? 

Nicolae Hurduc: Sigur, unele funcţionează mai bine, unele mai puţin bine, ca peste tot.

Doi Mici şi un Anc: De unde ştiţi cum funcţionează din moment ce prima şi ultima evaluare a lor a fost făcută în 2011/2012? Despre asta am scris pe larg în articolul nostru Un sfert din bugetul Ministerului Cercetării şi Inovării este alocat „din pix“, în baza unor rapoarte de evaluare ieşite din termenul de valabilitate. Vă invităm să aruncaţi o privire peste el. 

Funcţionarea institutelor de cercetare la parametrii optimi evident că este legată şi de partea de finanţare, pentru că performanţele în cercetare sunt legate de finanţare. […]

Doi Mici şi un Anc: Şi v-aţi gândit să le faceţi cadou de Moş Gerilă un Program Nucleu de 1,6 miliarde lei dându-le termen de depunere a proiectelor două săptămâni? Conform calendarului competiţiei, disponibil aici, proiectele au fost depuse în perioada 30 oct-12 nov, iar peste câteva zile vom afla câştigătorii. Apropos, cum merge „evaluarea“? Punem în paranteză „evaluarea“ pentru motivele detaliate aici, că numai competiţie nu e, iar de evaluare nici nu se pune problema să semene cu aşa ceva, fiind o simplă mascaradă menită să evite infringement-ul din partea UE pentru ajutor acordat întreprinderilor de stat. 

[…]

La ce să se aştepte cercetătorii care vor să acceseze proiecte anul viitor?

Nicolae Hurduc: În momentul de faţă vom lansa în mod sigur o competiţie de proiecte pe bugetul pe care îl avem proiectat în momentul de faţă, fără creşterea pe care mi-o doresc eu, a unei competiţii care va fi destinată tinerilor, pentru că aici sunt cele mai mari probleme. […] În momentul de faţă sunt numai 15.000 de cercetători în România şi suntem interesaţi să creştem numărul de cercetători şi să-i înlocuim, să avem această resursă umană tânără care ne lipseşte.

Doi Mici şi un Anc: Această veste este de bun augur, dar nu trebuie să lansaţi astfel de competiţii la cincinale, ci anual, şi nu doar pentru tineri cercetători, ci şi pentru postdoctoranzi şi cercetători experimentaţi. Ad Astra v-a şi făcut nişte calcule cu impactul pe buget pe care lansarea anuală a competiţiilor pe cele 3 paliere l-ar avea.

Şi încă un lucru: dacă tot lansaţi competiţia şi observăm că vă preocupă ce se întâmplă în Horizon Europe poate reuşiţi să şi contractaţi proiectele câştigătoare în termen de 8 luni de la depunere, cum se face în vest. Precedentul nu arată tare bine pentru MCI, competiţia de Tinere Echipe lansată în 2016 fiind încheiată abia la finele anului acesta, cu o întârziere de mai bine de un an, la cârma ministerului succedându-se cinci miniştri în acest interval. 

Avem puţini cercetători, mai ales tineri, şi pentru că în ultimii ani au plecat foarte mulţi în străinătate. Cum intenţionaţi să opriţi exodul creierelor şi să-i aduceţi înapoi pe cei care au plecat? 

Nicolae Hurduc: Prima problemă a fost rezolvată într-o anumită măsură, este problema salariilor. […] Însă, urmează acum să rezolvăm cea de-a doua problemă care este infrastructura, pentru că unul dintre motivele plecării este legat de echipamentele pe care lucrează. 

Doi Mici şi un Anc: Vă contrazicem! Există infrastructură multă şi (încă) performantă care colectează praf. Vă sugerăm ca înainte să băgaţi bani (publici) cu nemiluita în echipamente noi, să aruncaţi o privire pe ERRIS şi să faceţi o evaluare a gradului de utilizare al echipamentelor pe care le avem deja (peste 23.000, conform platformei citate). 

[…] Acum am să vă spun un lucru: nu plecarea este problema, ci întoarcerea lor. […] Deci, problema nu este plecarea, ci problema este întoarcerea. Trebuie să-i motivezi ca să să poată întoarce. 

Doi Mici şi un Anc: Din nou vă vine în ajutor Ad Astra, cu programul Tenure Track Romania care „Îşi propune atragerea în special a cercetătorilor români de valoare din diaspora (naţionalitatea nu va constitui un criteriu eliminatoriu) prin oferirea unor stimulente financiare consistente pentru (re)integrarea în sistemul românesc de cercetare pe trei paliere: entry level (TTR-EL), experienced researcher (TTR-ER) şi senior researcher (TTR-SR).“ Găsiţi la link-ul de aici inclusiv impactul bugetar al unui astfel de program. 

Iată, Laserul de la Măgurele este un exemplu. Au venit cercetători în România, puţini e adevărat. Dar în condiţiile în care au la dispoziţie un echipament care e unic în Europa în momentul de faţă vin, şi vin şi cercetători din exterior să lucreze aici.

Doi Mici şi un Anc: Iar pe surse, vă spunem ca unii deja pleacă de la ELI-NP. Oricum, daţi-ne vă rugăm numele primilor cei mai buni 3 cercetători care s-au întors să lucreze la ELI-NP, pentru că suntem siguri că şi publicul larg ar vrea să-i cunoască. 

Care sunt primele măsuri pe care le luaţi să-i aduceţi înapoi?

Nicolae Hurduc: Partea de infrastructură, să încercăm să finanţăm achiziţiile de echipamente. Numai prin finanţare. Deci nu am cum să cresc nivelul de performanţă al echipamentelor decât cumpărând altele noi. Dacă nu există finanţare, nu se poate face acest lucru. 

Doi Mici şi un Anc: Repetăm, degeaba bagi banii într-un flex de 1000 W, dacă ai muncitori care ştiu lucra doar cu cel de 700 W. Cu alte cuvinte, puneţi carul înaintea boilor şi rezultatul e previzibil: intratul cu oiştea în gard.

De la 1 ianuarie 2019 România va prelua preşedinţia Consiliul Uniunii Europene. Care este strategia pe cercetare? 

Nicolae Hurduc: Această întrebare mi s-a pus de mai multe ori până acum, a fost transmisă către minister de mai mulţi jurnalişti. Şi vreau să clarific nişte lucruri. De fapt, ce strategie adoptăm ca să obţinem pentru România cât mai multe lucruri? Asta este ideea de bază. Dar preşedinţia Consiliului UEi nu înseamnă că vom putea obţine în mod direct pentru România ceva, pentru că noi trebuie să fim neutri. Treaba noastră este să asigurăm acel consens între cele 27 de ţări pe problemele fundamentale. Spre exemplu, discut concret, în domeniul cercetării este programul Horizon Europe, care stabileşte parametrii de funcţionare, de finanţare a cercetării pe intervalul 2021-2027. Acest program implică o sumă totală de 100 de miliarde de euro în cei 6 ani.

Doi Mici şi un Anc: Sunt 7, nu 6. 

Evident, că fiecare ţară vrea să obţină cât mai mulţi bani, este un lucru firesc. România trebuie să aibă o poziţie neutră, nu are voie să spună nimic legat de interesele naţionale şi ea trebuie să realizeze consensul celor 28 de ţări, astfel încât Uniunea Europeană să funcţioneze din punct de vedere financiar. Dacă vreţi ca strategie a României, noi trebuie să valorificăm succesul domnului Dan Nica. Domnul Dan Nica a fost raportorul pe programul Horizon Europe şi a fost foarte contestat la un moment dat, pentru că el a încercat să ia apărarea ţărilor care nu sunt foarte puternic dezvoltate din punct de vedere ştiinţific, ca performanţă. Deci, ţările din Europa de Est ca să spunem foarte concret. Şi a stârnit mari dezbateri la nivel de Parlament şi conflicte, pentru că ţările dezvoltate susţin ideea de excelenţă, iar ţările din Europa de Est şi-ar dori programe care să fie direcţionate parţial către Europa de Est. Domnul Dan Nica a reuşit să obţină un procent de 4%, nişte programe dedicate, să spunem, ţărilor din Europa de Est. Comisia Europeană a propus 1,8. Până la urmă, Parlamentul European a votat 4%, deci este un succes. Avem un volum de bani mai mare, care va fi direcţionat către ţările din Europa de Est. Şi noi trebuie să valorificăm acum acest avantaj obţinut în Parlamentul European, în sensul că putem discuta în Consiliu prioritar programele specifice. 

Doi Mici şi un Anc: Deci cum rămâne cu neutralitatea, că nu înţelegem? Adică tragem focul sub oala noastră dar rămânem neutri? Puteţi să detaliaţi acel procent de 4%? Nu de alta, dar dl Dan Nica a mai fost prins cu mâţa-n sac (ca să nu zicem altcumva) propagând ştiri false în Parlamentul European

În ianuarie anul acesta a fost adoptată hotărâre pentru privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 583/2015 pentru aprobarea Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015-2020. Astfel se spune că vor fi folosiţi în evalaurea proiectelor cei mai competenti cercetători în tematica propunerii. Avem în tara pe cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse? 

Nicolae Hurduc: Eu zic că avem. 

Doi Mici şi un Anc: Puteţi repeta, vă rugăm? Am înţeles bine că România are „cei mai competenţi cercetători în toate domeniile şi tematicile care pot fi propuse“?!?!?! #)$idss&(& ()*))^^$#HJGKLB%%$#%GRGFH$##G

Scuzaţi scrisul dezordonat de mai sus, dar tocmai am căzut sub masă când am citit asta şi ne-am agăţat de tastatură. Serios vorbind, dvs. CHIAR CREDEŢI ASTA? Că atunci trebuie să ne ţinem bine pe poziţii pentru toate Nobelurile ce ne vor lovi, inevitabil, fiind cei mai buni din lume în toate domeniile, nu? 

Il rugăm pe stimatul ministru să ne prezinte metodologia folosită în procesul prin care a constatat că avem experţi competenţi în toate domeniile şi tematicile. 

Acest lucru este o dezbatere foarte amplă, dacă să aducem evaluatori externi sau nu. Există o mică problemă, pentru că evaluatorii externi nu-i putem plăti aşa cum sunt plătiţi de alte ţări. Nu avem bani suficienţi ca să-i atragem din punct de vedere financiar în evaluare.

Doi Mici şi un Anc: Cum naiba spuneţi că nu avem bani destui când MCI nu reuşeşte să-şi cheltuie bugetul alocat prin legea bugetului de stat? În fiecare an avem execuţie bugetară deficitară, adică dăm bani înapoi la Ministerul Finanţelor. 

Eu am văzut lista de evaluatori externi care au operat înainte de 2018 şi se regăseau printre ei persoane care erau în stagii postdoctorale. Deci aveau experienţă de 3-4 ani după ce şi-au terminat doctoratul. 

Doi Mici şi un Anc: Asta e vrăjeală ieftină! Uitaţi aici o analiză a evaluatorilor din cadrul ultimei competiţii de Proiecte de Cercetare Exploratorie, care arată clar că aceştia au fost superiori directorilor de proiecte participanţi în competiţie. În unele domenii (ca de ex. fizică) cercetătorii trec chiar şi prin 3-4 stagii postdoctorale de câţiva ani până să işi găsească poziţii permanente. O bună parte dintre ei au CV-uri mult mai bune decât majoritatea covarşitoare a celor care conduc cercetarea româneasca.

Şi nu uitaţi, că „înainte de 2018“ înseamnă şi 2017, anul în care colegul dvs. dl Lucian Georgescu a pecetluit folosirea evaluatorilor naţionali în competiţiile de proiecte. Acest lucru a dus la situaţia extrem de gravă în care cercetătorii ce au aplicat în cadrul competiţiei de Proiecte Complexe realizate în Consorţii CDI (PCCDI) au putut şi evalua în cadrul aceleiaşi competiţii. Mai mult, au fost cazuri de cercetători care au fost atât evaluatori cât şi câştigători de proiect în aceeaşi competiţie, respectiv soţ evaluator şi soţie câştigătoare (sau invers). Detalii aici.

Sigur, el lucra într-o universitate mare, dar în momentul când îl pui să evalueze un proiect de tipul Idelor Complexe, care presupune un consorţiu format din universităţi importante sau centre de cercetare din România, nu are experienţa necesară ca să evalueze un astfel de proiect. Nu cei mai buni din exterior pot fi atraşi în aceste evalurări, Vă spun sincer sunt şi argumente pro şi contra pentru evaluarea externă. 

Din cele pro este neutralitatea. Evident că un cercetător care lucrează în România are anumite legături, anumite centre universitare pe care le cunoaşte mai bine sau mai puţin bine şi întotdeuana există această suspiciune că evaluatorii români vor favoriza o universitate, un institut de cercetare în raport cu altele. Asta e problema, care nu este foarte reală de cele mai multe ori.

Doi Mici şi un Anc: Dle ministru, atâta timp cât România trânteşte uşa în nas laureaţilor premiilor Nobel şi nu le permite să evalueze proiectele româneşti noi zicem că avem o mare problemă. Şi am scris despre asta şi în Nature, în speranţa că atunci când veţi sta la masă cu străinii care vor fi citit scrisoarea noastră aceştia să vă tragă de mânecă şi să vă explice cum stă treaba cu evaluarea la ei în ţară. 

[…]
Legat de cercetarea în domeniul nuclear, aţi semnat de curând un memorandum prin care ALFRED, un sistem inovativ bazat pe tehnologia reactorilor rapizi răciţi cu plumb de generatie 4, primeşte 50 de milioane de lei. Vreţi să includeti acest sistem în lista Instalaţiilor şi Obiectivelor Speciale de Interes Naţional. Dar o astfel de instalaţie trebuie să prezinte să prezinte capabilităţi demonstrate pe parcursul anilor în activităţi de cercetare dezvoltare. Care sunt aceste capabilităţile demonstrate pe parcursul anilor de ALFRED? 

Nicolae Hurduc: Aici discuţia este foarte interesantă şi mă bucur că aţi deschid subiectul, ca să vă faceţi o ideea despre ce înseamnă cercetare în domeniul nuclear. Austria spre exemplu, care a deţinut preşedinţia Consiliului UE înaintea noastră, este un adversar al energeticii nucleare. Dosarele legate de energia nucleară au refuzat să le discute, timp de 6 luni au fost în sertar. La sfârşitul preşedinţiei le-au dat drumul, le-au pus în discuţie şi urmează să le preluăm noi. Deci noi suntem o ţară care avem energie nucleară şi trebuie să privim puţin înainte. Ce urmează să se întâmple în lume în ceea ce priveşte resursele energetice. Noi suntem tentaţi, şi aşa trebuie, să trecem pe energie verde, să încercăm să obţinem energia prin surse neconvenţionale sau prin surse nucleare, care dacă sunt bine controlate şi ele pot fi o sursă interesantă de energie. Noi nu vom putea asigura.. dacă vom înlocui maşinile cu maşini electrice, cele care funcţionează cu motoare convenţionale, dacă vom trece încălzirea în case, consumul casnic totul pe energie electrică, noi nu vom putea face faţă cu ceea ce avem noi la dispoziţie – sistemele hidroelectrice, hidrocentralele – prin energie solară, eoliană nu vom putea asigura acest consum de energie în următorii 10 ani. Şi atunci trebuie să avem o sursă – un plan B – deci o sursă suplimentară de energie, care nu este alta din păcate decât energia nucleară. Aceşti reactori de generaţia 4 sunt sisteme mult mai sigure din punct de vedere al modului de funcţionare şi al deşeurilor, deşeurile sunt mai puţin periculoase decât ale celorlalte reactoare. Noi investim în momentul acesta în cercetarea nucleară ca să fim pregătiţi peste 10 ani cu o altă variantă de surse de energie.

Doi Mici şi un Anc: Să ne lămurim. Aţi răspuns pe lângă subiect, sau aţi evitat un răspuns direct. Aţi fost întrebat de capabilităţile deja demonstrate pe parcursul anilor în activităţi de cercetare dezvoltare!!!
Imediat după instalarea în fotoliul ministerial dl Şerban Valeca a promovat un HG (81/27.02.2017) de modificare a Strategiei Naţionale de Cercetare. Ştiţi voi, aceea la care au lucrat peste 1.000 de cercetători, ‘nşpe comisii şi s-au cheltuit cel puţin 3,5 milioane de lei. Dl Valeca a hotărât că aceştia au greşit prin neincluderea în Strategie şi a reactorului nuclear de la Mioveni, adică proiectul de suflet al d-lui, de pe vremea când era preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Cercetări de la Mioveni, cunoscut şi sub acronimul ALFRED. Astfel, România are în prezent trei proiecte majore de infrastructură de cercetare, ELI-NP, DANUBIUS şi ALFRED, ultimul fiind reactorul nuclear. Acest ALFRED primeşte 50 de milioane lei de la bugetul de stat, discreţionar şi fără nicio evaluare de impact sau fezabilitate. Comparaţi acest buget cu cel de 41 de milioane (suplimentat de la 35) alocat pentru finanţarea a 166 de proiecte postdoctorale destinate tinerilor cercetători. 

Mai mult, ALFRED va fi inclus în lista Instalaţiilor şi Obiectivelor Speciale de Interes Naţional (IOSIN). Pentru a se putea face asta s-a modificat rapid legislaţia din 2004 care prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilităţi demonstrate pe parcursul anilor şi perspectivă de utilizare în activităţi de cercetare-dezvoltare“. Aşadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ŞI de perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru, Şerban Valeca. De ce s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există şi nu a demonstrat încă nimic. Despre restul IOSIN-urilor şi modificările legislative făcute cu dedicaţie am scris aici. Incet, incet tot bugetul cercetarii abia o sa acopere colectia de Obiective Speciale de Interes National, iar pentru restul cercetatorilor se va apela probabil la fondul de rezerva. 

Aşa că vă spunem din nou că ne-am luat colţari şi nu ne puteţi duce cu preşul. 

Ce notă daţi cercetării din România? 

Nicolae Hurduc: E foarte greu. Nici nu cred că se poate da o astfel de notă pentru că sunt domenii şi domenii de cercetare. Sunt domenii pe care suntem de nota 9 sau de nota 10. Sunt domenii pe care suntem de nota 7 sau poate chiar mai jos de 7. 

[…]

Doi Mici şi un Anc: Noi vă sugerăm ca înainte să daţi o notă cercetării să faceţi o evaluare a acesteia. Nu daţi note „din pix“, la fel cum împărţiţi şi cea mai mare parte a bugetului MCI. Evaluaţi Institutele Naţionale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare, Institutele Academiei Române, universităţile (pe partea de cercetare, inclusiv şcoli doctorale), şi institutele Academiilor de ramură, apoi mai vorbim; pe concret, nu pe vise şi impresii. 


Autori:

Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.


*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite