Românii care fac morală la Oxford

Profesorul Julian Săvulescu ţine o prelegere la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti FOTO: Centrul de Cercetare în Etică Aplicată

O echipă de specialişti ai Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, pleacă, la începutul lunii viitoare, la Oxford, în Marea Britanie. E unul dintre cele mai importante schimburi de idei la care instituţia e invitată. E vorba despre singurul loc din România unde se studiază discipline etice şi despre un domeniu pe cât de necesar, pe atât de defavorizat: etica aplicată.

Ştirea: Centrul de Cercetare în Etică Aplicată (CCEA) din Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti, este invitat special la Oxford, în Marea Britanie, la un atelier de lucru comun cu specialişti de la Centrul Uehiro de Etică Practică, Universitatea din Oxford. În cuvinte mai simple: unul dintre cele mai mari şi specializate centre din lume pentru cercetarea în etica aplicată lucrează cu românii de la singura instituţie de învăţământ superior din ţară unde se pot studia discipline etice. Un soi de sincronism academic, dar nu doar atât, căci la Oxford nu-i niciun provincial.

Mai precis, se întâmplă următoarele lucruri: Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din Bucureşti, Valentin Mureşan, director CCEA, Emanuel Socaciu, Emilian Mihailov şi Constantin Vica se întâlnesc cu cercetătorii din Oxford pentru a dezbate şi a comenta unele dintre provocările etice subtile ale interacţiunii dintre oameni. Şi vorbesc despre cum poate fi schimbată relaţia noastră cu noile tehnologii, prin metode ca bioameliorarea morală ori stimularea electrică a creierului copiilor. Gazdă principală este profesorul Julian Săvulescu, unul dintre cei mai cunoscuţi bioeticieni din lume.

Axa Bucureşti-Oxford
„Suntem încântaţi să întâmpinăm la Oxford cercetători de la Universitatea Bucureşti, graţie sprijinului acordat de Societatea pentru Filosofie Aplicată şi Wellcome Trust. O cultură internaţională deschisă este cheia către progres în cercetarea problemelor de natură etică“, a explicat, pentru „Weekend Adevărul“, Julian Săvulescu.

Profesorul australian de orgine română nu e străin de nivelul intelectualilor din România: în vara acestui an, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi a ţinut seminarii pentru studenţii şi cercetătorii Facultăţii de Filosofie. „Am început să lucrăm cu românii, fiindcă am constatat de-a lungul timpului că sunt de-a dreptul înfometaţi să muncească şi să obţină rezultate. În plus, sunt foarte dotaţi. În acest mod, tinerii cercetători vor căpăta experienţă într-o varietate de discipline, vor putea evalua impactul noilor tehnologii în societate“, spunea Săvulescu la ultima venire în Bucureşti.
Studenţi şi profesori ai Facultăţii de Filosofie, într-unul dintre amfiteatre FOTO: CCEA

Unde se aplică etica aplicată?
Ce sunt aceste probleme de natură etică şi la ce e bun să le găsim rezolvări? Pentru exemplificare, ne permitem o amplă divagaţie anti-jurnalistică. Câteva întrebări: N-ar fi măcar puţin ciudat ca asistentele medicale din spitale să fie înlocuite de roboţi fără empatie? Cum poate fi rezolvat un conflict la locul de muncă – de pildă, dacă şeful unui departament, mai puţin atent cu pornirile sale, îi face avansuri ofensatoare unei subalterne, mai puţin atentă cu decolteul său? Până unde poate merge plagiatul? E ceva greşit la dopajul în şah? Cât de mult ar trebui să conteze medicina şi tehnologia în creşterea copilului?

Tirul de întrebări de mai sus cuprinde numai câteva probleme contemporane care, în mod curent, se supun alegerilor subiective de conjunctură. La fiecare dintre întrebări, răspunsul intuitiv e ori incorect, ori insuficient. Nuanţăm: intuiţia îi îndepărtează categoric pe roboţii fără suflet din spitale, experienţa la locul de muncă îi oferă circumstanţe atenuan­te şefului necuviincios, iar reflexele tradiţionaliste se opun oricăror intervenţii artificiale în creşterea unui copil.

Totuşi, pentru a răspunde la astfel de dileme, e nevoie de un pic mai mult decât cei şapte ani de-acasă şi de şcoala vieţii. E nevoie de ceea ce am putea numi: analiză morală. Etică practică. Iar etica practică, la fel ca matematica, ingineria ori chimia nucleară, se învaţă, se exersează şi nu se ştie deja.

Ce se-ntâmplă la Oxford
La Oxford, românii vor prezenta idei şi vor asculta profesori deja prestigioşi în toată lumea, precum: Owen Schaefer, specialist în neuroetică, Hannah Maslen, fină cunoscătoare a psihologiei sociale şi a criminologiei, bioeticianul Thomas Douglas şi Dominic Wilkinson, specialist în etică şi neonatologie. Vedeta este însă Christine Korsgaard, una dintre cele mai cunoscute eticiene din lume, care va conduce un atelier despre etică şi drepturile animalelor.

Acest parteneriat academic are finalitate concretă, chiar dacă aceasta rămâne în registrul condiţional optativ, modul idealist: atunci când, pentru mediul privat şi pentru sectorul bugetar, vor fi importanţi şi oamenii, nu doar profitul şi politica, atunci când răspunsurile la dilemele noastre din fiecare zi nu vor mai fi atât de simple şi atunci când aşa-numitele coduri de etică vor fi la fel importante precum legile, atunci va fi nevoie de câţiva specialişti care să desluşească câteva rezolvări.

„Lucrul bine făcut are şi o componentă etică“

Centrul de Cercetare în Etică Aplicată a apărut şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. Cercetătorii studiază de la marile teorii morale clasice la roboetică şi etica sexului, iar studenţii pot să acumuleze şi să-şi testeze cunoştinţele de filosofie practică, îndrumaţi de profesori. Valentin Mureşan (foto), directorul Centrului, explică: „În România, constituirea unui asemenea grup de cercetare interdisciplinară e o lecţie pe care abia trebuie să o învăţăm. Sperăm totodată că managerii diverselor organizaţii – de la şcoli la spitale şi la firme comerciale – vor lua tot mai în serios problemele morale ale instituţiilor lor şi vor consulta atunci când au nevoie pe cei ce se pricep la etică şi la metodele ei de lucru. Improvizaţia şi amatorismul au picioare scurte. Astăzi, oriunde am fi angajaţi, lucrul bine făcut are şi o componentă etică“.