Pe când redactam ultima parte a foiletonului din ziarul Adevărul cu titlul Alegerile universitare: quo vadis? am avut revelaţia lansării în eter a unei prime candidaturi la funcţia de rector a Universităţii „Valahia” din Târgovişte, în persoana domnului conf. univ. dr. ing. Iulian Udroiu, actualul director general administrativ al instituţiei de învăţământ superior din fosta reşedinţă domnească a Ţării Româneşti. Întrucât programul prin care domnia sa vrea să convingă alegătorii să pună inelul sigilar asupra numelui său – cu sau în absenţa (aşa cum cere imperativ dura lex, sed lex) imortalizării momentului istoric - va fi supus unei riguroase analize în materialul de presă invocat, ne mărginim să semnalăm exigentului nostru public cititor un caz ieşit din firesc de plagiat universitar: preluarea idee cu idee, sintagmă cu sintagmă a conceptului central al programului unui distins confrate trans-milcovian, filosoful Nicu Gavriluţă – pe care doar lipsa unui număr suficient de vizite la bibliotecă te-ar putea împiedica să-l cunoşti – de Cale de Mijloc, tradusă în neaoşul idiom valah în „strategia echilibrului” . Dar ce au în comun, pentru numele lui Dumnezeu, vă veţi întreba, prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă şi conf. univ. dr. ing. Iulian Udroiu în afara abrevierilor univ. şi dr. care arată aşa de ispititor în Cursus honorum? Ei bine, Calea de Mijloc! Nu, distinse cititor, nu te voi supune caznelor unei noi interpretări a budismului pentru care-ţi stau la dispoziţie Mircea Eliade şi atâţia alţi veritabili exegeţi ai istoriei, teologiei şi filosofiei morale indiene printre care, din nefericire, nu mă număr. Nu voi face nici apologia filosofiei sau teoriei politice referitoare la calea de mijloc, pentru care „Elogiul moderaţiei” al lui Aurelian Crăiuţu îţi va fi un îndrumar mult mai competent. Mă refer aici, cu riscul de a te dezamăgi şi a te determina să tastezi acel minuscul x din partea superioară a ecranului, care te va salva de continuarea lecturii acestui sintetic material de presă, la ceva ce se numeşte într-un limbaj prezumţios program de management universitar sau, cum ar spune Moromete, „ori faceţi cum zic eu, ori dacă nu, să plecaţi!”. Filosoful ieşean s-a adresat, în anul 2016, comunităţii academice de pe malurile Bahluiului cu o platformă care punea în nucleul său ideatic Calea de Mijloc. Aceasta îşi propunea să realizeze o osmoză între „pragmatismul şi realismul formării profesionale în acord cu piaţa muncii” şi ”nobleţea prestigiului unei instituţii de elită care continuă să formeze oameni şi caractere.” Această concepţie coagula diversele perspective, propuneri, argumente pe care profesorul Gavriluţă le considera adecvate dezvoltării universităţii pe care o slujeşte în calitate de profesor. Calea de Mijloc era menită să realizeze o justă balanţă „între o administraţie eficientă şi un act educaţional de înalt nivel”, între o „universitatea funcţionalistă şi cea esenţialistă”. Programul Căii de Mijloc a fost publicat, aşa cum este firesc, pe website-ul universităţii lui Cuza-Vodă (mare greşeală, după câte se pare!) şi a fost discutat nu doar în mediile academice din târgul Ieşilor, ci şi în forurile intelectuale româneşti, în general, ceea ce a oferit prilejul şi sus-semnatului de a-l lectura şi comenta la vremea respectivă. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât am regăsit această concepţie – enunţată întocmai în fondul său ideatic – în programul pe care onorabilul meu coleg, domnul conferenţiar Udroiu, îl aduce de peste Milcov în vechea urbe târgovişteană, comiţând astfel un plagiat conceptual pe care documentele internaţionale şi cele naţionale îl incriminează – curat plastografie! – la unison.

Înainte de a proba cele afirmate prin recursul direct la textul incriminat, se cuvin făcute câteva menţiuni cu privire la încadrarea plagiatului în normativele europene şi româneşti. Unul dintre principalele instrumente normative care statuează principiile eticii universitare şi de cercetare îl reprezintă Codul european de conduită pentru integritatea cercetării, care defineşte plagiatul drept utilizarea „muncii şi ideilor altor persoane fără a da credit în mod corespunzător sursei originale,  încălcând astfel drepturile autorului original la producţia sa intelectuală.” În urma cazurilor de plagiat care au zdruncinat din temelii mediul universitar din ţara noastră, România şi-a adaptat pe deplin cadrul legal la dezideratele luptei împotriva plagiatului, iar în anul 2017 Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării din cadrul Ministerului Cercetării şi Inovării a elaborat un Ghid pentru identificarea plagiatului în lucrările ştiinţifice. Acesta consideră plagierea drept

„preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creaţie intelectuală a altui autor şi prezentarea lor în spaţiul public drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acţiunii de a plagia şi se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenţionată sau nu, din punct de vedere deontologic.”

Foarte importantă pentru demonstraţia noastră este şi definirea punctuală şi limpede a plagiatului de idei, aşa cum apare aceasta în secţiunea 3.3 a documentului:

„Constituie plagiat atât preluarea de idei cât şi preluarea de text fără citările de rigoare. Prin procedee specifice domeniului, se vor identifica pragurile şi tipurile de situaţii dincolo de care absenţa marcatorilor de citare corectă duce la fraudă intelectuală. Furtul intelectual are loc prin parafrazarea unor idei, fără semnalarea intenţionată a legăturii dintre lucrarea care expune şi lucrarea sursă a ideii […] Există şi un plagiat prin preluare frauduloasă de cuvinte sau de text. Plagiatul este furt din opera altui autor, nu a unor idei sau a unor cuvinte, ci a unor idei exprimate prin cuvinte sau a unor cuvinte care exprimă idei.”

Dar, pentru a nu ne lungi cu vorba, redau în cele ce urmează cazurile incriminate de plagiat managerial rectoral, o formă, trebuie să recunoaştem, de-a dreptul inedită de plagiat ideatic.

Prof. univ. dr. Nicu Gavriluţă

Programul managerial al candidatului la funcţia de rector 2016-2020

 

Link la programul managerial

Conf. univ. dr. ing. Iulian Nicolae Udroiu

Programul managerial al candidatului la funcţia de rector al Universităţii ”Valahia” din Târgovişte

Link la programul managerial

Paginile 3-4

„Personal pledez pentru calea de mijloc. Ea este cea care îmbină pragmatismul şi realismul formării profesionale în acord cu piaţa muncii, cu nobleţea prestigiului unei instituţii de elită care continuă să formeze oameni şi caractere.

Calea de mijloc pe care o propun cultivă echilibrul între o administraţie eficientă şi un act educaţional de înalt nivel. Însă niciodată nu trebuie să uităm faptul că menirea primă, originară, a unei Universităţii este aceea de a forma elite şi oameni de caracter.”

Pagina 1

„Viziunea pe care o propunem comunităţii academice este una pragmatică şi realistă, care nu îşi doreşte schimbări bruşte şi spectaculoase, dar care ţinteşte spre maturizare, orientare către dezvoltarea resursei interne a universităţii şi asigurarea unui mediu universitar propice unor performanţe cât mai înalte ale actului didactic şi ale celui de cercetare.”

„Strategia echilibrului pe care o propunem urmăreşte armonia între o administrare eficientă a resurselor şi un act educaţional de înaltă ţinută şi calitate, apreciind că menirea originară a unei universităţi este aceea de a forma elite şi de a modela caractere.”

Pagina 4

„Finanţarea universităţilor din România se face preponderant după criteriul numărului de studenţi. Având mai mulţi studenţi, Universitatea are venituri proprii mai consistente. Ce facem atunci cu calitatea actului educaţional? Aici este o mare miză a noastră, a tuturor.”

Pagina 1

„Este ştiut faptul că finanţarea universităţilor din România se face preponderent după criteriul numărului de studenţi, un număr ridicat al acestora aducând universităţii venituri proprii mai consistente. În aceste condiţii, marea provocare în universităţi este reprezentată de calitatea actului educaţional.”

Pagina 3

„Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza‘‘ din Iaşi a contribuit şi contribuie major la progresul cultural, tehnic, ştiinţific şi spiritual naţional.”

Pagina 2

„Universitatea noastră să îşi aducă în continuare aportul major la progresul cultural, tehnic, ştiinţific şi spiritual naţional.”

Pagina 11

„1. O preocupare importantă în mandatul meu de Rector va fi permanenta comunicare şi eficienta colaborare cu Sindicatul UNIO al Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza‘‘ din Iaşi.

2.         Înfiinţarea unui Consiliu Consultativ al Rectorului, format din Preşedintele Senatului, Preşedintele sindicatului UNIO, academicieni, oameni de cultură şi reprezentanţi ai ONG-urilor etc.”

Pagina 8

„- Permanenta comunicare şi colaborarea eficientă cu Sindicatul SISSDAN.

- Înfiinţarea unui Consiliu Consultativ al Rectorului, în care să fie invitaţi să facă parte Preşedintele Senatului, Preşedintele Sindicatului SISSDAN, reprezentanţi ai administraţiei publice şi ai mediului socio-economic, precum şi personalităţi marcante ale zonei culturale dâmboviţene.”

Se poate aşadar constata, din lectura comparativă a celor două texte, similitudinea până la identitate a conţinutului celor două paradigme fundamentale ale planurilor manageriale citate, Calea de mijloc a profesorului Gavriluţă devenind Strategia echilibrului în textul conferenţiarului Udroiu. La acestea se adaugă câteva alte idei, sintagme şi fraze preluate aproape ad litteram din textul profesorului ieşean. Cum se poate ca, însuşindu-ţi ideile altora şi prezentându-le drept creaţie proprie, extrapolând soluţii specifice unei anumite universităţi la o altă comunitate academică, cu altă geografie spirituală, altă istorie, alte realităţi, alte contexte, alte necesităţi să aspiri la poziţia de conducere cea mai însemnată şi plină de responsabilităţi din alma mater? Cum poţi discuta, în aceste condiţii, despre elite, excelenţă academică, doctorate, cercetare, valoare, formarea de caractere, responsabilitate, maturitate într-o asemenea mediocră pastişă managerială?

Şi, pentru a încheia apoteotic această sintetică demonstraţie a unui plagiat rectoral, se cuvine, înainte de a analiza de-a fir a păr programul domniei sale, să ne reamintim, alături de cititorii noştri, că structura piramidală reprezintă un model de management ierarhic de tip corporatist, în care firul deciziei curge de sus în jos, şi nicidecum de jos în sus (adică viceversa, vorba personajului Lefter Popescu al lui Nenea Iancu), aşa cum eronat induce ideea aspirantul nostru rectoral:

„Îmi doresc ca actul de decizie din universitate să nu se realizeze în mod singular, ci să respecte o structură piramidală parcursă în mod firesc dinspre bază spre vârf.”