1. OUG a fost dată doar pentru doctoratul plagiat al lui Victor Ponta. Aşa cum recunoaşte ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, există o singură cerere de renunţare la doctorat, a lui Victor Ponta. Dar, zice ministrul, este posibil să apară şi altele. Poate altele de acelaşi tip, adică pentru doctorate plagiate. Ce interes ar avea un posesor de titlu doctoral, aducător de faimă şi venituri suplimentare, de joburi mai bine plătite, să ceară retragerea titlului? Doar frica de a fi descoperit că a plagiat, altă cauză normală, firească, nu există.
  2. Amnistia plagiatelor. Cea mai clară asemănare care-mi vine în minte este cu situaţia unui hoţ care declară, la un moment dat, că renunţă la bunurile furate, nu păţeşte nimic, şi nici nu restituie uzufructul utilizării bunurilor furate un număr de ani. OUG-ul emis de Victor Ponta echivalează cu o amnistie a doctoratelor plagiate, de care se poate debarasa în viitor orice plagiator, fără frica de a păţi ceva.
  3. Abuz în funcţie. E clar că Victor Ponta a emis un act normativ, din poziţia importantă în care se află, pentru a-şi aduce sieşi foloase:
  • Scapă de consecinţele juridice ale faptei de plagiat, în cazul în care viitoare Consilii Naţionale de Etică reiau speţa şi o judecă corect, fără frica de a fi desfiinţate de grăjdanul Liviu Pop.
  • Scapă de obligaţia de a restitui statului sumele încasate ca spor de doctorat, 25% din salariul de bază, şi a sumelor cheltuite de stat cu organizarea studiilor sale de doctorat.
  • Scapă de anularea concursurilor pentru obţinerea de joburi înalte în administraţia centrală, câştigate în baza titlului de doctor.
  1. Nu există un interes public şi nicio urgenţă în emiterea acestei ordonanţe. Emiterea ei a servit exclusiv intereselor unui singur om, ale lui Victor Ponta.
  2. Există precedente. OUG privind ASF, semnată tot de Ponta, care l-a dus pe Daniel Chitoiu, soţia acestuia, naşul Rusanu şi mulţi alţii în ancheta DNA. O HG privind un teren al Poştei Române l-a dus pe Tudor Chiuariu  la 3 ani şi jumătate de închisoare cu suspendare, iar alţi inculpaţi la alte pedepse. Memorandumul privind preţul la gaze, aprobat în guvern, i-a condus la anchetă penală pe Videanu, Vosganian şi alţii.
  3. Ponta a minţit. În campania electorală, Ponta a declarat că ICCJ l-a absolvit de plagiat, o minciună grosolană, pentru ca ICCJ s-a pronunţat doar asupra calităţii de parte vătămată a reclamanţilor de atunci, nu asupra fondului problemei, asupra căruia are căderea să se pronunţe Consiliul Naţional de Etică. Cum este exclus să nu fi ştiut, Ponta a mizat doar pe ignoranţa şi aburirea electoratului
  4. Ministrul Sorin Cîmpeanu s-a lăsat manipulat. În mod sigur Ponta a profitat de naivitatea ministrului nou în funcţie şi l-a obligat să iniţieze această OUG. Naivitatea nu este o scuză în faţa legii, şi ministrul Cîmpeanu va răspunde în faţa legii, cot la cot cu Ponta.
  5. Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, sluga lui Ponta. Singurul care poate ataca OUG la CCR este Victor Ciorbea. Cum până în prezent s-a dovedit a fi avocatului lui Ponta şi al Guvernului, nu al poporului, nici de astă dată nu va ataca OUG la CCR. Dar OUG se transformă în lege, în parlament, şi atunci poate fi atacată la CCR, de care sigur nu va trece, cum nu  a trecut nici OUG privind primarii traseisti. Ce se va întâmpla atunci, vom vedea.
  6. Nici juridic OUG în discuţie nu se susţine. Aşa cum explică avocata Elenina Nicut: “procedural, beneficiarul actului nu poate renunţa prin simplul său act de voinţă la respectiva diplomă/beneficiul ei, întrucât diploma, ca act administrativ, nu emană de la el, ci de la o instituţie, aceasta sau o altă instituţie superioară ierarhic ei fiind singura în măsură să intervină asupra actului iniţial.”

    În concluzie, să dai o OUG, din poziţia de premier şi ministrul al Educaţiei, valabilă pentru un singur om, premierul, care să-i rezolve eventuale probleme personale cu justiţia, să scape de consecinţele juridice şi de restituirea unor sume de bani către statul român, este clar o faptă de abuz în serviciu, asimilată faptelor de corupţie.

Sper ca DNA să se sesizeze, să efectueze cercetări şi să facă încadrarea faptelor, urmate de trimiterea în judecată a autorilor faptelor.