O cartă universitară cu dedicaţie

O nouă cartă a Universităţii din Bucureşti este supusă dezbaterii publice în aceste zile prin publicarea proiectului pe pagina web a instituţiei. Nefiind informat printr-un banal email despre proiect, după cum ar fi fost corect, am aflat, la fel ca mulţi membri ai comunităţii academice din Universitatea din Bucureşti, din presă. Încă de la prima lectură a proiectului se observă că este o cartă universitară cu dedicaţie.

În primul rând constat că nu există absolut nicio reglementare referitoare la demiterea sau revocarea preşedintelui Senatului Universităţii. În timp ce există articole clare despre demiterea rectorului, prorectorilor, decanilor sau directorilor de departamente, nu este absolut niciun cuvânt despre posibilitatea demiterii preşedintelui Senatului Universităţii din Bucureşti. Să înţeleg că preşedintele Senatului Universităţii, domnul profesor Vlad Nistor, printre altele şi deputat liberal, este inamovibil?

Hai să acceptăm că este o scăpare nevinovată a echipei care a redactat acest proiect de cartă universitară şi nu este vorba de amatorism.

Dacă ne uităm în ograda vecinilor sau a concurenţei, de exemplu în carta Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, găsim o prevedere clară despre acest subiect: „Preşedintele Senatului poate fi demis de Senatul universitar la propunerea scrisă a cel puţin 1/3 dintre membrii Senatului, prin vot secret, cu majoritate calificată de 2/3 dintre membrii Senatului”.

Noutăţile acestui proiect de cartă universitară par a fi, pentru novici, adevărate reforme instituţionale. Pentru cei care cunosc interesele de moment ale echipei redacţionale, dedicaţia este clară.

În primul rând scade drastic numărul membrilor Senatului. Potrivit cartei vechi, sunt 119 senatori, dintre care 89 profesori şi 30 studenţi, dar proiectul reduce numărul lor la doar 76 senatori, dintre care 57 profesori şi 19 studenţi (art. 128.3). Un Senat cu un număr mai mic de senatori este mult mai uşor de controlat, pentru că mult mai uşor se poate ajunge la consensul majorităţii necesare adoptării deciziilor.

Sunt schimbări cu dedicaţie şi în atribuţiile Senatului. Potrivit cartei vechi, Senatul „aprobă înfiinţarea, divizarea, concentrarea şi desfiinţarea unităţilor din componenţa Universităţii pe baza propunerilor facultăţilor avizate de Consiliul de Administraţie” (art. 69.1, lit. n). Potrivit proiectului, Senatul „aprobă, pe baza propunerilor avizate de Consiliul de Administraţie şi a evaluărilor proprii înfiinţarea, divizarea, concentrarea şi desfiinţarea unităţilor din componenţa Universităţii” (art. 127.2, lit. c.i). Inovaţia este scoaterea facultăţilor dintre actorii care propun reorganizarea unităţilor din componenţa Universităţii. Cine face propuneri care să fie avizate de Consiliul de Administraţie? Dar cine face evaluările proprii ale Senatului pentru reorganizarea acestor unităţi din componenţa Universităţii, adică departamente şi facultăţi?

O altă noutate instituţională, o adevărată „reformă” în universităţile româneşti, este crearea unor tribunale studenţeşti care trebuie să judece abaterile studenţilor: „În cadrul facultăţilor pot fi organizate instanţe disciplinare, alcătuite din studenţi, care să analizeze, în procedură prealabilă, abaterile studenţilor de la normele academice de conduită stabilite prin Lege, prezenta Cartă  Universităţii (sic!) sau regulamentele facultăţilor.” (art. 30.1). Acest articol conţine opt alineate în care se reglementează funcţionarea acestor tribunale, cu procurori (studenţii care vor asigura funcţiile de acuzare) şi avocaţi (studenţi care vor asigura funcţiile de apărare).

Judecătorii studenţi vor fi aleşi de o comisie formată din trei profesori, desemnaţi de Consiliul facultăţii, şi doi studenţi, desemnaţi de asociaţia studenţilor. Lăsând la o parte calitatea de studenţi „merituoşi”, ce treabă au profesorii în această instituţie fantomă a studenţilor, care are oricum un caracter consultativ? Probabil redactorii acestui proiect au copiat ceva similar de prin America sau Africa, dar s-au limitat doar la copy-paste. Au sesizat deja şi alţi colegi ridicolul acestei instanţe studenţeşti.

Care este miza acestei inovaţii? Studenţii sunt o masă de manevră importantă în controlarea Consiliului unei facultăţi. În Senat nu prea îi bagă nimeni în seamă, după cum rezultă şi din protestul recent al studenţilor împotriva abuzurilor preşedintelui Senatului, Vlad Nistor. Însă în consiliile facultăţilor studenţii pot influenţa multe decizii importante, până la revocarea decanului. Decanul poate fi revocat de 2/3 din membrii Consiliului, la propunerea unei treimi din Consiliu. Inventând diverse subterfugii, cum este acest tribunal studenţesc, se poate mai uşor controla votul studenţilor în Consiliul facultăţii.

Ca să înţelegem corect dedesupturile acestui proiect de cartă a Universităţii din Bucureşti să ne amintim scandalul provocat de secesioniştii Facultăţii de Istorie grupaţi în jurul preşedintelui Senatului, Vlad Nistor, şi a directorului Departamentului de istorie antică, arheologie şi istoria artei, Daniela Zaharia. Din primăvară încearcă prin diverse strategii să rupă din această facultate departamentul respectiv şi să înfiinţeze o facultate de studiul patrimoniului, de parcă nu s-ar putea dezvolta această idee în direcţie de studii în cadrul Facultăţii de Istorie. Însă e prea mare frustarea de a nu mai deţine controlul facultăţii, nereuşind să isi impuna decanul şi atunci concep strategii complicate pentru a-şi împlini visul. Au reuşit să impună Ministerului Educaţiei Naţionale divizarea domeniului Istorie în Istorie, respectiv Studiul Patrimoniului, fără consultarea facultăţilor de profil. Aşa că nu e mare lucru să modifici carta Universităţii, prea des invocată de profesorii care se opun secesiunii în apărarea integrităţii Facultăţii de Istorie. Dacă e nevoie vor schimba şi Legea Educaţiei Naţionale, fiindcă un deputat are dreptul la iniţiativă legislativă. Iar preşedintele Senatului, deputatul liberal Vlad Nistor, este direct implicat în proiectul secesiunii Facultăţii de Istorie, uitând că a fost acolo opt ani decan!

Deoarece interesele personale şi de grup sunt foarte importante, privilegiile trebuie păstrate cu orice chip. Pentru că a avea drept de vot în Senat sau Consilu este un adevărat privilegiu, câştigat e drept prin alegeri. Pentru a fi controlat acest vot şi în absenţa titularului, mai avem o noutate în proiectul de cartă universitară. Până acum, în cazul în care lipsea un senator din motive întemeiate, decanul putea să delege orice profesor din facultate pentru a participa la şedinţa Senatului în locul celui absent. Proiectul dă o foarte mare atenţie delegării în cazul absenţelor motivate: titularul absent, membru al Senatului sau al Consiliului, va acorda împuternicire unui coleg din aceeaşi structură (adică departament) cu indicarea modului în care împuternicitul va vota. Doar în situaţii excepţionale decanul poate delega un substitut al titularului, dar „cu prioritate” dintre membrii Consiliului aleşi din acelaşi departament cu titularul absent pentru Senat. Uită redactorii proiectului că senatorul reprezintă, oficial, facultatea, nu departamentul!

Carta Universităţii este o adevărată Constituţie a unei universităţi. Universitatea din Bucureşti este o intituţie reprezentativă a învăţământului universitar românesc şi nu trebuie să fie pătată de interesele personale sau de grup.