Nici puciştii nu mai sunt ce-au fost – episodul Ecaterina Andronescu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

13 nov 2018: Ecaterina Andronescu a fost votată în unanimitate de conducerea PSD pentru un al patrulea mandat de ministru al Educaţiei, ultimul fiind în 2012.

31 august 2018:

„Nu am primit această propunere. Cum v-aţi putea închipui după scrisoarea pe care am trimis-o? 110% sau cât vreţi dvs peste 100% nu se va întâmpla să mi se propună funcţia de ministru al Educaţiei. Eu nu sunt de vânzare.“ - Ecaterina Andronescu pentru G4Media.

Pe principiul „dacă nu curge, picură“, Ecaterina Andronescu e în cărţi pentru un nou mandat de ministru al Educaţiei, după ratarea intrării în Academia Română. Despre ce cadou era dispusă dna Andronescu să facă academicienilor pentru a-i rezerva un loc călduţ alături de d-lor v-am spus acum un an; asta pe lângă cel ocupat deja la Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, alături de Ion Iliescu şi alţii.

La fel cum ne-am întrebat ce-l recomandă pe dl Şerban Valeca pentru funcţia de ministru al Cercetării, când i se vehicula numele pentru un nou mandat, ne întrebăm şi în cazul dnei Andronescu în prezent. La Cercetare nu ne-a fost dat să-l avem pe dl Valeca, primind în schimb un adept al călătoriilor în timp. Cu riscul de a sări din lac în puţ şi de această dată, îi oferim dlui preşedinte câteva motive să refuze nominalizarea:  

Prin OUG 92 din 18 decembrie 2012, dna Andronescu a luat la ţintă Legea Educaţiei Naţionale (LEN) şi a decis, printre altele, că:

i) maxim 8 studenţi doctoranzi pentru un profesor este o cifră restrictivă, profesorii din universităţile româneşti putând lesne conduce 15-20, sau cât decide Senatul Universităţii, evident încasând câteva sute de lei lunar pentru fiecare dintre ei, pe lângă salariul de bază – vezi art. 167 modificat din LEN;
ii) rectorii universităţilor pot avea concomitent şi funcţii de conducere într-un partid politic – vezi art. 215 abrogat din LEN; 

iii) proiectele de cercetare postdoctorală pot fi implementate şi în cadrul universităţii care a acordat titlul de doctor, de parcă spaţiul academic românesc nu este deja consangvinizat până în punctul apariţiei mutaţiilor letale; 

iv) Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) nu făcea treabă bună (probabil că nu acredita universităţile „de curte“), astfel încât modul de alegere a conducerii acesteia a fost ras din temelii. 

Profesional, dna Andronescu este departe de a excela. De fapt să fim mai precişi: până în 2011, când avea 63 de ani, fiind trecută de vârsta de pensionare, dna Andronescu era departe de a excela ştiinţific. Din acel moment însă, cercetarea d-ei a luat un avânt de nedescris, publicând un număr impresionant de articole în mai multe domenii diferite şi contribuind la ridicarea cercetării româneşti pe înalte culmi de progres şi civilizaţie. Pentru cititorii noştri mai tineri, puteţi căuta ultima sintagmă pe Google pentru a înţelege mai mult.  

În 2011 d-ei a inclus informaţii eronate (ca să nu zicem altcumva) în propunerea proiectului de cercetare depus în cadrul unei competiţii naţionale. Vezi poziţia 806 din lista de aici, unde este detaliat motivul pentru care aplicaţia i-a fost respinsă: „Articolul declarat în platforma de depunere online la poziţia 1, nu se regăseşte în Web of Science. Scorul relativ de influenta cumulat pe toate articolele considerate eligibile nu este cel puţin egal cu 2 (RIS = 0,93201). Directorul de proiect nu este autor principal (conform definiţiilor din Pachetul de informaţii) al articolului declarat în platforma de depunere online la poziţia 3“.

Mai pe româneşte asta înseamnă că Prof. univ. Dr. Ecaterina Andronescu nu era în 2011 nici măcar la nivelul unui cercetător postdoctorand. Ca fapt divers vă spunem că atât cei doi „mici“, cât şi „ancul“ erau eligibili să aplice în cadrul acelei competiţii, unul din noi fiind chiar ocupat cu terminarea doctoratului pe vremea când dna Prof. univ. Dr. nu avea un minim de vizibilitate internaţională în domeniul său. Acest lucru este dovedit şi de faptul că numărul total de citări pe care le acumulase până în anul 2010, inclusiv, este de 67! Să recapitulăm. În toţi anii de activitate până a trecut de vârsta de pensionare a acumulat 67 de citări.

Îi apreciem totuşi tenacitatea, pentru că în anii care au urmat, cu toate că a ocupat diferite funcţii în stat, printre care si cea de ministru al Educaţiei, a publicat cât nu publicase în toţi anii precedenţi. Oare să fie vorba de nişte aşa zise suveici de publicare în care a fost inclusă? Vă lăsăm pe voi să decideţi analizând graficele de mai jos. Am comparat-o, folosind indicele Hirsch pe ultimii 15 ani, pe dna Andronescu cu Prof. univ. Dr. Marius Andruh, ambii activând în acelaşi domeniu.

andronescu
Imagine indisponibilă

Remarcăm o inflexiune a graficului în cazul dnei Andronescu în 2011, până când valorile erau apropiate de 0, urmate de o explozie şi ulterior o plafonare, cu tendinţă negativă în prezent. Coincidenţă să fie oare acel punct? 

Dar ce ziceţi de multitudinea de domenii în care activează dna Ecaterina Andronescu, de la chimie şi ştiinţa materialelor, la ştiinţa mediului, neuroştiinţe şi culminând cu arte şi umanioare? Prolifică, nu? Dle Prof Andruh, dar se poate aşa ceva? Doar 2-3 domenii principale? Cum reuşiţi să atingeţi Hirsch-ul acela de 40 şi ceva doar cu atât?

andronescu
andruh

Nu mai intrăm şi în subiectul acuzaţiilor de plagiat la adresa dnei Andronescu, detaliate pe integru.org, pentru că deja ne-am lungit suficient cu vorba. 

Domnilor guvernanţi, hai serios, mai căutaţi un pic pe la naftalină sau pepiniera de cadre. Sau aveţi ceva carte a recordurilor de partid în care se bat candidaţii pentru cât mai multe mandate de ministru avute? 


Autori:

Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.


*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite