Asupra ministrului interimar al cercetării, dl Viorel Ştefan, nu vom zăbovi prea mult, dar ne-am uitat un pic pe CV-ul d-lui, pentru a vedea ce-l califică pentru această funcţie. Intuim că e vorba de doctoratul din 2002 de la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, alma mater a ministrului #2 al actualei guvernări, dl Lucian Georgescu. De remarcat că în timp ce trudea la terminarea tezei de doctorat dl Ştefan era şi preşedinte al NAVROM SA Galaţi şi preşedinte al Comisiei de Buget Finanţe de la Senat… 

Revenind la oile noastre, Strategia Naţională de Cercetare (SNCDI 3) este pusă în practică în principal prin Planul Naţional de Cercetare (PNCDI 3) şi  POC-ul de mai sus. 

Pentru PNCDI 3 se alocă anual de la bugetul de stat aproximativ 30% din bugetul Ministerului de resort (MCI), adică ~ 500 milioane lei, în timp ce POC-ul e bugetat cu mai mult de 500 milioane, constituite în principal din fonduri nerambursabile de la UE. 

Concret, proiectele aflate în derulare în cadrul acestui mecanism de finanţare au un buget total de 2,6 miliarde lei, din care 450 de milioane reprezintă co-finanţarea asigurată de MCI din fonduri bugetare naţionale. Sunt în derulare aprox. 200 de proiecte, deci în medie fiecare e bugetat cu 13 milioane de lei. Prin comparaţie, proiectele cel mai bine bugetate în cadrul PNCDI 3 (Proiecte complexe de cercetare de frontieră) au un buget maxim de 8,5 milioane şi sunt contractate doar 10 astfel de proiecte. 

Din cifrele de mai sus putem concluziona că POC-ul e ca un borcan cu miere pentru „urşii“ din cercetarea românească. Iar aceştia au decis să-şi apere „borcanul“ cum pot mai bine şi să-l ferească de ochii curioşi ai „trecătorilor“. Prin trecători se poate înţelege şi acei cercetători care se luptă în competiţiile din cadrul PNCDI 3, lansate haotic, cu bugete ce se modifică an de an, evaluate cu întârzieri şi de peste un an, la care se folosesc evaluatori neeligibili etc. 

Totuşi, pentru a trece de ochii vigilenţi ai UE este nevoie de nişte fumigene bine plasate. Au stat „urşii“ şi s-au gândit un pic, iar rezultatul a fost o listă de evaluatori (168 la număr) care au evaluat proiectele depuse şi au decis alocarea celor 2,6 miliarde de lei. Deşi aici nu sunt listaţi şi cei care au făcut parte din panelurile de evaluare, adică un filtru nr. 2, ce vine după trierea iniţială făcută de cei 168. Iar despre paneluri vă putem spune multe, dar pe scurt ar fi: identitatea membrilor este la fel de cunoscută publicului larg precum e PIN-ul cardului bancar al fostului premier, Mihai Tudose. 

Din cei 168 de evaluatori, jumătate sunt din România, iar un nume care ne-a sărit în ochi este al celebrei cercetătoare Raluca van Staden, cea care detectează cancerul în 6 min cu un dispozitiv atât de valoros încât de vreo 8 ani se tot patentează. Observăm în listă şi cercetători valoroşi, care sigur şi-au făcut treaba în mod onest, convinşi fiind că ajută comunitatea de cercetători din România – atâta doar că poate ar trebui să vorbim un pic cu ei despre panelurile ce au „validat“ ulterior evaluările lor. Nici de lista finală de proiecte declarate câştigătoare nu ne legăm la modul general. Suntem convinşi că printre acestea sunt şi unele cu certă valoare ştiinţifică! 

Aşadar, 168 de evaluatori (plus panelurile secrete) au alocat 2,6 miliarde de lei pentru 200 de proiecte. Prin comparaţie, 584 evaluatori au alocat 0,035 miliarde celor 135 de proiecte câştigătoare în cadrul competiţiei Proiecte de cercetare postdoctorală. Ceva nu puşcă aici! Care să fie explicaţiile? Veţi zice probabil că au fost depuse puţine proiecte în cadrul competiţiilor de tip POC (apropos, sunt 7 competiţii evaluate de cei 168 de evaluatori). Sau poate sunt foarte potenţi ştiinţific cei 168 de evaluatori, acoperind cu expertiza lor o gamă variată de domenii. Da, probabil ... 


Revenind la prezent, pentru că cele 2,6 miliarde au fost deja alocate: este în desfăşurare o competiţie de proiecte în cadrul POC intitulată „Proiecte de infrastructuri de cercetare pentru instituţii publice de CD/ universităţi“, cu un buget total de 136 de milioane lei. Am deduce din titlu că toate instituţiile de CD şi universităţile publice s-ar putea înscrie în această competiţie. Dar nu este aşa! Pentru ca o instituţie de CD sau universitate să fie eligibilă să aplice trebuie să aibă o infrastructură de cercetare înscrisă în Roadmap-ul infrastructurilor de cercetare. 

Câteva informaţii despre acest Roadmap: Asociaţia Ad Astra a adus la cunoştinţa Comisiei Europene modul în care această listă de infrastructuri de cercetare a fost întocmită. Membrii Ad Astra reclamă mai multe nereguli, printre care şi faptul că experţii evaluatori ce au întocmit lista se aflau în conflict de interese, evaluându-şi propriile infrastructuri de cercetare. Din răspunsul comisarilor europeni Carlos Moedas şi Corina Creţu, se înţelege că se vor face verificări la Minister, pentru a se clarifica aspectele semnalate în scrisoarea Ad Astra. Mai multe detalii despre acest Roadmap al infrastructurilor de cercetare din România, ce formează un club select, gata să absoarbă 400 milioane de euro, v-am mai vorbit şi noi pe blog

Aşadar „urşii“ i-au pus „borcanului cu miere“ un capac cu cifru, în caz că este totuşi descoperit de curioşi. Acest cifru este codat în Roadmapul infrastructurilor de cercetare. Mai mult, pentru a-şi putea continua nestingheriţi procesul de evaluare al proiectelor ce vor fi depuse, au modificat şi legislaţia în acest sens. Astfel, HG583/2015 a fost modificat prin HG8/2018 pentru a fi şi mai clar că nu vor putea fi aleşi experţi evaluatori internaţionali. Asta dacă nu era evident, având în vedere că limba de depunere a proiectelor este româna. Şi despre acest aspect v-am vorbit de destule ori, ultima dată în Nature

Încă o fumigenă în procesul de „transparentizare“ a evaluării proiectelor a fost anunţul Ministerului prin care se căutau evaluatori (naţionali) pentru proiectele deja depuse. Aceştia erau rugaţi să facă activitatea pro bono. Ne aşteptăm deci ca cei 168 de evaluatori folosiţi în competiţiile anterioare să fie înlocuiţi de o pleiadă de cercetători naţionali, iubitori de patrie, şi care sunt gata să-şi dedice timpul pro bono pentru evaluarea proiectelor. 

Cu ce se va alege cercetarea românească din această competiţie şi altele viitoare, organizate în mod similar? Cu câteva proiecte de o reală valoare, pe care nimeni nu le va putea ascunde sub preş în procesul de evaluare, şi o masă amorfă de proiecte alese după chipul şi asemănarea celor care le evaluează şi mai ales a panelurilor ce vor „pureca“ rezultatele finale. La fel cum vă spuneam că aşteptăm cu mare interes rezultatele competiţiei Proiecte de dezvoltare instituţională pentru a vedea poziţia „Univ. din Galaţi, Institutul de Cercetări Nucleare Piteşti, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca etc. (pont: a se vedea de unde provin ultimii 3 miniştri de la cârma cercetării).“, vă spunem şi acum pentru competiţia de mai sus. Vă învităm să vedeţi cine e pe poziţia nr. 1 în domeniul Bioeconomie, sau poate aruncaţi o privire şi la domeniul 4, Eco-nanotehnologii şi materiale avansate (poziţia 4, eligibilă la finanţare cu câteva milioane de lei). 


Ce am fi făcut noi cu cele 2,6 miliarde deja contractate şi ce am face cu cele ce vor urma? Să dăm click pe ultimul comunicat al Ad Astra, ce conţine propuneri pentru viitoarea lege a cercetării. Din paragrafele „Organizarea competiţiilor naţionale de proiecte de cercetare“ şi „Lansarea programului competiţional Tennure-Track Romania (TTR)“ aflăm că finanţarea anuală a 300 de proiecte de tip PD, TE şi PCE, precum şi a 66 de proiecte de tip TTR ar costa ceva mai puţin decât bugetul anual al celor 200 de proiecte declarate deja câştigătoare în cadrul POC. Avantajele finanţării proiectelor de cercetare prin schemele propuse de Ad Astra (PD, TE, PCE şi TTR) vs. POC:

  • „Competiţiile PD, TE şi PCE, lansate anual, ţintesc în special stoparea fenomenului de „fugă a creierelor“, prin asigurarea unui climat predictibil, în care cercetătorul tânăr să poată conta pe cele 3 paliere în dezvoltarea carierei proprii.“ (extras din comunicatul Ad Astra).
     
  • „TTR îşi propune atragerea în special a cercetătorilor români de valoare din diaspora (naţionalitatea nu va constitui un criteriu eliminatoriu) prin oferirea unor stimulente financiare consistente pentru (re)integrarea în sistemul românesc de cercetare pe trei paliere: entry level (TTR-EL), experienced researcher (TTR-ER) şi senior researcher (TTR-SR).“ (extras din comunicatul Ad Astra).
     
  • Aşa cum arătăm mai sus POC-urile, chiar dacă includ proiecte de o valoare ştiinţifică reală, nu-şi justifică bugetul uriaş, comparativ cu cel al competiţiilor din cadrul PNCDI 3. Suntem convinşi că aceste proiecte valoroase şi-ar găsi locul în listele de câştigători din cadrul competiţiilor de tip PCCF, cu condiţia asigurării stabilităţii şi predictibilităţii resurselor financiare pentru acestea.
     
  • Competiţiile din cadrul PNCDI 3 sunt mai transparente în privinţa procesului de evaluare decât cele din cadrul POC, dar aşa cum subliniază şi Ad Astra, locul UEFISCDI trebuie luat de o unitate executivă unică la nivel naţional (bazată pe structura deja existentă a UEFISCDI), care să ruleze 50% din bugetul Ministerului, sub supravegherea unui bord ştiinţific ales exclusiv pe baza meritului ştiinţific şi la adăpost de ingerinţele factorului politic.
     

Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de  zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.


*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.