Din partea MCI nu e prima dată când trage perdele de fum în încercarea de a acoperi haosul din cercetare, de care sunt direct răspunzători. E destul să ne amintim de „fake-news”-urile incluse în raportul de activitate al ministrului Lucian Georgescu. Acum însă, aflaţi în ring cu Preşedintele, au luat-o rău pe arătură.

Meciul a început luni, 6 august, cu comunicatul de presă al Preşedinţiei. La două zile distanţă MCI reacţionează, ca „să facem lumină în instituţia prezidenţială, sau cum ar spune latinul ”Fiat lux!”.”, cum citim în primul paragraf al comunicatului MCI.

Cu cele 122 milioane pierdute la rectificare credem că cei din MCI ar trebui să fie cei mai atenţi cu lumina, şi chiar să stingă câteva becuri, pentru a face economie, nu? Sau veţi recurge la metoda clasică: tăiem bugetele proiectelor în derulare, câştigate prin competiţii naţionale, ca să plătim factura la curent pe Str. Mendeleev, nr. 21-25? Iar ca să fim în ton cu cei de la MCI (mecişti, de aici încolo) care iau „act cu surprindere de ”avertismentul” public, lansat de către preşedintele României”, constatăm şi noi cu surprindere cât de repede reacţionează MCI la comunicatele Preşedinţiei. Dacă s-ar mişca la fel de repede şi cu lansarea competiţiilor naţionale de proiecte, evaluarea şi contractarea lor şi cheltuirea banilor care le sunt alocaţi prin legea bugetului ...

Ne spun meciştii în comunicatul lor că OG 57/2002, cunoscută şi ca legea cercetării, că aceasta a suferit numeroase modificări (25 zic ei, numerotate de la #M1 la #M25) în cei 16 ani de la adoptare. Toate aceste modificări nu v-au dat oare de gândit în sensul că trebuie o dezbatere mult mai largă pentru o nouă lege a cercetării, pentru a nu repeta greşelile? După ce logică funcţionaţi? Daţi un OUG acum (nici măcar OG), ca să facă lumină în cei 16 ani de modificări legislative?

În continuare suntem informaţi că intrarea în UE a României a cauzat „nu mai puţin de 15 modificări şi completări (n.r., ale legii cercetării) care au încercat să alinieze legislaţia cu nevoile societăţi şi cu statutul de stat membru al UE.”. Minţiţi sau sunteţi prost informaţi, ambele opţiuni ridicând mari semne de întrebare asupra capacităţii MCI de a gestiona activitatea de cercetare din România. Doar OG 41/2015 are legătură cu intrarea României în UE (şi din aceasta doar unul din cele 22 de articole). Ne-am uitat la cele 15 listate de dvs., respectiv cele de după momentul aderării (#M11 - #M20). Chiar şi aceea a fost emisă la 7 ani după intrarea României în UE.

Consternarea apare pe chipul meciştilor când spun „Considerăm că este inadmisibil ca un act care reglementează un astfel de domeniu să nu fie aprobat decât după foarte mult timp.” Cu referire la OG nr. 6 /2011 care a fost aprobată cu modificări şi completări abia după şapte (7) ani prin Legea nr. 222/2018”. Bine, dar efecte a produs, sau nu? Întrebăm pentru un prieten. Dar aşa e! Este inadmisibil ce s-a întâmplat! Oare cine e de vină? Preşedinţia, Doi Mici şi un Anc, sau „reprezentanţii cercetătorilor şi ai mediului universitar care au reclamat Administraţiei Prezidenţiale pericolul alterării calităţii actului de cercetare din România”? Nu domnilor! Voi sunteţi cei responsabili de haosul din cercetare! Dacă nu puteţi face asta, clipiţi din ochi, faceţi-ne un semn, să vă ajutăm. Lăsaţi frâiele cercetării în mâinile celor care ştiu cu ce se mănâncă cercetarea, în mâinile experţilor.

Se lamentează meciştii că preşedintele României a trimis la reexaminare legea de aprobare a OG nr. 41/2015 „pentru motive generale, neindicând în niciun mod temeinicia trimiterii spre reexaminare.”. Dar oare la Nota de fundamentare execrabilă pe care aţi pus-o în dezbatere publică pentru noul proiect de OUG v-aţi uitat? Reamintiţi-ne, vă rugăm, care sunt motivele urgenţei?

Cum meciştii se întreabă de „preocuparea reală a Administraţiei Prezidenţiale cu privire la domeniul cercetării”, ne face să afirmăm, la rându-ne, că aprobarea unor OUG-uri ca cel aflat în dezbatere publică acum ne arată şi nouă „preocuparea reală” a MCI, anume aceea de a aloca banul public după bunul plac, prin mecanisme netransparente, înlăturând prevederi dureroase pentru ei şi tagma lor precum „Promovarea cercetătorilor se face ţinându-se seama, în principal, de performanţa ştiinţifică, confirmată la nivel naţional şi internaţional”. Da, această ultimă propoziţie este scoasă din proiectul de OUG pus dezbatere publică. O regretabilă greşeală, nu-i aşa? O fi dat ceva subaltern delete, la fel cum a dat copy/paste de pe Wikipedia când am descoperit că România are un perpetuum mobile sub forma Pilei Karpen...

Fiat lux zicem şi noi, dragii noştri guvernanţi! Pentru că se pare că bâjbâiţi prin textele legislative. Dacă tot vă legaţi de „art. 33* la alin (1) din OG nr. 57/2002 se prevede că: ”Unităţile (…) pot fi evaluate (…)”, iar la alin (8) al aceluiaşi articol se prevede că:  ”Unităţile (…) sunt evaluate”. ” hai să vă spunem cum stă de fapt treaba:

Art. 33* la alin (1) din OG nr. 57/2002 prevede într-adevăr că unităţile (...) pot fi evaluate, dar se referă la unităţile şi instituţiile din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare, per ansamblu. Aruncaţi vă rugăm o privire la articolele 6, 7 şi 8, ca să vedeţi care sunt acestea, dacă nu le ştiţi.

Alin (8) al aceluiaşi articol face referire la instituţiile din categoriile prevăzute la art. 7 lit. a) şi c)-e). V-aţi uitat oare să vedeţi care sunt acestea? Vă spunem noi: a) institute naţionale de cercetare-dezvoltare; c) alte institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice ori de drept public, inclusiv institutele de cercetare-dezvoltare cu personalitate juridică ale instituţiilor de învăţământ superior de stat acreditate; e)centre internaţionale de cercetare-dezvoltare, cu sau fără personalitate juridică, înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale.

Este de la sine înţeles că acestea, prin importanţa pe care o au, sunt evaluate, nu pot fi evaluate. Apropos, când le-aţi evaluat ultima dată? În 2011-2012 cumva? Şi aţi folosit cumva rapoartele de evaluare în 2016? Vă ascultăm ...

Continuând cu bâjbâiala juridică MCI ne informează că sunt două HG-uri ce nu i-ar lăsa, chipurile, să evalueze institute aflate în coordonarea aceluiaşi organism. Din nou, hai să vă ajutăm: HG nr. 1062/2011 face referire la prevederi ale OG nr.57/2002 care între timp au fost abrogate şi/sau schimbate şi privesc punctual normele metodologice pentru evaluarea şi clasificarea în vederea certificării a unităţilor şi instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare. Este deci firesc ca aceste norme să fie ancorate la forma actuală a OG nr.57/2002 la momentul în care sunt emise, cum e cazul HG nr. 97/2016.

La art. 43 din proiectul de OUG aflăm că tot ce mişcă în ţara asta în materie de alocare a banului public în cercetare se va face în sistem competiţional. Ce înţelegeţi prin sistem competiţional? Că se întruneşte o comisie internă a MCI şi triază 100 de proiecte înscrise în „competiţie” şi ulterior decide care sunt câştigătorii în baza unor criterii croite pentru cine trebuie? Una e să statuezi în lege sistem competiţional şi alta e să şi aplici asta conform bunelor practici acceptate la nivel internaţional. Să nu uităm, apropos de bunele practici, că ne-aţi dus într-un con de umbră groasă prin încăpăţânarea de a nu folosi evaluatori internaţionali, imparţiali şi de top, în competiţiile naţionale de proiecte. 

Se mai zice în comunicatul MCI că sindicatele şi patronatele, cu mic (fără anc) cu mare, au îmbrăţişat propunerile din proiectul de OUG. Care sindicate, doamnelor şi domnilor? Şi care patronate? Cei care sunt apărătorii mediocrităţii în cercetare? Vă invităm să citiţi articolul nostru de blog, legat de celebrul patronat din cercetare, populat în majoritate cu nulităţi ştiinţifice: „PRCP, PCR, PCRP, Pile-Cunoştinţe-Relaţii, Polymerase Chain Reaction şi alte cele”.

Iar de sindicate ce să mai zicem... vă ling din palmă, atâta timp cât le ţineţi robinetul deschis prin Programul Nucleu; şi intenţionaţi să faceţi asta din plin prin noul OUG, fără o evaluare a performanţei fiecărui INCD în parte şi alocare ulterioară a banilor în concordanţă cu aceasta. 

Având de partea lor pe sindicaliştii şi patronii de mai sus, meciştii se întreabă „în firescul acestei conversaţii virtuale: ”Cine sunt reprezentanţii cercetătorilor şi ai mediului universitar care au reclamat Administraţiei Prezidenţiale pericolul alterării calităţii actului de cercetare din România?”. Nu ne arogăm nicidecum rolul de „reprezentanţi”, dar sigur ne includem printre cei care fac tot ce pot să reclame colapsul cercetării româneşti nu doar preşedintelui României ci tuturor celor care ne ascultă şi rezonează cu noi. 

Şi în sfârşit ajungem la una din principalele probleme: aflăm că dacă nu se aprobă OUG-ul „Acest lucru conduce, în mod cert, la bulversarea întregului sistem de cercetare cu grave consecinţe atât asupra institutelor de cercetare, cât şi asupra personalului de cercetare care funcţionează la nivel naţional. Categoric, nu putem să nu ne întrebăm cine şi-ar dori această finalitate, dar mai ales, de ce s-ar dori această finalitate?!” 

Categoric, nu putem nici noi să nu ne întrebăm cine naiba a tot prorogat la nesfârşit termenele Programului Nucleu, fără a face o evaluare a Institutelor Naţionale de Cercetare-Dezvoltare ale României? Să fie oare guvernanţii? Acei guvernanţi care la începutul acestui an au lăsat cercetătorii din INCD-uri fără salarii timp de 3 luni? Nu ne-o vindeţi pe aia că fostul ministru e de vină. Implementaţi acelaşi program de guvernare, sunteţi colegi de partid, ba mai mult, fostul ministru este acum secretar de stat în MCI. De ce nu aţi făcut evaluarea INCD-urilor? De ce preferaţi să alocaţi „din pix” banii? Apropos, etapa a 4-a a Programului Nucleu din ce o mai achitaţi? Că tot vorbiţi mai sus de  „bulversarea întregului sistem de cercetare cu grave consecinţe atât asupra institutelor de cercetare”. Vi se pare că aşa cum e merge strună?! 

Apoi, a doua problemă spinoasă, căreia i se alocă un paragraf consistent din comunicat, este cea a punerii pe butuci a UEFISCDI. Deci asta vă doare, de fapt? Spuneţi pe şleau. Nu mai vreţi ca UEFISCDI să gestioneze 25% din fondurile MCI, majoritar transparent. Apropos, partea de 75% rămasă cât de transparent o gestionaţi? Domnilor, UEFISCDI ar trebui să gestioneze cel puţin 50% din fondurile MCI, ca unică unitate executivă a MCI, după o reorganizare a acesteia, în sensul asigurării transparenţei totale a alocării banului public, precum şi punerea acesteia sub o conducere aleasă prin concurs, din rândul cercetătorilor de top în plan internaţional. Franţa, Germania, Marea Britanie, Comisia Europeană – toate au o unitate executivă care alocă banul public prin competiţii de proiecte. Vă este dor de CNMP? Sigur vă este dor, la fel şi sfătuitorilor voştri de taină, sindicatele şi PRCP. Pe vremea CNMP (2010 şi înainte) era stabilitate şi predictibilitate, în sensul că se ştia când se lansează „competiţia” naţională de proiecte, precum şi câştigătorii, în acelaşi timp. Nu luăm apărarea necondiţionată a UEFISCDI (unele explicaţii - sau lipsa lor - privind procesul de evaluare a proiectelor, mai ales în cadrul panelurilor, fiind neconvingătoare), dar spunem clar şi răspicat că este singura unitate executivă cu potenţial de a deveni un model de bune practici la nivel internaţional. Nu uitaţi că Norvegia, ţară unde corupţia aproape că nu există, a ales UEFISCDI ca operator de program pentru EEA Grants - Proiecte Colaborative de Cercetare. Nu a ales nici ROSA, nici IFA, nici Organismul Intermediar din structura MCI. Ne întrebăm de ce? 

Meciştii joacă tare mai departe şi mint fără jenă spunând că „textul de lege în vigoare la această dată, respectiv art. 47 din OG nr.57/2002 cu modificările şi completările ulterioare, este identic cu cel propus de noul act normativ.” Atât este de identici încât locul lui este luat de art. 39, din propunerea de OUG, care are 5 aliniate, în loc de cele 8 ale art. Cuprinsul acestora nu este nici pe departe identic. Aliniatul 4 din OG 57 este şters. Acesta prevedea: „Autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare poate atribui direct Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării conducerea de programe prevăzute în Planul naţional.” Vă doare tare această UEFISCDI. Oare ce v-a făcut? Nu a dat banii cui trebuie? Sau nu destui?

Praful în ochi se aşterne lin peste comunicatul MCI, întâmpinând însă o ultimă turbulenţă în cel din urmă paragraf, unde ni se spune că rolul consiliilor consultative este întărit şi bine definit, eliminând suprapunerile existente la acest moment. Pentru a-i crede pe cuvânt dar şi pe text, suntem ghidaţi spre art. 65-66 ale proiectului de OUG. Respectivele articole sunt în fapt aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Rolul consiliilor consultative nu se schimbă cu nimic, ele nu sunt întărite şi rămâne la latitudinea ministrului pe cine numeşte ca membrii. În noua formulare, aceste consilii sunt „formate din cercetători (...)”. Pot fi cercetători ştiinţifici, sau nu, cititori în stele, numerologi etc.  

Stimabili mecişti, repetăm, dacă aveţi nevoie de ajutor, clipiţi.

Articol semnat de Octavian Micu, Mihai Miclăuş şi Lucian Ancu şi publicat pe blogul lor comun Doi Mici şi un Anc


Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de  zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.


*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.