Ghidul Facultăţilor. INTERVIU Ioanel Sinescu, rector UMF Bucureşti: „În medicină, eşti un student toată viaţa”

De ani buni, medicina îi atrage ca un magnet pe absolvenţii de liceu care se pregătesc din timp să dea admiterea la facultăţile de profil, unde concurenţa este tot mai mare. Însă nu toţi care sunt admişi ajung să fie absorbiţi de sistemul medical pentru că o parte din ei renunţă pe parcurs, susţine academicianul Ioanel Sinescu, rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila Bucureşti.

 „Este nevoie, ca medic, să investeşti multă muncă, emoţii, timp, efort. Şi asta o viaţă întreagă”, a explicat chirurgul într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”.

Adevărul: Care sunt motivele pentru care un absolvent de liceu ar trebui să aleagă medicina?

Academicianul Ioanel Sinescu: În primul rând, medicina este o specializare mereu actuală, aduce provocări şi deschide un orizont larg inclusiv în cercetarea ştiinţifică. Mereu va fi nevoie de medici. În ceea ce priveşte cercetarea, am ajuns să vorbim despre genomul uman, să descoperim acolo cauza mai multor afecţiuni şi să tratăm, aşa zis personalizat, pacienţii. Specialităţile bio-medicale, cum sunt medicina, farmacia, medicina dentară, pot împlini dorinţa absolvenţilor de liceu care vor să facă performanţă profesională.

Ce fel de liceeni sunt atraşi în general de medicină?

Medicina este o provocare pentru absolvenţii de liceu foarte buni şi care îşi doresc să nu treacă uşor prin existenţa profesională şi prin viaţă. Este o meserie pentru cei care îşi doresc să se implice cât mai mult. Este nevoie, ca medic, să investeşti multă muncă, emoţii, timp, efort. Şi asta o viaţă întreagă. Sunt puţini cei care îşi imaginează cât de mult trebuie să munceşti în acest domeniu. Cei care vor veni la admitere la noi, s-au hotărât deja de un an sau poate chiar doi să dea la medicină. Între altele, admiterea la noi presupune şi o pregătire specială la materiile care constituie subiecte de examen. De regulă vin şase-şapte candidaţi pe un loc, din care cel puţin doi sau trei sunt foarte competitivi.

3.800 de liceeni au susţinut simularea examenului de admitere la medicină

Salariile din sistem au crescut. Ar putea fi un motiv pentru care elevii de liceu să se îndrepte spre medicină?

Această creştere de salarii este de bun augur. Dacă înainte, cu salariile mici, nu puteai să supravieţuieşti ca rezident sau ca tânăr medic, în prezent situaţia este complet diferită. Şi salariile pot fi un motiv pentru care tinerii să se îndrepte spre medicină. Latura materială a fost un motiv pentru care tinerii medici plecau din ţară dar în momentul de faţă nu se mai poate spune acelaşi lucru. Şi, nu în ultimul rând, condiţiile din spitalele româneşti încep să se îmbunătăţească. Oricum, traiectoria pe care mergem este cea bună: se investeşte în spitale, se investeşte în tehnologie nouă. Tinerii aceştia pot avea satisfacţia de a lucra în condiţii similare cu colegi de-ai lor din ţările occidentale.

Câţi dintre cei care intră la medicină sunt absorbiţi de sistem?

Cam 10% se pierd pe drum, de regulă pentru că nu rezistă competiţiei. Facultatea de medicină este extrem de solicitantă şi ca timp şi ca performanţă. Unii realizează că nu au disponibilităţile intrinseci şi de voinţă pentru a face această meserie o viaţă întreagă, alţii ajung la concluzia că nu li se potriveşte. Se mai reaşează opţiunile după ce iau contact cu spitalul şi cu ideea că trebuie să înveţi toată viaţa, să dai concursuri toată viaţă, că nu poate să treacă mai mult de un an sau doi fără să fii adus la zi cu tot ceea ce este nou în specialitatea ta. Asta înseamnă că, practic, eşti un student toată viaţa. Şi, atunci, unii renunţă.

Ce sacrificii trebuie să facă pentru această meserie?

Niciodată nu poţi să spui că s-a terminat săptămâna vineri la ora 12.00 şi că mai vii la spital abia luni. Asta pentru că până luni s-ar putea să fii solicitat de zeci de ori şi să ajungi să stai mai mult la spital decât acasă. Nu mai reuşeşti să mergi la evenimente din familie sau la o piesă de teatru. E important de reţinut că nu depinzi doar de tine în momentul în care intri în această specialitate. Ai fel de fel de responsabilităţi pentru că sistemul te obligă: trebuie să mergi într-un anumit ritm, cu o anumită performanţă pentru că altfel vei pierde cursa.

Cât de importante sunt stagiile de pregătire în străinătate pentru studenţi?

Din punctul meu de vedere sunt foarte importante, cel puţin pentru că poţi să faci comparaţie. Făcând comparaţie, dintr-o dată ştii unde te situezi: ce-ai văzut acolo, ce lipseşte la universitatea la care studiezi tu. Sau, dimpotrivă, poţi să vezi ce este în plus aici faţă de acolo. În Vest, studentul nu are acces la bolnavi, aşa cum se întâmplă în România. În Occident, un student are acces la simulatoare, la mulaje, la tehnologii 3D, la noi pot lucra pe cadavre şi iau contact cu pacienţii de la început. Sunt lucruri bune şi într-o parte şi în alta. Medicina şi farmacia sunt reglementate sectorial în Uniunea Europeană, diferă doar gradul de implicare al cadrelor didactice, rigoarea unui act didactic şi evaluarea făcută de aceştia. În final, însă, curricula fiind aceeaşi, nu ar trebui să existe diferenţe între pregătirea unui medic din România cu cea a unui medic din Franţa sau din Germania, spre exemplu.

În ce măsură cei care termină rezidenţiatul îşi doresc să lucreze în acele zone descoprite din mediul rural? Ce ar trebui făcut în direcţia asta?

Aici e o foarte mare problemă. Dacă ei au fost instruiţi în centrele universitare unde au văzut o practică medicală foarte bună, de vârf, cu tehnologie bună, cu cadre didactice experimentate, le este greu să plece la spitale din Vaslui sau Călăraşi, unde ar fi singuri sau mai au cel mult un coleg, fără îndoială că ar fi mai puţin atractiv. Au inclusiv opţiunea de a pleca din ţară. În momentul de faţă nu poţi obliga absolventul de medicină să rămână în ţară. Dar la fel este şi pentru absolvenţii de medicină din Germania sau Franţa care, odată ce-şi finalizează studiile, subvenţionate de sistemul de stat, merg în alte ţări pentru a-şi practica meseria.