Evaluarea şcolilor doctorale se amână la nesfârşit. Efecte: sunt încurajate plagiatele şi fabricile de diplome

Evaluarea şcolilor doctorale se amâna la nesfârşit. Efecte: sunt încurajate plagiatele şi fabricile de diplome

Cultura plagiatului şi a fabricilor de diplome par să fi devenit o obişnuinţă în România, dacă luăm în considerare doar scandalurile în care au fost implicaţi diverşi politicieni. Mai grav este că autorităţile se complac în această situaţie, având în vedere că de 6 ani amână evaluarea şcolilor doctorale, deşi legislaţia prevede obligativitatea implementării acestei măsuri. Astfel, şcolile doctorale sunt acreditate cu „ochii închişi“.

De ce se întâmplă acest lucru? Din raţiuni destul de simple la prima vedere. Odată vorbim de pasarea responsabilităţii de la o instituţie la alta, în cazul de faţă fiind vorba de Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS),  Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CNSC), Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) şi Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN). În acest context, se adaugă şi lipsa unor prevederi clare în vederea îndeplinirii acestui proces de evaluare. Nu în ultimul rând, vorbim de o politizare în rândul conducerii universităţilor, aceasta având mijloacele necesare de a împiedica evaluarea şcolilor doctorale ca să nu-şi piardă acreditarea şi, în principiu, banii veniţi de la buget de pe urma ei.

Reprezentanţii studenţilor spun că evaluarea şcolilor doctorale este necesară pentru a putea avea certitudinea că acestea respectă într-adevăr criteriile etice şi organizatorice şi că nu acordă diplome pe bandă rulantă unor doctori fără expertiză reală în domeniul lor de studiu. „ Este o ugenţă! E anormal ca la 6 ani după adoptarea Legii Educaţiei să nu fi reuşit realizarea evaluării şcolilor doctorale. Activitatea acestora continuă din inerţie, fără să ştim dacă oferă servicii educaţionale de calitate sau nu, dacă tezele de doctorat au fost elaborate respectând normele academice. Este cunoscut faptul că acest domeniu a fost zguduit de scandaluri de plagiat, însă cu siguranţă nu doar politicienii plagiază, ci mult mai mulţi dintre cei care şi-au susţinut teza de doctorat până în prezent. De aceea, este nevoie de o analiză temeinică şi strictă. Desigur, sunt şi studenţi oneşti la doctorat, dar asta nu înseamnă că nu trebuie făcută această verificare“, a declarat pentru Adevărul Vlad Cherecheş, preşedintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR).

Cine este de vină

Specialiştii în Educaţie explică faptul că principala cauză a fenomenului este neasumarea atribuţiilor de către instituţiile responsabile. „Amânarea în sine este o concluzie deloc fericită. Vina este împărţită. Pe de o parte, vorbim de universităţi  care nu au ştiut cum să se coaguleze în vederea realizării acestui scop. Pe de altă parte, vorbim şi de lipsa de mobilizare din partea decidenţilor politici, cât şi de lipsa de capacitate instituţională a ARACISUL-ului pentru a face faţă numărului mare de şcoli doctorale şi a domeniilor cuprinse în acestea“ a explicat Dana Alexe, preşedintele Centrului pentru Politici Educaţionale.

Şi preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, Sorin Cîmpeanu este de părere că acest mecanism nu s-a efectuat niciodată pentru că răspunderea a fost pasată de la o autoritate la alta. „A fost o disipare a responsabilităţii care a determinat ca evaluarea să nu se realizeze pe parcursul celor 6 ani de când a intrat legea în vigoare“, a declarat pentru Adevărul, Sorin Cîmpeanu  făcând referire la ARACIS, CNSC, CNATDCU şi Ministerul Educaţiei.

De ce acredităm şcolile doctorale cu ,,ochii închişi“

În  continuare, acesta afirmă că toate universităţile au cerut prelungirea acreditării şcolilor doctorale până în 2019, chiar dacă nu au fost evaluate de o autoritate externă, după cum este stipulat în legislaţie. Motivul: lipsa acreditării ar bloca activitatea şcolilor doctorale din România. „N-ar mai putea fi organizate examene de admitere pentru studiile doctorale, nu s-ar mai putea susţine tezele de doctorat, practic, toată activitatea academică a acestui ciclu de studii ar fi blocată“, a conchis Sorin Cîmpeanu.

Pe de altă parte, surse din cele mai mari universităţi din România spun că acestea au cerut acreditarea şcolilor doctorale pentru că nu au altă soluţie în vederea asigurării continuării activităţii, cu precizarea că întârzierea evaluării şcolilor doctorale ar avantaja mai degrabă universităţile mai mici sau cele private, care au o reputaţie îndoielnică. De alfel, membrii Consorţiului „Universitaria” (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi Academia de Studii Economice din Bucureşti) sunt singurele care au cerut vehement analizarea şcolilor doctorale. „Conducerile celor cinci universităţi solicită Ministerului Educaţiei Naţionale asigurarea unui proces riguros de evaluare a şcolilor doctorale, bazat pe o metodologie robustă“, se arată într-un comunicat emis de universităţi în luna aprilie a acestui an.  Unităţile de învăţământ superior au cerut şi depolitizarea Consiliului Naţional al Rectorilor, cât şi implicarea reprezentanţilor universităţilor în elaborararea metodologiei de evaluare.

Aceleaşi surse susţin că ARACIS-ul  nu a avut parte de sprijin politic în vederea demarării evaluării şcolilor doctorale deoarece anumiţi oameni din conducerea universităţilor au „un spate consolidat de spaţiul politic“, motiv pentru care îşi permit să amâne cât mai mult cu putinţă evaluarea şcolilor doctorale astfel încât să nu rişte să le piardă. Motivaţia din spatelele acestui tip de comportament este una pur economică: pierderea unor posturi la catedră cât şi de finanţare de la bugetul statului.

Ce criterii ar trebui să aibă în vedere evaluarea şcolilor doctorale. Încă nu se ştie exact

,,Trebuie să avem nişte indicatori standard, pe baza cărora în mod obiectiv, să se decidă cine îndeplineşte criteriile pentru acreditare şi cine nu. În caz contrar, este o decizie subiectivă şi contestabilă“, a explicat Dana Alexe, preşedintele Centrului pentru Politici Educaţionale.

Acelaşi lucru este susţinut şi de Iordan Petrescu, preşedintele ARACIS, care afirmă că metodologia prezentă în ordinul emis de ministru este destul de complicată, motiv pentru care instituţia vrea să elaboreze un  ghid separat de evaluare, care va fi transmis şi universităţilor.

Iar ambiguitatea nu se opreşte aici, mai spune preşedintele ARACIS, iar asta pentru că rolul instituţiilor implicate nu este definit înt-un mod clar. ,,Numărul de evaluări este foarte mare, iar procedura actuală este destul de complicată în sensul că sunt trei instituţii implicate (ARACIS, CNATDCU, CNCS),  al căror rol nu a fost foarte bine definit.  De aceea s-a ajuns până în 2017 fără a fi făcută evaluarea şcolilor doctorale“, a mai explicat  Iordan Petrescu.

În septembrie 2016, ministrul Educaţiei de la acea vreme Mircea Dumitru a promovat o ordonanţă de urgenţă prin care s-a prorogat acreditarea universităţilor până la 30 septembrie 2017. Ordonaţa 96/2016 a suferit nişte modificări în această primăvară la Senat (decizională în acest caz). Concret, CNCS şi CNATDCU au fost eliminate din procesul de evaluare al şcolilor doctorale, atribuţia fiind înmânată ARACIS-ului sau a oricărei alte agenţii de asigurare a calităţii din ţară sau din străinătate înscrisă în European Quality Assurance Register - ECApedia (EQUAR ). Ordonaţa nu a fost, însă, adoptată, deoarece a fost trimisă spre reexaminare în Parlament de către preşedintele Klaus Iohannis. Prin urmare, soarta şcolilor doctorale rămâne incertă.