ANALIZĂ De ce programul Erasmus merită să fie salvat?

Erasmus are o tradiţie veche de 25 de ani în Europa                           FOTO: Shutterstock

În ultimele luni a fost o agitaţie destul de mare în ceea ce priveşte continuitatea programului Erasmus. A fost pusă sub îndoială chiar şi existenţa acestuia. Principala problemă? Vina a fost dată pe acuta criză economică ce afectează şi acum buzunarele europenilor.

Se zvonea la un moment dat că nu mai sunt fonduri nici măcar pentru studenţii ce vor pleca în semestrul 2. Informaţia a fost dezminţită de cei de la Agenţia Naţională pentru programul Erasmus... Banii necesari pentru bursele acestora există de mult timp în conturile agenţiei. 

Cu toate acestea, încă exista problema anului universitar 2013-2014, de unde se va face rost de suma necesară. După îndelungi întâlniri, dezbateri şi proteste a fost găsită şi o soluţie: fondurile vor constitui un deficit total la nivelul întregii Uniuni Europene.

Se pare că, după 25 de ani, oficialii europeni şi-au dat seama de importanţa programului atât la nivel individual, cât şi la nivel de comunitate.

Mai întâi de toate, este esenţial ca fiecare să înţeleagă ce înseamnă programul şi care este scopul său. Programul Erasmus a debutat în anul 1987 în Europa şi a fost conceput ca modalitate de a sprijini tinerii să studieze sau să lucreze pe o perioadă limitată în alte ţări din Europa. Motivaţia demarării proiectului a fost ca 10% dintre toţi tinerii europeni să beneficieze anual de posibilitatea schimbului cultural. În prezent, aproximativ 2% dintre studenţi au beneficiat de mobilitate.

Scepticii s-ar întreba de ce ar trebui să continue programul în condiţiile în care facultăţile majore europene primesc deja studenţi străini şi le acordă diverse beneficii. După cum şi Uniunea Europeană are drept ţel alcătuirea unui mare stat european unit, aşa si scopul mobilităţilor Erasmus este crearea unei comunităţi multiculturale. Astfel, a apărut deja o generaţie nouă, capabilă să interacţioneze uşor cu alte culturi. La momentul actual, mediul ne impune tuturor să avem un minim contact cu locuitorii unei alte ţări. Fie că există relaţii comerciale, fie că apar centre de cercetare sau felul muncii desfăşurate ne obligă să comunicăm cu alţii, în mod constant suntem puşi în situaţia de a interacţiona cu alţi oameni. Şi de fiecare dată trebuie să ştim cum să reacţionăm, cum să fim toleranţi şi mai ales cum să formăm un grup unit pentru a duce la sfărşit sarcina dată.

Un alt aspect de luat în considerare îl constituie şi oamenii bine dezvoltaţi din punct de vedere personal, formaţi astfel datorită acestui program. S-a observat în ultimul timp nevoia acută de lideri, mentori pentru ceilalţi, ce pot trece uşor de la o situaţie la alta. Odată plecaţi în ţara gazdă, studenţii sunt puşi în faţa unei noi mentalităţi, unui nou sistem de învăţare în faţa cărora reuşesc să se adapteze cu uşurinţă. De-a lungul perioadei, ei se descoperă pe sine şi află cum trebuie să reacţioneze în societate pentru a avea succes.

În ceea ce priveşte avantajele pentru România dintr-un astfel de program, acestea trebuie privite din două puncte de vedere. În primul rând, studenţii ce provin din medii de viaţă normale pot vizita şi trăi într-o altă ţară. Ei au ocazia, poate unică în viaţă, de a părăsi România pentru puţin timp, de a vedea sisteme mai bune şi de a îmbunătăţi ceea ce există acasă. Pe de altă parte, programul ne ajută să ne îmbunătăţim şi imaginea de ţară. Studenţii străini pot cunoaşte chiar de la sursă care sunt realităţile noastre şi îşi pot forma singuri o opinie realistă.

Merită oare programul Erasmus să fie salvat? În mod sigur da. Poate că este cel mai de succes program european. Formează oameni, o cultură nouă, mult mai deschisă şi avansată din punct de vedere social.