De ce SARS-CoV-2 nu e făcut de om, nu are bucăţi de HIV şi e improbabil să fi scăpat din laborator

Este Corona făcut de om, în laborator? A pus omul bucăţi din HIV în Corona? A scăpat Corona din laborator? Urmăriţi filmul realizat de Oriensys Scientific şi Doi Mici şi un Anc.

Înainte să ne punem la poveşti, vă invit să vedeţi mai jos un film produs de Oriensys Scientific şi Doi Mici şi un Anc, semnat de Daniel P. Funeriu şi subsemnatul.

Mai jos, aduc unele completări la informaţiile prezentate în film, bazate preponderent pe articolele ştiinţifice pe care le-am consultat pentru a răspunde împreună cu Daniel la cele trei întrebări:

• Este Corona făcut de om, în laborator?
• A pus omul bucăţi din HIV în Corona?
• A scăpat Corona din laborator?  

Menţionez că am un doctorat în biologie moleculară la Universitatea Rutgers, SUA, unde am învăţat şi aplicat inclusiv tehnici de manipulare moleculară în laborator.

• Este Corona făcut de om, în laborator?  

Înainte de a răspunde la întrebare, să vedem de ce sunt în stare cercetătorii în prezent:

• Pot crea un genom bacterian de la 0. Adică pot sintetiza chimic şi asambla cele 4.000.000 de nucleotide ale bacteriei Escherichia coli. Dacă vreţi să faceţi şi voi asta, aici este manualul, adică articolul ştiinţific publicat exact acum un an. Ghiciţi de câte ori e genomul Escherichia coli mai mare decât cel al lui Corona? Vă las aici cifrele şi faceţi voi matematica: Corona are 30.000 de nucleotide.  
• Le trebuie o săptămână să-l reconstituie de la 0 pe Corona al nostru. La fel, dacă vreţi să vă faceţi şi voi un exemplar, aici este manualul, publicat luna aceasta de un grup condus de cercetătorii de la Universitatea din Berna. Aceştia i-au pus şi o luminiţă (GFP – Green Fluorescent Protein), ca să-l vadă dacă încearcă să iasă din laborator. Glumesc, dar chiar i-au ataşat proteina fluorescentă pentru a vedea localizarea virusului în celule/ţesuturi etc.  
• Pot modifica/exciza/adăuga orice parte a unui genom prin tehnologia CRISPR-Cas9.  
• O mare parte din plantele modificate genetic poartă un potenţator introdus acolo odată cu gena de interes, numit P35S. Ia ghiciţi de unde e luat acesta? De la un virus, mai precis virusul mozaicului conopidei (CaMV). Ca fapt divers, în timpul doctoratului, am lucrat cu material vegetal care nu avea doar acest potenţator ci şi o bucată de ADN care-mi permitea să exprim o genă de interes doar în bobul de porumb şi în niciun alt organ sau ţesut al plantei.  

Sper că v-am convins prin punctele de mai sus că în prezent cercetătorii sunt capabili să facă un Super-Virus (atenţie!) dacă vor asta. Şi dacă s-ar trezi unul să facă asta, ar fi la fel de repede mirosit de ceilalţi, pentru că inevitabil va lăsa urme, nefiind încă capabili să mimăm în laborator evoluţia prin selecţie naturală; chiar dacă suntem produsul acesteia.

Deci, dacă maleficul Dr. X ar fi existat, acesta ar fi avut la îndemână toate informaţiile şi uneltele necesare pentru a face un Super-Corona (un cocktail de Ebola, HIV, MERS, un pic de la liliac etc.) şi nu s-ar fi făcut de ruşine cu suboptimalul Corona pe care-l avem azi.

Da, aţi auzit bine – Corona a venit cu cel puţin un defect din fabrică: proteina Spike  a acestuia (cu care virusul „agaţă” celula pe care o va infecta) nu a fost proiectată optim pentru a se lega de receptorul ACE2 al oamenilor (detalii aici). Adică Dr. X a făcut o treabă de mântuială (unde mai pui că l-a făcut să atace şi pisicile şi dihorii. Cu speciile acestea ce a avut?)  şi a lăsat totul pe mâna evoluţiei prin selecţie naturală – să găsească aceasta modul optim de legare, chiar dacă secvenţa de ARN nu este cea optimă. Iar natura a improvizat şi a improvizat bine! Dar a avut nevoie de timp. Mai precis multe generaţii de virus au fost aruncate în luptă, până când un virusache a găsit calea spre succes, iar Spike + ACE2 = Love şi noi ne-am ales cu CoViD-19.

Dar evoluţia prin selecţie naturală nu s-a oprit aici şi chiar în timp ce citiţi aceste rânduri îl mutează pe Corona (detalii aici). Mutaţiile acestea pot fi neutre, favorabile sau defavorabile. Las aici titlul articolului ştiinţific spre care vă trimite link-ul anterior: „Spike mutation pipeline reveals the emergence of a more transmissible form of SARS-CoV-2” ca să vă faceţi o idee despre cum sunt mutaţiile pe care le-a acumulat deocamdată.

În funcţie de viteza de acumulare a mutaţiilor şi asemănarea la nivel de genom, cercetătorii pot spune, cu o anumită precizie, când Corona a avut un strămoş comun cu virusul de la liliac (RaTG13), cu care împărtăşeşte 96% din cele 30.000 de nucleotide. Astfel, s-a calculat că cele două specii de virus au luat-o pe cărări diferite între 1948 şi 1982, pornind de la gazda lor comună, liliacul (detalii aici). Cu alte cuvinte, Corona al nostru evoluează independent de câteva decenii, timp în care a acumulat cele 4% diferenţe faţă de RaTG13. Iar un alt semn clar al selecţiei naturale este faptul că nucleotidele ce compun cele 4% din genom sunt distribuite aleatoriu pe toată lungimea acestuia.

De-a lungul celor câteva decenii, Corona a făcut schimb de material genetic cu un alt virus, găzduit de pangolin. Dacă nu ar fi făcut asta, nu ar fi putut infecta omul, pentru că-i lipsea o bucăţică de ARN, care constituie cheia de intrare în plămânii omului. Virusul RaTG13 încă nu are această cheie şi prin urmare stă bine mersi în liliac şi... se uită cu poftă la oameni. După ce Corona a luat cheia şi-a dat seama că nu poate intra pe uşă decât contorsionându-se, lucru care îl făcea ineficient. Aşa că a intrat într-un program de perfecţionare, iniţiat de mama-natură, după modelul spartan – doar cei buni au fost păstraţi până când Spike şi ACE2 s-au îndrăgostit, cum spuneam mai sus. Faptul că perfecţionarea Corona a avut loc în oameni şi nu în pangolin ne fereşte măcar de o belea: face improbabil un nou transfer zoonotic, cum e cazul cu MERS-CoV, care mai aruncă câte un virus din când în când dinspre cămile spre oameni (detalii aici).

Dacă vă întrebaţi cum au putut face virusurile de la liliac şi pangolin schimb de material genetic imaginaţi-vă doar un liliac scăpând din gură, în zbor, o insectă pe jumătate mâncată. Aceasta a fost mâncată de pangolinul de la sol, ambele specii fiind insectivore şi convieţuind pe aceleaşi teritorii.

• A pus omul bucăţi din HIV în Corona?  

Pe scurt, nu-l credeţi pe moşulică Luc Antoine Montagnier, chiar dacă în 2008 a primit Nobelul. Omul şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul. Mai nou, promovează teorii cu memoria apei şi tratarea bolilor cu vitamina C.

Daţi click aici. Link-ul vă duce la cea mai mare bază de date de secvenţe de ADN/ARN din lume, anume National Center for Biotechnology Information (NCBI). Alegeţi „Nucleotide BLAST şi apoi Align two or more sequences”. BLAST este un program care are în spate un algoritm pentru compararea a doua secvenţe de ADN/ARN. Introduceţi în cele două câmpuri „NC_001802.1” şi respectiv „NC_045512.2”. Acestea sunt numerele de identificare pentru genomurile HIV şi respectiv SARS-CoV-2. Click pe „Submit”. Veţi obţine următorul rezultat: „Nicio asemănare semnificativă”. De ce? Pentru simplul motiv că nu este nicio bucată de HIV în genomul de 30.000 de nucleotide al SARS-CoV-2. The End!

• A scăpat Corona din laborator?  

Aţi văzut cum arată un laborator BSL-4 (Biosafty Level-4)? Am pus o poză în film. Are patru etaje. Cel din Wuhan e copia fidelă a celui din Lyon, Franţa, şi similar celui din Galveston, SUA. Mai mult, chinezii care-l operează pe primul au fost antrenaţi atât de francezi cât şi de americani cum să-şi facă treaba.

Se speculează că Wuhan este epicentrul pandemiei pentru că virusul a scăpat din Institutul de Virologie (BSL-4) de unde s-a răspândit in piaţa de animale din apropiere. Haideţi să facem un zoom-out, cu articolele ştiinţifice la îndemână:

• Piaţa de animale este la 12 km distanţă de institut (Atenţie! A nu se confunda cu Center for Disease Prevention and Control (WHCDC), care este la 1 km de piaţă;  
• Un articol din prestigioasa revistă a academiei SUA, PNAS, (Forster şi colaboratorii săi, 2020) indică provincia Guangdong, la 1.000 km distanţă de Wuhan, ca posibilă primă sursă a lui Corona.  
• Provincia chineză Guangdong este în apropierea Hong Kong-ului şi este provincia unde traficul ilegal de pangolini este la el acasă (specia fiind strict protejată). Într-un studiu publicat în Nature acum câteva zile (aici), cercetătorii au folosit pangolini confiscaţi de autorităţi în această provincie pentru a izola şi caracteriza virusul similar SARS-CoV-2; cel de care vă spuneam mai sus că a făcut schimb de material genetic cu strămoşul lui Corona (care provenea din rezervorul de la lilieci), dându-i cheia de intrare în plămânii omului (aceasta fiind una din modificările incluse în cei 4%), adică domeniul RBD (receptor-binding domain) al proteinei Spike, care se leagă de receptorul ACE2.  
• Arealul de răspândire al pangolinilor este la sud de China şi este ... enorm. Din cel mai îndepărtat punct al arealului până în Wuhan sunt 4.300 km, în linie dreaptă.  

Andersen şi colaboratorii, 2020, demonstrează în revista Nature Medicine (aici), că pangolinul poate „pasa” coronavirusul oamenilor, dar pot fi şi alte specii bune „pasatoare”. Deci Corona putea sări în om (şi ulterior perfecţiona, prin selecţie naturală) oriunde trăieşte pangolinul +  cel puţin în China, unde se ştie că este introdus ilegal, contrabanda fiind la cote maxime în prezent, conform studiului de aici.

În contextul informaţiilor de mai sus, a lega pandemia actuală de Institutul de Virologie din Wuhan este pură speculaţie.

În loc de concluzii (pe care le găsiţi în filmul de aici), vă spun doar atât: înainte de a vă pierde vremea şi nervii cu teorii ale conspiraţiei, săpaţi după informaţia primară. Dacă nu o înţelegeţi, nu vă refugiaţi în faţa ecranului TV sau site-urilor obscure, ci „sunaţi un prieten” cercetător; ştiţi voi, categoria aia de bugetari subfinanţaţi şi cu raportul cel mai mic din Europa la mia de locuitori.

Autor: Mihai Miclăuş, unul din „Micii” din Doi Mici şi un Anc

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Am obţinut titlul de doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A. în anul 2011. M-am întors în ţară în acelaşi an, iar actualmente sunt cercetător ştiinţific (gradul 2) la Institutul de Cercetări Biologice (filiala Cluj-Napoca a INCDSB). Îmi desfăşor activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor, folosind ca model de studiu porumbul.