Cum au devenit cauze nobile pruncuciderea şi zoofilia

Universitatea Bucureşti a acordat titlul „Doctor Honoris Causa” profesorului de (non)bioetică şi filosofului australian Peter Singer. Reputaţia acestuia este că a stârnit controverse în spaţiul academic internaţional, prin ideile sale. El susţine că omul nu este o fiinţă sacrosanctă, prin urmare nou născuţii pot fi ucişi sau supuşi experimentelor, iar zoofilia este firească, derivând din drepturile animalelor. Şi unde e Honoris Causa în asta?

Peter Singer nu-i nici primul, nici ultimul anti-religios de pe faţa pământului. Până la urmă, e dreptul lui să creadă şi să opineze ce doreşte, chiar şi în spaţiul academic, câtă vreme filosofia e considerată tot ştiinţă academică. Ca şi teologia. 

Eu însă sunt foarte mirat faţă de gestul unei instituţii finanţate din bugetul de stat. Care nu este singular, ci pare parte a unei strategii asumate de Universitate, de a împăca şi capra şi varza. Adică să fim şi cu ai noştri şi cu ai lor.

Uitându-mă în galeria „Doctor Honoris Causa” a Universităţii Bucureşti, am observat acolo nume cu rezonanţă: secretarul general NATO Anders Fogh Rasmussen, preşedintele CE José Manuel Durão Barroso, Majestatea Sa Regele Simeon al II-lea al Bulgarilor, Majestatea Sa Regele Mihai I al României, istoricul Neagu Djuvara, filosoful american Thomas Nagel, scriitorul Amos Oz şi alte nume importante din spaţiul academic şi nu numai. Nu ştiu însă câţi dintre cei distinşi de Universitate sunt militanţi anti-creştini sau anti-religioşi. Aşa că, ce şi-o fi zis Senatul Universităţii,  hai să arătăm niţică toleranţă. Ba chiar simpatie. Aşa că a luat în vizor un domeniu sensibil: bioetica.

Anul trecut, Universitatea a dat acelaşi titlu profesorului de bioetică Julian Săvulescu, român la origine, un susţinător al manipulării genetice a embrionului uman, al distrugerii embrionului şi fetuşilor pentru celule şi ţesuturi necesare adulţilor şi al clonării umane. Sună a eugenie, dar este explicabil, căci aşchia nu sare departe de trunchi. Julian Săvulescu este învăţăcelul lui Peter Singer, care i-a fost coordonator de doctorat. Prin urmare, dacă a fost decorat învăţăcelul, de ce nu şi maestrul?

Nu am o problemă cu ideile acestor profesori. Nu sunt nici primii şi nici ultimii care transformă bioetica în non-etică. Regret doar că spaţiul academic se lasă prea uşor păcălit de aceşti filosofi ai desacralizării umane.

Ceea ce mă nemulţumeşte şi mă miră este atitudinea tipic politicianistă a Senatului Universităţii. Să explic:

1. Pentru că opiniile profesorului vin dintr-o poziţionare anti-religioasă a acestuia, Facultatea de Teologie din Bucureşti a protestat faţă de decizia Universităţii Bucureşti. În replică, Universitatea a argumentat că  distincţia „reflectă recunoaşterea reputaţiei ştiinţifice de care se bucură profesorul Peter Singer în mediul academic internaţional şi nu afilierea Universităţii din Bucureşti la toate opiniile formulate de către acesta”.  Domnilor, ne luaţi de proşti? Reputaţia vine tocmai din ideile omului. Şi când o onorezi, înseamnă că onorezi şi ideile lui.

În plus, Universitatea consideră că profesorul este „un exemplu pentru aplicarea gândirii filosofice cu scopul îmbunătăţirii vieţii oamenilor”. Ca la politicieni.  A unora, în defavoarea altora. Chiar dacă e ucidere. Căci profesorul o spune limpede: „Ar trebui să admitem faptul că, dacă o fiinţă este umană şi vie, nu înseamnă de la sine că este greşit să-i luăm viaţa.” Alo, Justiţia! Asta nu e instigare la crimă cumva? Se pare că nu căci, argumentează filosoful, „copiii umani nu au conştiinţă de sine şi nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane.”

2. Lucrurile stând aşa, eu n-am înţeles unde e „Honoris Cauza” în treaba asta. Universităţii i se pare că profesorul militează pentru o cauză nobilă. Dacă uciderea, zoofilia şi eugenia sunt cauze nobile atunci înseamnă că Universitatea Bucureşti pune ştiinţa în contra umanităţii întregi, doar pentru beneficiul unora.

Cam aşa a început şi nazismul. Cu deosebirea că aici nu vorbim despre rase, ci despre persoane considerate non-persoane. Căci spune profesorul „Copiii umani nu au conştiinţă de sine şi nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane”.  O fi uitat Singer că şi el a fost copil?

Mai mult, pare că se revoltă justificat:

„eu nu vreau să plătesc mai mult pentru asigurarea de sănătate doar pentru a oferi nişte tratamente scumpe unor bebeluşi care oricum experimentează o calitate a vieţii de nota zero”.

Adică să suprimăm copiii cu handicap grav, pentru a face economie de bani. Acesta nu e cinism, domnilor profesori universitari?

În concluzie, spaţiul academic devine spaţiul de joacă a militanţilor noii gândiri sociale. Susţinând ideile lui Singer, o instituţie plătită de la bugetul României vrea să ne înveţe că darwinismul social este o binefacere. Curat murdar, domnilor profesori.