Culisele analizei doctoratelor de către universităţi. Maci: Ce s-ar fi întâmplat dacă la Academia de Poliţie plagiatele ar fi fost judecate în interior?
0
Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a cerut universităţilor – mai ales celor mari – ca în termen de un an să analizeze toate doctoratele pe care le-au acordat din 1990 şi până acum şi să-şi asume răspunderea prin semnătură
După eşecul iniţiativei de modificare a regulamentului de funcţionare şi a metodologiilor Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNADTCU) aspru criticată de mediul academic şi de societatea civilă ca fiind pro-plagiate şi pro-plagiatori, ministrul Cîmpeanu a cerut universităţilor să-şi ia la puricat toate lucrările de doctorat şi să decidă singure dacă ele sunt plagiate sau nu.
Oficialul a dat ca termen un an şi a declarat că va finanţa această acţiune din bugetul ministerului, revenind cam 50-60 de euro pentru evaluarea fiecărei lucrări în parte. Supărat, oficialul a mai spus că sub ministeriatul său nu se vor mai face niciun fel de modificări, indiferent de presiuni.
„Aceste propuneri de modificare vizau pe de o parte îmbunătăţirea transparenţei, vizau consolidarea responsabilităţii, vizau de asemenea consolidarea bune administrări. Insist ca pe viitor, dacă toţi cei care s-au exprimat au spus că este foarte bine aşa, să poată să elimine acele întârzieri prin care sute de candidaţi la titlul de doctor sau de abilitare depun plângere la Ministerul Educaţiei cu privire la întârzierea procesului. Dacă nu este nevoie de celeritate, aşa cum am apreciat atunci când am făcut propunerile de modificare, înseamnă că este bine cu aceste reguli, deci nu se vor mai înregistra întârzieri”, a declarat Sorin Cîmpeanu după încheierea perioadei de consultare publică. Retragerea iniţiativei vine în urma reacţiilor puternic negative stârnite în mediul academic şi universitar, ministrul fiind acuzat că vrea să-i apere pe plagiatori. „Punctul de vedere al Ministerului Educaţiei este următorul: nu va fi modificat nimic din regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului, nimic din metodologiile Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare Deci nu vor fi modificate”, a punctat Cîmpeanu. Mai mult decât atât, în vremea ministeriatului său, nu vor fi operate modificări, chiar dacă se vor face presiuni în acest sens, a avertizat ministrul.
Cîmpeanu: „Analizaţi tezele şi asumaţi-vă răspunderea!“
El a adăugat că aşteaptă de la Consiliu până la toamnă o strategie care să prevină şi să combată fenomenul grav al plagiatului care afectează puternic sistemul de educaţie. Cîmpeanu a spus că din 1990 şi până astăzi au fost acordate 77.111 titluri de doctorat, cea mai mare parte de către Universitatea Bucureşti – aproape 9.000 de titluri, Universitatea „Babeş-Bolyai“ – aproape 7.500 de titluri, Universitatea Politehnica Bucureşti aproape 5.000. „Peste 2.000 de titluri sunt eliberate de Academia Română. Solicit universităţilor în care s-au susţinut toate aceste teze de doctorat, ca într-un termen rezonabil, un an spre exemplu, să analizeze toate tezele de doctorat din aceste universităţi, să asume răspunderea şi să declare sub semnătură că au fost analizate şi că sunt sau nu sunt situaţii neconforme, rezultate în urma acestei analize”, a cerut ministrul.
În acest sens, Ministerul Educaţiei va acorda şi o finanţare pentru acest proces de analiză a tuturor lucrărilor de doctorat susţinute în fiecare dintre universităţi. Suma avansată pentru analiza unei lucrări a fost de 50-60 de euro, bani din fondul pentru situaţii de urgenţă al Ministerului Educaţiei.
„Îl laşi pe criminal să se autoancheteze?“
Profesorul Ştefan Vlaston, expert în Educaţie, apreciază ca neviabilă această iniţiativă a ministrului. „E un conflict de interese. Vă imaginaţi că vreo universitate îşi va da cu firma-n cap şi va spune că lucrările de doctorat elaborate în acea instituţie au fost plagiate sau lipsite de valoare ştiinţifică? Ultimii care ar putea să-şi dea cu părerea asupra unei lucrări ar trebui să fie cei care au elaborat-o sau aprobat-o! E ca şi cum ai lăsa criminalului posibilitatea să se autoancheteze”, atrage atenţia profesorul.
În plus, adaugă expertul, nu ai cum să analizezi lucrare de doctorat cu 50 de euro: „Păi, acolo e o muncă de verificat sursele, trebuie să apelezi la peer review, la părerile unor experţi independenţi, care să studieze o lucrare anonimizată, ceea ce nu-i posibil la nivelul universităţii – şi care să decidă care lucrare merită şi care nu. Şi cât timp le-ar lua universităţilor să verifice temeinic peste 77.000 de lucrări?”, a mai spus Ştefan Vlaston.
Nu trebuie uitat nici faptul că solicitarea ministrului nu are încă nicio bază legală, a conchis expertul.
„Dacă Academia de Poliţie ar judeca plagiatele?“
La rândul lui, Mihai Maci, lector universitar la Universitatea din Oradea, apreciază iniţiativa ministrului Cîmpeanu ca fiind o improvizaţie. „Justiţia într-un stat democratic funcţionează şi pe principiul apelului. Întrucât s-ar putea ca prima instanţă de judecată să fi omis unele elemente. Şi atunci, cetăţeanul are dreptul să meargă în apel ca să vadă cum stau lucrurile. Până la ora actuală, CNADTCU aşa cum era el funcţiona ca o instanţă de apel şi mie, unuia, o astfel de instanţă mi se pare absolut necesară. Universităţile de la noi sunt foarte deosebite şi ai unele care în ciuda a tot şi a toate încearcă să se respecte şi altele care funcţionează pe principiul economiei de tranziţie. Şi atunci, mai ales în cazul acestora din urmă, era o necesitate să ai o instanţă care să emită o judecată obiectivă. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă la Academia de Poliţie plagiatele ar fi fost judecate în interior? Până la urmă ieşea că totul e bine şi că există foarte multe realizări”, constată Mihai Maci.
Universitarul atrage atenţia că actualul ministru a venit în funcţie din poziţia de şef al Consiliului Rectorilor şi că aceştia ar fi foarte fericiţi să afle că ei vor fi cei care vor decide asupra a tot şi a toate: „Şi acolo cele mai multe sunt universităţile cu probleme. Dacă se supune la vot acolo e limpede că propunerea domnului Cîmpeanu va trece votată cu ambele mâini. Au mai fost probleme cu plagiatele şi acest lucru a obligat cele mai mari universităţi din ţară să facă un consorţiu”.
Ce facem cu plagiatele dovedite?
Dacă iniţiativa ministrului ar fi aprobată, universităţile mici precum Academia de Poliţie s-ar judeca ei între ei, iar universităţile mari ar trebui să angajeze personal care să verifice lucrările, mai spune Maci. „Soluţia cea mai bună ar fi ca într-un timp oarecare să se creeze o instituţie şi să le verifice pe toate. Şi în felul acesta am scăpa de un dulap mare în care nimeni nu ştie ce se află, schelete sau altceva. Totuşi, la ora actuală e o problemă mai simplă: ce facem cu cei al căror plagiat s-a dovedit? Să ne spună domnul Cîmpeanu. Că aici avem verificarea făcută!”, atrage atenţia universitarul.
Potrivit lui Maci, prima soluţie a lui Cîmpeanu la aceste plagiate este de a nu vorbi despre ele pe motiv că se întâmplă şi în alte ţări: „Nu se poate asta! A doua soluţie a ministrului este să temporizăm. Să le întindem 20, 25, 45 de ani până ies oamenii la pensie. Apoi, nimeni nu-şi va mai aduce aminte despre ce e vorba. Partea proastă este că acum ministrului i s-a spus că nu se poate nici aşa chiar de către preşedinte, şi el este puţin nedumerit, nu ştie ce să facă”, subliniază Mihai Maci.
Dar cea mai importantă problemă legată de doctorate, mai spune Maci, este cea a lipsei de valoare ştiinţifică a multora dintre aceste lucrări: „Aici ne putem da seama care sunt racilele învăţământului în România. Câte din aceste lucrări sunt o colecţie de platitudini, de lucruri cu desăvârşire irelevante şi făcute doar ca să se realizeze un anumit punctaj? Toată lumea simte butaforia”, conchide universitarul.
Se încarcă comentariile...
