Cele 44 din subordinea MCI trebuie să fie certificate conform legii pentru a beneficia de bani de la bugetul de stat. Certificarea se primeşte în urma unei evaluări cu experţi mai mult sau mai puţin independenţi şi/sau competenţi. Uneori e chiar mai comod să scoţi din sertar nişte rapoarte expirate şi să le foloseşti la certificare (cum a fost cazul în 2016), pe principiul „nu contează, treaba să meargă“. Şi uite aşa, cele 44 de Institute Naţionale de Cercetare Dezvoltare (INCD) papă anual 25% din bugetul MCI, adică vreo 450 milioane lei, fiind certificate pe hârtie, dar fără o evaluare riguroasă a randamentului pe care acestea îl au.

Apropos, în octombrie 2018 Ministerul Finanţelor a desfăşurat o inspecţie economico-financiară la MCI pentru verificarea respectării măsurilor fiscal – bugetare, a prevederilor legale şi a reglementărilor interne cu privire la înregistrarea rezultatelor programelor de cercetare dezvoltare finanţate din fonduri publice. Poate ne spuneţi şi nouă unde găsim concluziile acestei verificări, dar mai ales rezultatele programelor de cercetare... Că pe pagina oficială a MCI noi vedem numai zâmbete şi strângeri de mână de pe unde se mai plimbă ministrul sau secretarii de stat. De pagina de Facebook nici nu mai zicem. Acolo se cenzurează comentariile incomode şi aflăm cât de glorioasă este cercetarea românească (la fel ca şi industria lui I.L. Caragiale, am adăuga noi). 

Revenind la certificare: Funeriu (ministrul educaţiei) – Ciuparu (preşedinte ANCS, subordonat ministrului) au propus în 2011 un mecanism dual, finanţare de bază complementată cu cea de susţinere a performanţei, destinat nu doar INCD-urilor, ci tuturor unităţilor de cercetare din România. Acesta nu a fost niciodată aplicat, termenul de implementare fiind constat prorogat până când anul trecut s-au enervat politicienii şi au modificat legea cercetării prin eliminarea mecanismului. Tot Funeriu – Ciuparu au fost cei care nu au vrut să prade orzul pe gâşte şi au considerat necesar să evalueze mai întâi INCD-urile şi să le certifice (sau nu) în funcţie de performanţa lor. În acest sens au fost elaborate normele metodologice pentru evaluarea şi clasificarea în vederea certificării a unităţilor şi instituţiilor din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare.

Pentru prima dată în istoria postdecembristă a României (în 2011/2012) străinilor le-a fost permis accesul în INCD-urile româneşti cu scopul de a le evalua (mulţi înghiţind în sec la gândul că aceştia ne vor fura tehnologia dezvoltată pe plaiuri mioritice). Echipele de evaluare au fost formate din 5 persoane ce îndeplineau criterii minime de vizibilitate internaţională şi competenţă în domeniu. Fiind un prim exerciţiu de acest fel au existat inevitabil stângăcii sau lucruri care nu au mers ca unse, dar un lucru este cert: pentru fiecare INCD s-a întocmit un raport de evaluare şi s-a acordat un calificativ. Aceste rapoarte pot fi consultate aici, în dreptul datei de 07.01.2016, când au fost ele aprobate şi folosite pentru recertificarea INCD-urilor.

Repetăm: în ianuarie 2016 au fost scoase din sertar rapoartele întocmite de experţii internaţionali în 2011/2012 şi au fost folosite la recertificarea INCD-urilor! Veţi observa în josul paginii că şase INCD-uri au primit certificarea pentru doar trei ani, în baza calificativului slab primit la evaluare. Dacă rapoartele de evaluare din 2011/2012 ar fi fost aprobate la momentul respectiv, cele şase INCD-uri ar fi trebuit recertificate cel târziu în 2015. Mai mult, cele şase, luate ca exemplu, au primit în ianuarie 2016 recertificarea pentru trei ani. Deci cel târziu în ianuarie 2019 ar fi trebuit recertificate.

INCD-urile (inclusiv cele şase de mai sus) au cheltuit din 2011 încoace aproximativ 2,45 miliarde lei din bugetul naţional, luând în considerare un buget anual de 350 milioane pentru Programul Nucleu, destinat acestora (pentru anul în curs acesta este de aprox. 450 de milioane lei).

Dacă nu v-am convins că avem de-a face cu un bâlci pe banii contribuabilului român să continuăm: pe ordinea de zi a Guvernului din 20 iunie a.c. (aici) era şi un „Proiect de Hotărâre privind aprobarea Normelor metodologice pentru evaluarea în vederea acreditării institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare“. HG-ul nu a fost aprobat încă, dar textul PHG-ului se poate consulta aici. Elementele cheie ale acestui proiect de HG (PHG), prin comparaţie cu normele metodologice elaborate în 2011, pe care le considerăm un bun început pentru o evaluare riguroasă a INCD-urilor:

  • Din cei 37 de membri actuali ai Colegiului Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CCCDI – entitate însărcinată cu organizarea procesului de evaluare) majoritatea (adică 19) sunt angajaţi ai INCD-urilor, doar 3 fiind în această postură în CCCDI 2011.
     
  • Cei 19 vor organiza, cu sprijinul colegilor, evaluarea propriilor INCD-uri şi a INCD-urilor „rivale“, cu care se luptă pentru o „ţeavă“ cât mai mare racordată la bugetul Programului Nucleu. 
     
  • Limba de depunere a documentaţiei în vederea evaluării va fi româna, spre deosebire de 2011, când a fost engleza. Cu toate acestea, în PHG apare menţionat că „în cazul prezenţei în echipă a unui evaluator străin, documentaţia se realizează şi în limba engleză, iar prezentările în cadrul vizitei se vor face în limba engleză.“ Aţi reţinut, da? Documentaţia se va face şi în limba engleză, pentru a nu se încurca evaluatorii români în detaliile lingvistice ale unei limbi pe care se presupune că o stăpânesc.  
     
  • Echipele vor fi formate din minim 3 experţi, spre deosebire de 2011, când erau minim 5. Conducătorul echipei era obligatoriu din străinătate în 2011, acum nefiind precizat acest lucru. Noi citim printre rânduri ceva de genul: dacă tot se întâmplă un accident şi avem un străin în echipă, vom avea grijă să avem noi ultimul cuvânt.
     
  • Criteriile minime de eligibilitate pentru evaluatori, impuse în 2011, sunt istorie şi la propriu şi la figurat (de exemplu, nu mai regăsim în PHG prevederi de genul „au publicat ca autor principal articole care au fiecare un scor relativ de influenţă cel puţin egal cu 1 şi al căror scor relativ de influenţă cumulat este cel puţin egal cu 10 sau deţin cel puţin două titluri de proprietate industrială protejate cel puţin pe teritoriul unui stat membru al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică“). Trăiască sintagma „vizibilitate internaţională“, definită cum vor muşchii noştri!
     

După ce se va aproba HG-ul de mai sus va începe bâlciul evaluării INCD-urilor. De abia aşteptăm să analizăm dacă va exista o corelaţie între calificativul primit de INCD-urile ce au reprezentanţi în CCCDI şi cei care nu au.

Ca să nu o mai lungim. Vrem să ştim de ce sunt în stare INCD-urile patriei (şi cele ale Academiei Române, dacă tot ne pornim)? Dacă da, atunci:

A. Curtea de Conturi face un control la toate cele 95 de institute şi 19 centre de cercetare din subordinea MCI, AR şi altor ministere, acţiune finalizată cu un raport comprehensiv.

B. Alcătuim un corp de experţi după modelul propus aici, aliniatul 1.2. Ulterior îi lăsăm pe ei să organizeze evaluarea (raportul Curţii de Conturi de mai sus va fi de folos), apelând la evaluatori străini (de exemplu, cei de la scienceeurope.org). Putem lua ca model evaluarea pe care Germania a făcut-o anul trecut (detalii aici) pentru „Helmholtz Association of German Research Centers“, reţea ce cuprinde aprox. 30.000 de cercetători (cât are România în total, în institute şi universităţi). Şi surpriză! (ar zice unii): nu au folosit experţi nemţi, ci 600 de experţi internaţionali, provenind din 27 de ţări. După ce avem o evaluare la sânge a INCD-urilor reinstituim sistemul de finanţare de bază + finanţare de susţinere a performanţei. Doar aşa vom investi eficient resursa bugetară limitată pe care o alocăm cercetării, nu evaluându-ne între noi şi dându-ne calificative în funcţie de cumetrii şi interese.


Pentru cei curioşi de problema INCD-urilor, inclusiv cum se repartizează bugetul prin Programul Nucleu, aici sunt câteva articole publicate de noi în ultimii 2 ani:

Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării

Spirala obscură prin care circulă o treime din bugetul public al Ministerului Cercetării şi Inovării

Mii de cercetători din institutele naţionale de C-D vor rămâne fără salariu la începutul lui 2018

Un sfert din bugetul Ministerului Cercetării şi Inovării este alocat „din pix“, în baza unor rapoarte de evaluare ieşite din termenul de valabilitate