Când vine vorba despre plagiat, corb la corb nu-şi scoate ochii!

Doamna prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, în repetate rânduri fost secretar de Stat şi mai ales ministru al Educaţiei Naţionale, actual senator şi preşedinte al Comisiei de specialitate din Senat, o depăşeşte la vorbe, la lamentaţii şi la plâns pe baladesca Mioriţă.

Este Vorbete şef, om adesea trimis în emisiuni de PSD, un partid altminteri cam analfabet şi fără prea mare priză în rândurile intelectualităţii. Prezenţa ei, pe viu, în direct sau prin telefon la feluritele televiziuni, îndeosebi la cele aservite PSD (România tv sau Antena 3), altele inamice (la acestea din urmă doamna respectivă se cere insistent să intre pentru precizări) cunoaşte un vârf de sarcină zilele acestea. Căci doamna Andronescu se dă de ceasul morţii spre a ne convinge cât de mult vor ea, politicienii pesedişti peste noapte înfrăţiţi cu cei liberali şi cu aldişti întru legiferarea libertăţii plagiatelor în România, binele învăţământului superior din scumpa noastră patrie. Mai vor respectivii politicieni şi întărirea Universităţilor, a rolului, a responsabilităţii acestora în acordarea şi retragerea cinstită a titlurilor de doctor. Cine mai crede însă în bunele lor intenţii?

Fireşte, în principiu, doamna fost şi, poate, Doamne fereşte!, viitor ministru are dreptate! Mai peste tot în lume, titlurile de doctor sunt acordate de universităţi. Aşadar, ar fi, cum nu se poate, mai firesc ca ele să fie retrase tot de ele. Fără ca alte organisme de verificare şi control să fie chemate sau obligate a intra pe fir pentru a pune ordine în lucruri, adică în avalanşa de plagiate. O avalanşă pe care doamna Andronescu se face că o ignoră.

La fel cum mimează a nu băga de seamă, la urma urmei cum nu se poate mai explicabil deoarece face parte de cel puţin 20 de ani dintr-un partid a cărui marcă de identificare este corupţia (nu că liberalii ar fi măcar cu un dram mai cinstiţi) că trăim într-o ţară profund coruptă. Şi că ea, corupţia, este prezentă şi în viaţa universitară. În toate universităţile fie ele mari şi mici din România. Nu doar în Universitatea Naţională de Apărare, în Academia de Poliţie şi în Academia Naţională de Informaţii.

Este un adevăr. Există, false, pernicioase amiciţii, la nivelul unei consistente părţi a Şcolilor doctorale din România. Uşor de constatat doar prin simpla consultare a componenţei comisiilor de susţinere publică a tezelor de doctorat şi a celor de abilitare în vederea obţinerii dreptului de a fi conducător de doctorat. În ambele cazuri funcţionând perfect principiul avantajului reciproc, al pactelor de neagresiune, al schimburilor de tipul „eu vin la tine, tu la mine şi tuturor ne va fi bine”.

În fapt, o formă ceva mai elegantă, mai „academică” de manifestare a principiului corb la corb nu-şi scoate ochii. Revalidat ieri după-amiază în Senatul României. Care mai are şi pretenţia de a fi respectat pentru asta, aşa cum a solicitat un alt ins controversat. Catastrofalul fost ministru al Culturii pe nume Daniel Barbu.