VIDEO Birocraţie şi hârtoape pe drumul către Măgurele, proiectul de aproape 350 de milioane de euro

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cercetători români plecaţi peste hotare şi străini deopotrivă s-au mutat în România, atraşi de proiectul celui mai mare laser din lume, în ciuda birocraţiei de care se lovesc aici. „Weekend Adevărul” vă prezintă, în prima etapă, poveştile primilor oameni de ştiinţă angajaţi la proiectul ELI-NP. În a doua etapă, vom vedea ce experimente se vor face la Măgurele şi aplicaţiile acestora.

Posibilitatea ca România să câştige un Premiu Nobel în Fizică ar putea deveni realitate după 2018, când se va da drumul cercetării realizate cu cel mai mare laser din lume, la Măgurele, în cadrul proiectului Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP). Complexul care va găzdui laserul este acum în construcţie, iar conducerea ELI-NP face angajări. Până în 2018 vor fi în jur de 200 de cercetători care vor lucra la proiectul laserului-gigant, momentan fiind angajaţi 15, dintre care 2 sunt străini.

Am vrut să vedem cum este o zi obişnuită de muncă pentru cercetătorii angajaţi la ELI-NP. Ne-am întâlnit dimineaţa cu unul dintre aceştia şi l-am însoţit până la Măgurele, unde i-am cunoscut o parte din colegi şi pe cei care coordonează proiectul celui mai mare laser din lume.

Am ajuns la Măgurele dimineaţa devreme, pe ceaţă, într-un taxi, împreună cu fizicianul Theodor Asavei (38 de ani), unul dintre primii cercetători angajaţi la ceea ce numim în popor „laserul de la Măgurele“, adică proiectul Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics (ELI-NP). E iarnă, zăpada încă stă grămadă pe străzile din Bucureşti şi drumul către Măgurele e lung şi anevoios, plin de gropi.

„O parte din drum a fost făcut, dar de la un anumit punct se circulă pe un singur sens... Ar fi normal ca accesul la o astfel de instituţie ştiinţifică să fie mai bun, măcar pentru cei din străinătate care vin să muncească aici, pentru imagine“, comentează fizicianul, în timp ce taxiul în care ne aflăm se zdruncină pe hârtoapele din Sectorul 5 din Bucureşti, încât până şi ochelarii de pe nasul cercetătorului stau să cadă. Abia de la graniţa Capitalei cu localitatea Măgurele, începe o şosea nouă şi modernă până la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN – HH).

Ajunşi la institut, coborâm din maşină în faţa unui bloc-turn vechi şi înnegrit. Acolo, la etajul întâi, sunt birourile primilor angajaţi de la proiectul ELI-NP, majoritatea români. Momentan, doar doi dintre ei sunt străini: un celebru cercetător bulgar, Dimiter Balabanski. şi directorul ştiinţific al proiectului de la Măgurele, francezul Sydney Gales, cunoscut în Europa pentru acceleratoarele de particule pe care le-a construit la Groningen, în Olanda, şi la Ganil, în Normandia.

HÂRŢOGĂRAIA, O PIEDICĂ PENTRU LASERIŞTI

Sydney Gales (70 de ani) este un om care îţi spune direct şi fără ocolişuri ceea ce crede, are în spate o experienţă vastă în realizarea de proiecte ştiinţifice de anvergură şi spune că niciodată nu a mai întâlnit o birocraţie ca la noi.

„Un munte de hârtii, de fiecare dată când facem un pas înainte trebuie să raportez ce, cum, de ce, cât costă, de ce m-am dus, unde m-am dus şi am făcut ce am făcut... sunt probleme cu modul în care este administrată ţara asta, care ne afectează şi pe noi aici, la Măgurele. Dacă ţara vrea să avanseze tehnologic, atunci cei care o administrează trebuie să îşi deschidă ochii, fiindcă modul în care România este guvernată este învechit şi birocratic“, spune Gales.

Dar, înainte de toate, principala lui nemulţumire este legată tot de drumul de acces spre Măgurele. „Drumul, domnilor, drumul! Primul mesaj pe care aş vrea să îl transmit primarului Bucureştiului este să repare drumul de acces. Nimeni nu va veni să muncească aici dacă nu se face ceva cu drumul! Adică investim 300 de milioane de euro în acest proiect şi nu suntem în stare să investim 200.000 de euro să reparăm drumul care duce la Măgurele? Nu are niciun sens, e ridicol!“, spune el, revoltat.

Primii cercetători de la ELI-NP - laserul de la Măgurele

VIDEO: Alexandru Piţigoi

„GRILA DE SALARII DE AICI ERA RIDICOLĂ“

Gales este un critic, dar nu uită de lucrurile bune: autorităţile române au făcut un mare bine proiectului fiindcă au aprobat grila de salarizare la nivel european pentru cercetătorii de la ELI-NP. „Grila de salarizare de aici era ridicolă, nu aveam cum să angajăm oameni valoroşi să vină să muncească. Directorul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară, Nicolae Zamfir, a reuşit să convingă Ministerul Educaţiei să mărească salariile la standarde europene, altfel nu am fi putut să-i păstrăm nici măcar pe români să lucreze la ELI-NP. Acum, cei mai buni fizicieni români care plecaseră în străinătate se întorc în ţară, iar proiectul a devenit competitiv la nivel european“, spune Gales mulţumit.

În plus, francezul lucrează pentru ELI-NP şi în timpul său liber, căutând parteneri, în principal în mediul academic, adică universităţi ai căror studenţi să ajungă cercetători la laserul de la Măgurele şi care să vină cu noi idei de experimente.

Acesta a explicat că până şi cercetătorii din centrele marilor universităţi, precum Massachusetts Institute of Technology (MIT) sau Cambridge, pot să vină în România, pentru că acolo nu au la îndemână un laser de 10 petawaţi (adică 10 milioane de miliarde de waţi), cum va fi cel construit la Măgurele. Aşa cum fizicienii români de la IFIN colaborează cu CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară, cel mai mare institut ştiinţific din Europa, unde se găseşte cel mai mare accelerator de particule din lume, cu ajutorul căruia s-a descoperit de altfel bosonul Higgs, „particula lui Dumnezeu“, cum a fost numit în limbajulcolocvial).

„Ne lipsesc inginerii buni“

Întrebat dacă ELI-NP se va putea vreodată compara cu celebrul CERN, Sydney Gales a exclus din start o comparaţie între cele două.

„CERN este un proiect care funcţionează de 70 de ani, comunitatea de acolo este foarte bine stabilită, iar instituţia în sine este ca un stat, adică are statut de facilitate de cercetare internaţională, condus de un comitet director, format din reprezentanţii ţărilor participante. ELI-NP va avea titulatura de facilitate de cercetare europeană, este dependent de UE, iar comunităţii internaţionale care va lucra aici îi va lua ani de zile să se formeze. Putem spune, însă, că ELI-NP va fi printre primele 10 instituţii de cercetare din Europa“, a explicat francezul.

Gales mai spune că cercetătorii români sunt foarte buni, însă are nevoie şi de tehnicieni pricepuţi în proiect. „Nivelul studenţilor şi al cercetătorilor români este foarte bun, dar ne lipsesc inginerii buni, nu mă refer aici la cei din domeniul IT, ci la cei din alte domenii. De asemenea, e problema atragerii de cercetători străini, care ar veni aici pentru cercetare, iar acum au şi un salariu bun, dar mai sunt câteva probleme de natură administrativă care mă fac până şi pe mine să mă revolt...“, spune apăsat cercetătorul francez.

Din Bulgaria în România

Astfel de probleme administrative, menţionate de Gales, nu au fost un impediment pentru vecinii noştri bulgari. Al doilea cercetător străin care a fost angajat la ELI-NP este unul dintre cei mai renumiţi fizicieni bulgari, Dimiter Balabanski (60 de ani).

image

„Ştiam de proiect de mult timp şi, cum au dat drumul la angajări, mi-am trimis CV-ul, dar formalităţile au durat ceva timp, vreo opt luni până când am ajuns să lucrez aici propriu-zis, din martie, de când m-au acceptat, şi până în octombrie 2013“, a povestit Balabanski pentru „Weekend Adevărul“. Absolvent al Facultăţii de Fizică din Sofia, cercetătorul a călătorit prin toată lumea timp de 15 ani, prin universităţi din Germania, Belgia, Statele Unite şi Italia. Deci are o experienţă internaţională consistentă în domeniul fizicii şi, la fel ca Sydney Gales, vede domeniul ştiinţei ca pe o comunitate internaţională.

„E mult de muncă acum la proiect, punem la cale experimentele care se vor face aici şi pot spune că m-am adaptat bine, îmi cunosc colegii şi cunosc destul de bine institutul de la Măgurele. Culturile noastre sunt similare, doar suntem vecini şi am început să înţeleg şi limba“, spune Balabanski.

Excelenţa în cercetare acasă, magnet pentru emigranţi

Acelaşi birou funcţionăresc adăposteşte şi cercetători români, unii chiar au renunţat la joburile de peste hotare pentru a lucra în ţara lor. Condiţiile nu sunt încă aceleaşi. Spaţiul lor de lucru nu seamănă cu un laborator din filme, pentru că infrastructura modernă a proiectului nu este încă terminată. În vechea clădire, birourile cercetătorilor sunt austere, cu pereţi albi, mese şi scaune simple, calculatoare şi câteva obiecte personale pe fiecare birou, câte o tablă albă cu însemnări scrise pe ea, iar pe holuri mai sunt agăţate postere mari, pe care scrie ELI-NP.

SALARII COMPARABILE CU CELE DIN UE ŞI DIN SUA

De peste hotare a venit şi Theodor Asavei, cel care ne-a condus din Bucureşti la centrul de cercetare de pe platforma Măgurele. El este şi unul dintre primii angajaţi ai proiectului. A aflat de pe internet că se fac angajări la ELI-NP, când era cercetător la Universitatea din Melbourne, în Australia. „Am vrut să aplic pentru o altă poziţie în Europa, mai aproape de casă, şi am găsit una tocmai în România. E o şansă unică pentru cei care au stat prin străinătate şi vor să se întoarcă acasă“, spune Asavei.

El povesteşte că a plecat din România fiindcă nu existau oportunităţi în domeniul experimental şi găsise un post în Australia tocmai în domeniul opticii, care îl interesa.

În timp ce ne aşezăm echipamentele în sală, unul câte unul vin şi colegii lui Asavei. Primul care a intrat pe uşă este Septimiu Bălăşcuţă (42 de ani). Cu un aer modest şi foarte politicos când se adresează, Bălăşcuţă ne-a povestit că a făcut cercetare ca asistent în fizică nucleară ani de zile în Statele Unite şi s-a alăturat proiectului ELI-NP chiar înainte de Crăciun, pe 17 decembrie.

A absolvit Facultatea de Fizică la Universitatea „Babeş-Bolyai“ (UBB) din Cluj-Napoca în 1996, după care a intrat în sistemul de învăţământ şi a predat fizică la un liceu din Braşov. Următorul pas a fost o poziţie de preparator la Universitatea Transilvania din Braşov, din 1999 până în 2000.

A ajuns în Statele Unite în august 2000, la invitaţia Universităţii din Indiana pentru doctorat, unde a studiat fizica solidului timp de patru ani, după care s-a întors în ţară şi a lucrat ca fizician radioterapeut la Spitalul de Oncologie din Braşov, timp de 10 luni. „Noi făceam măsurătorile de dozimetrie, alinierea laserelor, pregătirea aparatelor pentru tratamentele radioterapeutice şi asistam doctorii pentru scrierea tratamentelor. De asemenea, i-am ajutat cu bazele de date ale pacienţilor“, povesteşte cu modestie Bălăşcuţă.

A plecat înapoi, în SUA, la invitaţia Facultăţii din Arizona, unde a stat şapte ani (2006-2013) şi de unde a revenit în România. „M-am întors pentru proiectul ELI-NP. De ce? În primul rând, salariul este mai bun decât cel pe care îl aveam în SUA, iar aici am o normă întreagă în timp ce acolo lucram cu jumătate de normă. În plus, pot să lucrez în ţara mea şi să fiu aproape de familie. Este pentru prima dată când am întâlnit o astfel de oportunitate.  ELI-NP va fi o instituţie foarte competitivă şi va contribui la dezvoltarea bazei tehnice şi economice aici, la Măgurele. Spre exemplu, vor veni firme care produc componente optice pentru laser“, spune cercetătorul, care câştiga 1.600 de dolari în SUA. La ELI-NP, salariul său ajunge la 1.800 de euro. ;

„E momentul să vină şi străinii la noi“

Cercetătorii români care au rămas în ţară se bucură că proiectul de la Măgurele reprezintă un motiv de întoarcere acasă pentru colegii care au plecat să-şi facă un rost în străinătate.

Andreea Oprişa (32 ani), colega de birou a lui Septimiu Bălăşcuţă, s-a angajat pe 18 octombrie 2013 la
ELI-NP. A absolvit Facultatea de Fizică de la Universitatea de Vest din Timişoara în 2014, secţia Fizica
materialelor. A făcut suduri cu fascicul laser la primul job şi a continuat cu studiile, însă a trebuit să renunţe la slujbă când a intrat la doctorat.

În 2011, s-a angajat la Institutul de Microtehnologie, unde a dobândit competenţele care îi vor folosi la
ELI-NP. „Anul trecut am depus un dosar aici, după ce am văzut un interviu la televizor cu directorul Institutului şi am auzit despre ce este vorba. Am zis că vreau să încerc şi eu, am depus dosarul, iar în septembrie 2013 m-au invitat la un interviu“, povesteşte Oprişa.

COLEGI DIN TOATĂ LUMEA

Ea povesteşte că nu i-a fost uşor să se adapteze la Măgurele, fiindcă nu stăpânea bine limba engleză, obligatorie în comunicarea cu ceilalţi colegi străini. Cercetătoarea este de părere că prin acest proiect are şi România o şansă să arate că se poate face cercetare şi la noi, că putem fi în top. „Cred că a venit momentul să vină şi alţi cercetători la noi în ţară, nu numai noi să plecăm la ei“, spune, cu speranţă, cercetătoarea.

Un alt tânăr cercetător proaspăt angajat la ELI-NP este Dan Filipescu (36 de ani), absolvent al Facultăţii de Fizică (Universitatea din Bucureşti) şi care a ajuns la Măgurele imediat după ce şi-a dat doctoratul, însă spune că a făcut stagii şi în afara ţării. Filipescu a fost angajat în august la ELI-NP, dar s-a implicat în pregătirea programului de cercetare încă de la început.

„Proiectul acesta îi va aduce înapoi în ţară pe mulţi din generaţia mea şi nu numai. Spre exemplu, cercetătorul alături de care lucrez acum, în acest birou, este un fost student al meu, unul dintre cei mai buni, care iniţial plecase să facă cercetare în străinătate şi acum s-a întors“, a explicat Filipescu.

El a mai spus că Măgurele va găzdui în curând cercetători din India, China, Vietnam, Germania, Ungaria şi  din alte ţări.


Pe aceeaşi temă:

Directorul proiectului ELI-NP: Laserul de la Măgurele va aduce Premiul Nobel în România

Directorul Institutului de Fizică şi Inginerie Nucleară (IFIN), Nicolae Zamfir (61 de ani), este cel mai încrezător în succesul investiţiei de sute de milioane de euro de la Măgurele: proiectul ELI-NP ar putea pune ţara pe harta cercetării mondiale.

Firma franceză Thales va furniza, pentru 60 de milioane de euro, sistemul de lasere de mare putere de la Măgurele Compania franceză Thales va furniza, în cadrul unui contract de 60 milioane euro, sistemul de lasere de mare putere al proiectului dezvoltat din fonduri europene la Turnu-Măgurele, contractul fiind semnat joi, la Bucureşti, în prezenţa premierilor român şi francez, Victor Ponta şi Jean-Marc Ayrault.

Oficialii din Educaţie vor să atragă elevii şi studenţii către Laserul de la Măgurele Ministerul Educaţiei va promova proiectul laserului de la Măgurele în şcolile din România, pentru a-i atrage pe elevi către facultăţile de fizică şi inginerie, astfel încât, peste şase ani, să aibă angajaţi români bine pregătiţi în cadrul proiectului ELI-NP.

FOTO VIDEO „Ne aşteptăm să se ia premiul Nobel de aici de la Măgurele” România va deveni un pol al ştiinţei mondiale, odată cu apariţia celui mai mare laser din lume, în localitatea Măgurele de lângă Bucureşti. Începem campania „Schimbă România“ printr-un exemplu pozitiv: România va găzdui cel mai mare laser din lume. La Măgurele se vor putea găsi soluţii împotriva cancerului, alimente mai rezistente sau materiale de construcţii noi.

Comisia Europeană a aprobat finanţarea superlaserului de la Măgurele Proiectul ELI-NP (Extreme Light Infrastructure – Nuclear Physics) - care presupune, printre altele, construirea celui mai puternic laser din lume în România, la Măgurele – a primit undă verde din partea Comisiei Europene (CE).

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite